66 matches
-
grade de apropiere față de realitate. De aceea, pentru înțelegerea unui text literar, dubla realitate (a textului și a lumii reflectate de acesta) se cere urmărită simultan, mai ales în cazul unei opere literare care întreține un raport special cu realitatea extratextuală, cum este literatura concentraționară, un tip de literatură-mărturie. Literatura concentraționară se plasează la frontiera dintre domeniul scrierilor factuale și domeniul scrierilor ficționale. Pentru a caracteriza acest tip de literatură, trebuie definite cele două categorii de scrieri. Vom aborda această problemă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
44. Absolutizând criteriul ontologic, "segregaționiștii" consideră că discursul de ficțiune ar avea denotație nulă, pentru că nu desemnează referenți "reali" (aspect exprimat de G. Genette prin sintagmele "pseudo-referință" și "denotație fără denotat"), de vreme ce "textul de ficțiune nu conduce la nici o realitate extratextuală, fiecare împrumut pe care îl face (mereu) de la realitate [...] se transformă în element de ficțiune"45. I.A. Richards exprimase ideea că enunțurile literare sunt pseudo-propoziții cu funcție emotivă, "folosite de dragul efectelor"46, deci lipsite de valoare cognitivă. Această idee
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
filosofice etc. Specificul literaturii factuale, al cărei raport cu lumea este cel de denotație, constă în faptul că ea pare cea mai clară, fiind complicată, în realitate. Deși poate fi definită foarte simplu prin faptul că are drept obiect realitatea extratextuală, literatura factuală pune, și ea, problema statutului ontologic al enunțului narativ. În plus, se cere discutată problema literarității acestui tip de scrieri. Aceste două probleme tind să se confunde, în sensul că frânturile de ficționalizare servesc drept argument de valoare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
umorul printre indiciile de ficționalitate, precizând că acesta trădează intruziunea auctorială sau poate fi semn al distanțării naratorului însuși de narațiune. Abia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în discuția despre raportul dintre textul literar și realitatea extratextuală începe să fie adus un element ignorat până atunci. Accentul se mută de pe interesul pentru textul literar pe interesul pentru modul în care textul este filtrat de conștiința cititorului. Receptorul textului literar începe să fie considerat cel mai important element
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de vreme ce enunțuri din diferite genuri pot manifesta literaritate, trăsătură predominantă a operei literare. Această reducție li s-a reproșat ulterior, pe baza observației că nu putem face abstracție de dimensiunea pragmatică, de cea istorică și de relația mesajului cu realitatea extratextuală. În realitate, atât teoretizarea procedeului de "insolitare" (ostranenie termen lansat de Viktor Șklovski), prin care formaliștii înțeleg modalitatea artistică de a vedea lucrurile într-un mod mai puțin obișnuit, cât și analizele lor pe text, demonstrează faptul că, în viziunea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
despre front dintre Nerjin și Rubin, cu amintirile despre locurile pe unde au luptat. Discuțiile între cei trei deținuți, elemente importante în alcătuirea romanului, sunt confirmate și de Panin, cel care atrage atenția, în același timp, asupra diferenței dintre realitatea extratextuală și realitatea operei: Nu ca un reproș adus autorului Cercului, care nu a fost obligat să ofere o imagine fidelă a realității, trebuie spus că disputele dintre Sologdin și Rubin, descrise acolo, sunt doar o umbră palidă a ceea ce a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Simțea că nu poate să ridice vocea la el pentru a-i porunci să se scoale și că, de altfel, nici n-ar fi ascultat-o"171. Numai că relația de dragoste dintre Kostoglotov și Vera Gangart nu corespunde realității extratextuale. Medicul Irina Meicke recunoaște că s-a întristat când a citit romanul, din cauza acestor denaturări, însă ulterior Soljenițîn i-a explicat într-o scrisoare că denaturările au fost necesare în economia romanului. Satul în care este deportat Kostoglotov se numește
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
manifestarea adevărată a unei persoane. Într-adevăr, oricât de veridică ar fi, în planul ficțiunii, imaginea unei persoane reale, ea rămâne o reprezentare ficțională inevitabil modificată. Acest capitol este consacrat personajului istoric, definit drept personaj referențial, care trimite la realitatea extratextuală (contextul social sau istoric) și la o persoană. Acest personaj este menit să ajute la ancorarea ficțiunii în real și asigură ceea ce Roland Barthes numește "efect de real". Conotând realul, numele personajelor istorice indică epoca în timpul căreia se derulează evenimentele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
revistei "Novîi mir", de faptul că scriitorul nu trebuie să creeze impresia de autenticitate și de precizie în jurul unor detalii ale vieții cotidiene pe care nu le poate cunoaște cu certitudine. Contemporanii lui Soljenițîn erau încă prea legați de realitatea extratextuală pentru a accepta cu seninătate realitatea ficțională. Soljenițîn refuză aceste modificări, iar motivația lui este importantă pentru înțelegerea raportului care se stabilește între realitatea istorică și ficțiune în scrierile-document ale prozatorului rus: Stalin n-are decât să culeagă roadele secretomaniei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
