178 matches
-
să fie judecat după anumite valori, dar scara vătafilor ea însăși este luată din istorie. *15 Acest lucru pare însă inevitabil, pentru că altfel trebuie sau să ne împăcăm cu ideea unui șuvoi de schimbări fără sens sau se apucăm norme extraliterare - un Absolut oarecare, străin de procesul literaturii. Această expunere a problemei evoluției literare a fost în mod necesar abstractă. Prin ea am încercat să arătăm că evoluția literaturii se deosebește de cea biologică și că nu are nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
istorie” a autorului. Sunt cărți în care s-a înfăptuit o sinteză originală, organică și fertilă între tehnicile și viziunea proprii unor formule ale prozei moderne - între care Noul Roman, de care scriitorul fusese sedus în tinerețe - și un patrimoniu extraliterar tributar unei tradiții, vechi și etern, alimentat de propria memorie, dar mai ales de asimilarea - tot prin mijlocirea acelei memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Carpații” și „Almanahul pribegilor români”, fiind inclus într-o Mică antologie a poeziei românești în exil (1959). În „Carpații” publică, de asemenea, numeroase comentarii critice la rubrica „Ecouri. Reviste” și ia atitudine împotriva criticii practicate și în Occident din perspectivă extraliterară, amendând opiniile ce stau sub semnul „prieteniilor și urilor de clan politic” (Critică și critici). Prima carte publicată în Occident este un roman în limba franceză, Quelque part sur le Dniester (1949). Traduce apoi și publică, în colecția „Carpații”, volumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
teoria narativă are un fundament lingvistic. Harweg ajunge, de asemenea, la o altă concluzie interesantă în acest context, care îi permite să facă diferența între texte non-ficționale și cele ficționale sau, așa cum spune el, între "practica non-literarității, mai precis: texte extraliterare", și "practica literarității, sau mai precis textele literare ficționale". El declară că începuturile etice, precum " Se ridică de la masă" (Schwere Stunde) nu sînt "tolerate" în textele neliterare 392. Cu alte cuvinte, începuturile narative precum acestea sînt posibile doar în textele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu istoria profundă a unei literaturi. Kafka nu a făcut parte din nici un boom al literaturii cehe"55. Sábato insistă pe faptul că, în deceniul al șaselea al secolului trecut, interesul pentru literatură latino-americană se datora unor factori mai degrabă extraliterari, politici, si ca răspundea, în același timp, unei mode, ca și gustului pentru exotic. La acest fenomen al răspândirii literaturii continentului în Europa și în lume a contribuit și revoluția cubaneza, insă boom-ul nu a fost decât o operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
literatură și societate, dar au și o concepție bine definită despre cum ar trebui să fie aceste relații, atât în societatea noastră actuală cât și într-o viitoare societate fără clase. Ei practică o critica de evaluare, bazată pe criterii extraliterare, politice și etice. Ei ne spun nu numai care au fost și care sunt relațiile și implicațiile sociale ale operei unui autor, dar și care ar fi trebuit sau care ar trebui să fie. *2 Ei nu se mărginesc doar
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
avem sociologia scriitorului, precum și a profesiei și a instituțiilor literare, avem întreaga problemă a bazei economice a producției literare, a originii și a poziției sociale a scriitorului, a ideologiei sale sociale care își poate găsi expresia în declarații și activități extraliterare. Avem apoi problema conținutului social, a implicațiilor și a funcției sociale a operelor literare, în sfârșit, avem problema publicului consumator și a influenței sociale exercitate efectiv de literatură, în ce măsură literatura este într-adevăr determinată sau dependentă de cadrul social, de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
fost scrisă de oameni care, deși provenind din clasele mai de jos, au adoptat ideologia și gusturile stăpânilor lor. Apartenența socială, atitudinea și ideologia unui scriitor pot fi studiate nu numai din scrierile lui, ci adesea și din documente biografice extraliterare. Scriitorul a fost cetățean, s-a rostit asupra anumitor probleme avînd importanță socială și politică, a luat parte la evenimentele din timpul lui. S-au făcut numeroase studii asupra concepțiilor politice și sociale ale diferiților scriitori ; iar în ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și eseist. Este fiul Nadiei Horasangian, contabilă, și al lui Ovanes Horasangian, inginer. A absolvit Liceul „Spiru Haret” (1965) și Institutul Politehnic din București (1970). La fel ca Ștefan Agopian, H. este unul dintre optzeciștii proveniți dintr-o zonă profesională extraliterară (a absolvit în 1970 Institutul Politehnic din București). A lucrat ca inginer proiectant, bibliotecar, cercetător științific, apoi ca secretar al Uniunii Scriitorilor, redactor la diferite reviste postdecembriste, printre care „22”, director al Departamentului Cultură, Educație, Știință, Viață Spirituală de la Televiziunea Română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
