344 matches
-
și a unor exprimări licențioase de așa-zisă largă circulație pe care cea mai mare parte din populația activă a României nu le cunoaște. Admițînd însă faptul că, pe ascuns, uriașa masă a telespectatorilor din România se bucură de vulgarități, exultă, în particular, la auzul unor jocuri de cuvinte cu rimă licențioasă, asta nu dă dreptul nimănui să transforme Revelionul într-o colecție de mizerii lingvistice sau de aluzii mai murdare decît obiectul lor, cel mai adesea onorabil. Actul sexual, care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
Gura Leului” până la, slavă Domnului, această apariție integrală care o ține deschisă. Cu toate că ea, în mod declarat personal, s-a închis; veți vedea domniile voastre din ce motive citind cele de mai jos. ...O pornisem atât de frumos, atât de entuziast! Exulta marea sală de concerte a Radiodifuziunii, ori sălile de teatru unde realizam emisiuni cu public real, plătitor de bilete, nu grupuri de figuranți aduși în decorul de studio să aplaude. Autor, compozitor, regizori, actori, producători ne simțeam în echipă, amplificam
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli) anume potrivite ca decor idilic de contrast la drama proprie. Natura exultă, fata suferă, cam asta e rețeta sămănătoristă de amor. Așa și la Ada: toată lumea merge să se drăgălească sub plopii de la răscruce și-n mijlocul unui peisaj mirific, după standard („Pe sub poala cenușie/ A doi plopi ce nu mai tac
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
orașului transilvan respingea organic romantismul. Și nu e întâmplător, arată editorul, că, atunci când acesta s-a manifestat, a făcut-o subreptice, sub protecția anonimatului. Era deci pe undeva firesc ca Alexandru Grama, mandatar al acestui curent de opinie, să nu exulte la poezia lui Eminescu. Nu e, desigur, o scuză și de altminteri nici n-o folosesc ca atare. Dar mi se pare problematic ca această mefiență, întinsă pe aproape două sute de pagini (în ediția de față) să fie redusă de
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
de fi încercat să-și redobândească teritoriile rapițe. Ea a încăput pe mâna unor culturnici precum Gh. Vasilichi, Suzana Gâdea, Mihail Novicov, Ioan Vitner, Mihai Roller și alții „ejustem farinae” care ne indicau să stăm „cu fața spre răsărit”, sau exultau de „fericirea de a studia în URSS”, în timp ce cadrele de valoare erau îndepărtate în mod samavolnic din învățământ sau exterminate în universul concentraționar. Tezaurul cultural ce supraviețuise atâtor viscole de-alungul furtunoasei noastre existente era sistematic demolat după indicațiile primite de la
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
contemplat de atîtea ori în reproduceri, acum mi se impunea cum o realitate copleșitoare. Nici urmă din personajele alaiurilor slavice, nimic din spiritualitatea sacră de care erau cuprinși împătimiții viței de vie. Înaintea mea aveam o ceată obișnuită de bețivani exultînd de plăcerile viciului atît de uman. Erau niște mahalagii madrileni. Era o cronică a lor cotidiană în toată splendoarea și vivacitatea luminii. Era o veselie, un chef și - un dor de viață și de cîntări populare fără de moarte. Nu exagerez
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să pot mistifica pe ceilalți pînă acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector". Sau: "Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul ce-l minimalizează pe E. Lovinescu exultă în speță la ideea unei societăți civilizate într-o perspectivă iluministă, exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent la indicii ,,progresului" material... Esteticul e demonizat în temeiul unui materialism funciar, ce respinge toate formele de transcendență (arta fiind și ea, în
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
de femeie onorabilă, din lumea suspusă, ca soție și amantă. Desigur, legătura ei cu Maiorescu nu apare, cu liniile clare, în roman. Dar cînd Mite îi arătase manuscrisul unei poeme dăruită ei de poet și la lectura sa explicativă, Mite exultînd de emoție față de talentul înalt al autorului, romancierul îi surprinde lui Maiorescu că "privise spre femeie de sus, ușor ironic; în ochi i se citea poate spaima unor incendii viitoare; mai sigur, puțin necaz de a-l vedea pe altul