regulamente, metodologii, prevederi, rapoarte, analize statistice oficiale etc. De exemplu, emițătorul Legii edu cației naționale nr. 1/2011 este Parlamentul României. În cazul comunicării artistice, identificarea emițătorului are în vedere poziționarea în raport cu textul operei literare, astfel încât se diferențiază: - emițătorul real, extratextual - autorul; - emițătorul ficțional, intratextual: naratorul, emițător al seriei de evenimente, „vocea“ care narează, subiect al enun țării (Julia Kristeva)/personajul, actant al întâmplărilor narate, dar și emițător al unor replici formulate în stil direct; atât naratorul, cât și personajele (sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este persoana fizică specializată (juriști, avocați, judecători) care interpretează legea în „litera și spiritul“ ei; - receptor terț - persoana fizică nespecializată, care se informează asupra prevederilor legale în vigoare, citind, de pildă, Monitorul oficial. În raport cu opera literară, receptorul poate fi: - real, extratextual - lectorul sau spectatorul; - intratextual, proiectat explicit în text (naratarul/tuul liric) prin mărci lexicograma ticale ale adresării directe (persoana a II a, singular sau plural, a verbelor, pronumelor sau adjectivelor pronominale posesive, prin substantive/grupuri nominale în cazul voca tiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și prin alți indici ai subiectivității (interjecții, exclamații, topică afectivă etc.). Comunicarea artistică dă relief acestei funcții mai ales în lirica eului, în proza subiectivă și în opera dramatică, vizând direct emițătorul intratextual (instanțele comu nicării artistice) și, indirect, emițătorul extratextual, autorul operei. FUNCȚIA CONATIVĂ/PERSUASIVĂ/RETORICĂ/INJONCTIVĂ rezidă în capacitatea mesajului de a realiza o conexiune între actanții comunicării, fiind centrată pe receptor. Apare pregnant în comunicarea cotidiană, incluzând și formule stereotipe, precum „Salut! Ce mai faci?“, care au scopul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de prima literă. Prelungire. Detașare. Mai ești tu cel care ai început să scrii? Cel care ajunge e scrisul. El a devenit tu" ( În așteptarea poetului blestemat). Te poți descoperi în câteva stihuri (inspirate); respiri în fraze rotunde, dar și extratextual. "Poemul e o concentrare de energie cu ajutorul căreia știu mai multe despre mine însumi, despre lume". Frapantă, la întâia-i apariție editorială, era insistența cu care debutantul își gândea instrumentația verbală; mefient, incisiv, obstinat, îl absorbea asediul îndelungat al cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
păstrează legăturile arhetipale ale semnului poetic, dezvăluind statutul originar, constant, al trans-textualității. Punerea în mișcare 41 a semnificațiilor primare generează apariția unui alt tip de referent, complementar referentului 0, un referent imaginar, numit "referent intern, de gradul II".42 Inițial extratextual, referentul 0 imagofor, purtător de semnificații primare, se integrează textului, corelativ referentului imaginar, creat de stratul semantic al mărcilor discursive. Astfel, dacă semnul verbal trimite la o realitate i-mediată, perceptibilă și rațională, semnul poetic atât la imaginarul arhaic, originar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
regulamente, metodologii, prevederi, rapoarte, analize statistice oficiale etc. De exemplu, emițătorul Legii edu cației naționale nr. 1/2011 este Parlamentul României. În cazul comunicării artistice, identificarea emițătorului are în vedere poziționarea în raport cu textul operei literare, astfel încât se diferențiază: - emițătorul real, extratextual - autorul; - emițătorul ficțional, intratextual: naratorul, emițător al seriei de evenimente, „vocea“ care narează, subiect al enun țării (Julia Kristeva)/personajul, actant al întâmplărilor narate, dar și emițător al unor replici formulate în stil direct; atât naratorul, cât și personajele (sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este persoana fizică specializată (juriști, avocați, judecători) care interpretează legea în „litera și spiritul“ ei; - receptor terț - persoana fizică nespecializată, care se informează asupra prevederilor legale în vigoare, citind, de pildă, Monitorul oficial. În raport cu opera literară, receptorul poate fi: - real, extratextual - lectorul sau spectatorul; - intratextual, proiectat explicit în text (naratarul/tuul liric) prin mărci lexicograma ticale ale adresării directe (persoana a II a, singular sau plural, a verbelor, pronumelor sau adjectivelor pronominale posesive, prin substantive/grupuri nominale în cazul voca tiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și prin alți indici ai subiectivității (interjecții, exclamații, topică afectivă etc.). Comunicarea artistică dă relief acestei funcții mai ales în lirica eului, în proza subiectivă și în opera dramatică, vizând direct emițătorul intratextual (instanțele comu nicării artistice) și, indirect, emițătorul extratextual, autorul operei. FUNCȚIA CONATIVĂ/PERSUASIVĂ/RETORICĂ/INJONCTIVĂ rezidă în capacitatea mesajului de a realiza o conexiune între actanții comunicării, fiind centrată pe receptor. Apare pregnant în comunicarea cotidiană, incluzând și formule stereotipe, precum „Salut! Ce mai faci?