acest tip de discurs cu cel critic, acoperind aspecte comice, ludice, metaficționale, și cea antică, neacoperitoare a unor sensuri pozitive, laudative. Primii teoreticieni vor fi mai degrabă interesați de etimologie, de practicile orale ale parodiei, dar și de o contextualizare extraliterară a acestui gen. Atentă la filiații și la continuitate, Livia Iacob urmărește, fixează, analizează pașii făcuți de parodie (cu trimitere și la trecerea de la primele forme ale literaturii epice spre ceea ce se va numi, dintr-o perspectivă modernă și viitoare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe care aceștia le fac pentru a inova negând, deseori chiar printr-o (amuzată) autonegare. În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-a lungul evoluției sale istorice, ea a suferit
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anumite "personaje", mimii, unii dintre aceștia reținuți portretistic și de istoria literară, și de modul acestora de a "schimonosi" arta de a vorbi frumos și convingător. În ciuda distanțării temporale, nu lipsesc deci rețelele prin care opera literară se atașează contextului extraliterar, sociologic, după cum nu sunt puține nici referirile la procedeul (desigur, pe atunci cultivat încă simplist, dar însoțit și de distanțarea specifică ironiei) intertextualității etc. O legătură strânsă se stabilește pe terenul culturii antice între parodia literară și atitudinea controversatelor personaje
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este scris la oarecare distanță după dispariția protagoniștilor, narațiunea, ce pornește de la știrea din ziare privind sinuciderea celor doi la Hôtel des Étrangers din Paris și urmează parcă o manieră autenticistă, rămâne, prin detalii și precizie, prea strâns legată de extraliterar, având aerul reconstituirilor sau al reportajului gazetăresc. Personajele trăiesc exclusiv în umbra manifestărilor exterioare, într-o lume a conveniențelor, a imaginii celorlalți, iar analiza comportamentistă nu reușește să creioneze psihologii viabile. Poate singura izbândă este atmosfera specifică mediului profesional al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
nouă sute optzeci și patru (de George Orwell), ca distopie politică și Minunata lume nouă (de Aldous Huxley), ca distopie științifică. Deși, în cele mai multe cazuri, distopia ca formă literară se raportează la o idee filozofică sau socială, deci la un fenomen extraliterar, căruia îi denunță limitele printr-o prelungire ficțională, operele în discuție pot reprezenta creații superioare din punct de vedere literar utopiilor, care sînt interesate de zugrăvirea unor tablouri ale fericirii totale. În a n a l i z a d
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoașterii și valorile vehiculate de lumea alfabetizată. V. scris și oral, suport al scrierii. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LITERARITATE. Formaliștii ruși au insistat asupra posibilității și necesității de a studia faptele ce țin de literatură fără a apela la elemente extraliterare, astfel încît teoria literaturii să studieze numai literaritatea operelor, adică procedeele prin care ele aparțin artei și funcționării estetice a limbii. Ulterior, G. Genette a stabilit că se pot distinge cel puțin două tipuri de literaritate: 1) o literaritate constitutivă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care putem înțelege ori, în mod alternativ, putem să ne minunăm de natura clar structurată a fabulei. Acest punct de plecare implică o consecință: tot ceea ce se poate spune în legătură cu structura fabulei este determinat într-o anumită măsură de faptele extraliterare. Anumiți cercetători din acest domeniu chiar se consideră antropologi ori sociologi, zona lor de cercetare acoperind nu numai narațiunea literară ci, de multe ori, și poveștile populare, ritualuri și practici culturale cotidiene precum comportamentul din timpul mesei, rețetele și platformele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un organism viu. De când începe degringolada estetică? Ce a declanșat-o? În primii douăzeci de ani ai carierei sale scriitoricești, Slavici scrie puțin. O nuvelă pe an, alteori una la trei ani fără a exista presiunea unei activități publicistice sau extraliterare solicitante. Între 1874 și 1884 îl găsim pe scriitor la București căutându-și un loc între susținătorii "noii direcții" din cultura română și gravitând în jurul personalității ideologului și conducătorului acestei mișcări: Titu Maiorescu. Toate scrisorile lui Slavici către mentorul Junimii