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
pentru un atât de dispersat obiect este fără doar și poate sensibilitatea abisală a epocii (s-a vorbit despre existența unui homo psychologicus) - motiv pentru care volumul face uz de foarte multe fișe biografice. Pe cât de econom ca stil, autorul exultă portretistic - trecând de la figurile celebre (prea numeroase spre a da exemple) la destine care completează discret, dar solidar o situație culturală (adeseori mult mai interesante prin omenescul lor decât cele canonizate). Un interes autohton pentru spațiul central-european există, cu siguranță
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
filmările pentru „Tosca”, al cărui sound-track se lansează în noiembrie 2001: „este una dintre cele mai senzitive voci imaginabile. Pasională și superbă, e perfectă pentru Tosca, de parcă cele mai mari calități ale lui Callas și Tebaldi s-ar fi reunit”, exultă Opera News S.U.A. „Magnifică precum Callas”, este refrenul cronicarilor din Marea Britanie, SUA, Italia și Grecia, unde a fost lansat filmul. Agenda unui star precum Angela Gheorghiu e ca o partitură barocă: o virgulă nu mai e loc să pui. În
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
Leo Butnaru În ianuarie 1914, Filippo Tomasso Marinetti sosește în Rusia, de aici încolo evenimentul amplificându- se și având o rezonanță socio-culturală incredibilă. De cum italianul coboară pe peronul gării Aleksandrovskaia din Moscova, o parte a presei exultă: „Chiar de la prima privire el predispune la simpatie. O față energică, vie, extrem de frumoasă. Ochii săi negri și adânci privesc ironic și vioi interlocutorul. Marinetti este plin de foc, arde tot; e vâlvătaie. Mișcări impulsive, iuți. În timp ce Tasteven îl salută
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
î”) și de paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom:/ BUF ! BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri barbiene), dispariția lui nu
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
f. sunt mut în limba mea/ natală// g. alt Petre Eremitul/ își mână turma spre Alep// h. clopot/ pe care nu îl trage nimeni” (pp. 36-37). Foarte simplu spus: Lucian Vasiliu a căzut victimă criticii literare „de poezie”, gata să exulte în fața discursului filozoficoid și să gloseze în termeni și ei filozoficoizi pe marginea lui. Or, traseul său poematic e, în mod natural, unul care întâi își edifică un inventar conceptual (mergând de la jocuri de limbaj până la raccourci-uri intertextuale) pentru ca abia
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
primul set, reușesc brekul pe serviciul lui Melo. Ajungem la 3-1, servește, din nou,Suarez , face o dublă greșeală,prima a lui,”Băiat fin, Bruno asta,a comis-o când a trebuit”-îl aud,în dreapta, pe Răzvan Tomescu, 4-1, noi exultam, „Hai, România”, semifinală este aproape, unii încep să plece, alții...să ne privească și mai chiorâș decât au făcut-o până acum!,,,”Adi, cred că trei brazileni ți-au luat CNP-ul”- mă avertizează, mai în glumă, mai în glumă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92543_a_93835]
-
al Senatorului. Apoi făcuseră schimb de pijamale și papuci, spre îngrețoșarea profundă a nobilului politician pus pe șagă. Totuși, ochii încercănați și cutele amare ce-i încadrau nasul ți-ar fi spus că suferința lui Marcel e străină de bunăstarea exultată de tenul destins, rozaliu al celuilalt. Ce-i mai deosebea? Poate doar începutul de chelie al figurii publice. Dacă nu l-ar fi încercat durerile recentei crize biliare, Marcel, luând seama la celălalt, ar fi rostit zâmbind: Părul prost părăsește
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
Poezie > Credinta > RONDEL DE RECUNOȘTINȚĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cerut-am, Doamne, Ție, nu prea multe Și iată, astăzi, mult m-ai răsplătit. Îmi simt cum crește suflet să exulte, Privind la darul ce mi-ai pregătit. Iubirii Tale m-am rugat s-asculte Și Fiului cu trupul răstignit, Cerut-am, Doamne, Ție, nu prea multe Și iată, astăzi, mult m-ai răsplătit. Cu duh mângâietor, în sfere culte Cuvântul