“, care au scopul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trăsătură distinctă a discursivității actuale ce subevaluează referențialitatea limbajului, potențând spațiul intertextualității. Conștientizarea discursului ca discurs prin considerarea lui ca realitate primară a determinat ca referința să cunoască cinci direcții, toate intersectându-se în textul însuși: autoreferința, referința intratextuală, intertextuală, extratextuală textualizată și referința hermeneutică 326. Pentru că nu se mai poate vorbi despre o referință unică, consecințele acestui fapt fiind criza reprezentării și ambiguitatea demersului interpretativ, se poate concluziona că scriitura postmodernă "pulverizează gramatica, logica și retorica, contrazice fiecare afirmație de îndată ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
plus eficacitatea intitulării este astfel probată de punerea în relație a titlului cu sensul global al textului, cât și cu o unitate, izolând un termen. Acest statut al său ne îndreptățește să-i atribuim calitatea de a fi o figură extratextuală și intratextuală, "o figură spațializantă, care se ridică la rangul de poetem figura maxima"174. În loc să rezume, titlul poate produce o nedumerire care se va soluționa doar prin lectură, grație competenței poetice a cititorului. În textele clasicilor relația antroponimie-toponimie este
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sumar al tipurilor de informații puse la dispoziția cititorilor pentru a-și forma o imagine despre personaj, ca și un sumar al informațiilor într-adevăr folosite în această activitate, ar trebui să facă posibilă realizarea acestui cadru. Așa-numita situație extratextuală aduce încă o problemă: influența realității asupra povestirii, în măsura în care realitatea joacă un rol în ea. Chiar dacă nu dorim să analizăm legăturile dintre text și context ca un punct separat al analizei, nu putem ignora faptul că o cunoaștere directă sau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Pe baza unor informații disparate, personajul devine mai mult sau mai puțin previzibil. Este condiționat de aceste date adesea atît de insidios, încît cititorul procesează informația fără să mai cîntărească lucrurile. Pentru început, există informații "mereu-deja" implicate, legate de situația extratextuală, atît cît este ea cunoscută cititorului. De fapt, singurele momente în care cititorul își dă seama că o informație nu este dată "în text" sînt exact acelea cînd nu reușeșete să facă o legătură, pentru că îi lipsește informația. Voi trata
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nume vehiculate în prelegerile și discuțiile seminarului din Stuttgart. Ce au ele în comun care să le reunească sub același steag postmodern? Câteva trăsături enunțate-n grabă, ca formă spațială, autoreferențialitate, ars combinatoria lingvistică și tipografică, refuzul psihologiei, al semnificațiilor extratextuale, al clasării în genuri și specii, ar putea da seama doar de partea vizibilă a ais 7. Sânt fericit că ne-am făcut remarcați la Ludwigsburg, unde "echipa" românească a cuprins cinci membri, având cea mai numeroasă participare, alături de cea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu premeditare. Deși folosește un limbaj evocativ, acesta este văduvit de tot ceea ce contextul situațional i-ar fi putut adăuga completîndu-l și Înglobîndu-l. Haiku-ul este un țipăt evocator surdinizat prin omisiunea firească a tot ce, În acest comportament, este extratextual. Deși este Înregistrarea grafică a unei scene evocatoare, textul omite premeditat orice indicație scenică, inclusiv de intonație și intensitate a vocii. Textul haiku-ului apare astfel ca partea vizibilă a unui aisberg și numai cititorul versat știe că intenția lui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
datori să o preîntâmpinăm chiar dinainte de a fi formulată. Aceasta impută reducția livrescă a construcției statului național românesc la dimensiunea sa textuală. Lucrarea nu revendică o asemenea pretenție reductivistă. Nutrim convingerea, sfidând revelațiile postmodernismului francez, că există și o realitate extratextuală. Chiar dacă acordăm un oarecare credit "ipotezei logocratice", construindu-ne întregul demers plecând de la premisa puterii cuvântului de aici și conceptul de logocrație în definirea universului social, nu cădem în capcana supralicitării forței logos-ului în crearea realității. Lumea nu este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu știe încă. El memorează întâmplarea inițială și întâmplările ulterioare ei din desfășurarea narativă, într-un fel vizual și construiește acest vizual din descripții verbale pe care nu le separă de interpretarea pe care a construit-o inițial, din surse extratextuale. Aceste procedee interpretative complementare, aflate în relație cu privirea imaginii și lectura textului, constituie surse de nedeterminare interpretativă pentru ambele medii de comunicare și permit o flexibilizare a discuțiilor despre narațiune în imagine. Implicat în percepția vizuală a unei imagini
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]