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lăsa să treacă necombătută vreuna din numeroasele confuzii pe care le iscă mereu neglijarea specificului artistic.” 1 Perseverența criticului interbelic a fost perfect îndreptățită: „El apasă cu atâta insistență pe specificul valorilor artistice mai mult prin reacție la ingerințele brutale, extraliterare ale epocii, bântuite de furibunde fanatisme ideologice.”2 Micul studiu din 1975 al lui Al. Oprea, Vladimir Streinu sau convertirea la clasicism 3, se deschide cu o frumoasă însemnare confesivă: „Timpul îi fixase trăsăturile fizionomice ca într-o efigie, atunci când
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
prezenta conținutul celor două reviste. În receptare se pot remarca cele două extreme, fie exagerarea rolului revistei și a luptei antifasciste, fie dimpotrivă minimizarea acestui rol. Cadran este o revistă de stânga, caracterizată printr-o pendulare continuă între literar și extraliterar. În articolele-program se afirmă o orientare spre estetic (deși există constant o tendință de subordonare a literaturii socialului), necesitatea ieșirii din "turnul de fildeș", un refuz al sentimentalismului și al intimismului, preferându-se o tematică socială. Păstrând ceva din structura
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
menționează, de asemenea, Revista Cercului literar de la Sibiu, dar și Saecullum scos de Blaga, ca și revista bucureșteană Lumea (1945). "Fenomenul literar bucureștean a fost mult mai complex. Marile reviste literare își pierduseră treptat independența și erau dirijate de interese extraliterare, Gândirea devenise ortodoxistă, Revista fundațiilor regale trecuse sub o altă conducere, principalii reprezentanți ai criticii românești începuseră să fie din ce în ce mai puțin solicitați; chiar o revistă ca Vremea, devenise Vremea războiului, Adevărul literar și artistic fusese suspendat, Universul literar se aliniase
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de versuri al lui Coriolan Chisanu, La Răscruce, concluzionându-se "și dacă d. Coriolan Chisanu e La Răscruce, îl sfătuim ca în orice caz să nu ia drumul poeziei". În cuprinsul revistei se observă aceeași pendulare între literar și preocupările extraliterare ale redactorilor. Deși numit, începând cu cel de-al treilea număr, "Bilunar pentru literatură și artă", Cadran va adăposti în paginile sale articole sau cronici referitoare la cele mai diverse domenii (cultură, economie, istorie, politică etc.). Textele care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
încondeierile cu cuvinte smălțuite și frazele de paradă, o recuzită de carnaval, meschină, neserioasă. Îndemnându-ne unii pe alții la chibzuire, la seriozitate, la cumințenie; să domolim învăpăierile lirismului desuet și frugal". Dorința aceasta de a subordona literatura unor concepții extraliterare, unei viziuni sociale este ilustrată constant în revistă și, fapt interesant, este aproape de negăsit în Albatros. Modul în care redactorii concep literatura nu va influența doar alegerea creațiilor, a articolelor publicate, dar va conduce și spre afirmarea preferinței clare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
excesivă pentru că tocmai această contextualizare a operei lor abate atenția de la ceea ce este deosebit în poezia pe care au promovat-o. Dintre structurile consacrate, ne-am oprit și asupra sintagmei "generație a războiului", care, deși face trimitere la un eveniment extraliterar, poate fi folosită cu sens neutru pentru a situa pe o scară temporală opera poeților amintiți. "Generația Albatros/albatrosistă" ni s-a părut mult mai potrivită pentru studiul de față, cu amendamentul pe care trebuie să-l facem, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și temeritatea cititorului, pentru că din această complicitate își așteaptă succesul. Prin urmare, insistă îndreptățită Manuela Tănăsescu: "de ce această risipă de energie, de muncă, de pasiune?" Și tot ea închide discuția prompt: Răspunsul nu-l putem găsi decât parțial în cauzele extraliterare atât de des evocate și cercetate până acum; răspunsul îl putem afla numai citind Istoria ieroglifică. Ea este scopul și cauza. Căci este o operă de artă"20. Prin urmare, soluția aceasta este: Cantemir scria literatură și asta explică totul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceaușiste, spre țărmurile comunismului atotbiruitor, si nu năzbâtiile unor juni greu de convins să creeze "pe linie""15. Sau Herta Müller: literaturii îi este specifică libertatea stilistica, "atât timp cât literatura respectivă se dezvoltă în libertate și nu este supusă unor rigori extraliterare, impuse de factorul politic, cum face orice dictatură"16. Or, chiar dacă ar fi fost numai o simplă coincidență, prezența în fruntea Comisiei de Cultură a Senatului a lui Adrian Păunescu, un "slujinicar a lui Ceaușescu care decenii la rand a
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]