RONDEL DE RECUNOŞTINŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378159_a_379488]
-
România • Președinte 2015-2016 Club Rotary Valea Prahovei • Președinte al Fundației Reviva și al Asociației Casa Arhitecților Inițiator al campaniei de informare și monitorizare SALVAȚI SINAIA, a scris peste 100 articole săptămânale în presa zonală. Cu un stil relaxat, din care exultă pasiunea pentru conservarea valorilor naționale, Dan-Nicolae Manea și-a invitat constant cititorii, de-a lungul timpului, la incursiuni spațio-temporale care le-a schimbat acestora pentru totdeauna percepția asupra locului și rolului jucat de orașul Sinaia în spațiul european. Alice - Diana
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
neputință să rostești acest cuvânt fără să simți o strângere de inimă și fără să-ți vină lacrimi în ochi. Îl simțea ca pe o adevărată imagine a vieților noastre. Orice cuvânt reușit ca formă și sunet îl făcea să exulte de bucurie. Înainta astfel într-un peisaj fără capăt, care îl fermeca în permanență. Nu putea înțelege de ce, rostind blestemul turnului Babel, Dumnezeu crezuse că-i pedepsea pe oameni în-mulțind limbile - pluralitate, proliferare, diluviu de cuvinte care lui, dimpotrivă, i
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
cântece de Crăciun, ce vor fi interpretate în tradiția diferitelor etnii din care fac parte credincioșii catolici l Duminică, 25 decembrie, de la ora 10, episcopul diecezan va celebra liturghia arhierească de Crăciun (partea muzicală, ce va fi interpretată de corul „Exultate”, cuprinde Missa în G de Conrad Paul Wusching și cântece tradiționale de Crăciun); solemnitatea Nașterii Domnului va mai fi marcată printr-o Vesperă Solemnă Pontificală, cu participarea Capitlului Catedralei; de la ora 18, se va celebra liturghia de seară în limba
Agenda2005-52-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284551_a_285880]
-
acela pustiu, sau care părea pustiu, și frica îi dispăru. Frică? De cine să mai aibă acum frică? Sângele îi zvâcnea cu putere în tâmple. Bătăile inimii se amestecau cu bătăile inimii ei și niciodată brațele și trupul lui tânăr, exultând de energie, nu s-au sprijinit de-o povară mai dulce. Îi tremurau genunchii, gâfâia ca o locomotivă sub presiune. Uff! Nu mai pot! Tu știi la ce m-am gândit? La ce te-ai gândit? Mâine să facem nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ucide bărbatul, într-un perpetuum mobile dramatic, în complicitate fie cu un Toreador, fie cu Mefisto, fie cu un Hoț. Sub masca unei Carmen voluntare și perfide îi șantajează apoi pe aventurierii complici sub amenințarea că le va dezvălui crima, exultînd în culmea euforiei perverse: Ce credeți voi? Că doamna Bovary sunt eu? Voi sunteți doamna Bovary, nemernicilor! Osândiților!" E limpede că în obscuritatea frustrărilor bovarice mocnește surd o energie ce poate spulbera cele mai fortificate orgolii macho-iste. E limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
timp, semnificația istorică particulară a lăsat urme: locuțiunea a lua scalpul e folosită destul de des, mai ales cu sensul figurat "a învinge", în limbajul comentariilor sportive - "Rezultatul din meciul cu SUA i-a scos pe cehi pe străzi, iar presa exultă. Ť3-0: le-am luat scalpul americanilorť, scrie cotidianul Pravo" (Gândul, 14.06.2006); "Echipa lui Karel Jarolim a luat ieri scalpul unui club prestigios - Steaua București" (mysport.ro) - și în cel (atît de asemănător) al luptelor politice "Bichinet despre Dan
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
mic, un fel de Tom Degețel, o istorie care aparține nu numai lui Dite, ci și o istorie a Europei scrisă șucar, cu poante, prin plonjeul buf. Exuberanța personajelor care, trăind din plin farmecul timpului, sar să danseze, se agită, exultă lasă impresia că filmul este o comedie, ceea ce nu este neapărat fals, dacă filmul nu ar fi mai mult decît atît. Printre primele cadre avem transcrise cîteva episoade în convenția filmului mut al anilor 20 cu replicile inserate între o
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]