28 matches
-
poate trage o concluzie cu privire la momentul evolutiv al apariției acestor structuri, dar probabil că apariția lor este legată de stațiunea bipedă. Aceasta s-a însoțit de modificări anatomice și funcționale importante (transformarea unei mari părți a rectului într-un organ extraperitoneal, solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul hipogastric
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
stâng al abdomenului. Malrotația intestinală poate de asemenea cauza deplasarea apendicelui pe partea stângă. În timp ce baza apendicelui este într-o locație destul de constantă, 2 cm sub valva ileo-cecală, locația vârfului apendicelui poate fi retrocecală (în spatele cecumului) (74%), în pelvis, sau extraperitoneală. Apendicele uman a fost propus ca fiind o structură atavică, o structură ce și-a pierdut toată sau cea mai mare parte din funcția inițială în procesul de evoluție. a fost propus a fi considerat rămășița atrofiată a cecumului care
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]