204 matches
-
spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443442434.html [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
treaptă Pe valul depărtărilor întinse Cu cântec din adâncuri abisale, Călăuziți de soare și de stele, Îmdepărtate timpuri ancestrale Pe nesfârșite drumuri paralele. Ne vom opri în insule vrăjite, De pretutindeni cântec de sirenă Din ape, din văzduhuri însoțite De fâșâit molatec de carenă. Ieșind din timp, corabia minune Cu marile iluzii înțesată Aleargă, inedită viziune, Uitând de toți, dar și de toți uitată. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sus ancora ! de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUS ANCORA ! DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sus_ancora_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/348187_a_349516]
-
mai avusese de mult. Impresia că inima îi pulsa în gâtlej o avea doar atunci când un anume simț îi spunea că urma să întâlnească un vânat de soi. Ultima oară i se întâmplase asta ... Zgomotul se repetase, însoțit de un fâșâit, pe care altul poate l-ar fi confundat cu efectul unei adieri de vânt. Om!... Stătuse puțin în cumpănă, apoi de undeva din sine cineva îi confirmase presupunerea, țipându-i în urechi același cuvânt: om!... În clipa următoare știuse ce
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
de viață de visuri câtă legendă încape între piatra pe care o porți cu stoicism și treaptă câte așchii desprinse erori ale alegerilor nu mai râde nu mai plânge strânge buzele în efortul trecerii trezește-te mai bine până auzi fâșâitul altor aripi îngerul tău te așteaptă în vârful piramidei fără trepte poate de asta piatra mușcă te mușcă de spinare de tălpi mergi încet prea încet derulări de rânduri prin gânduri cuvinte și trepte și așchii de piatră sub o
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (CÂNTĂ CÂNTĂ. AJUNGI) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_dimineata_2_octombr_anne_marie_bejliu_1380705901.html [Corola-blog/BlogPost/345658_a_346987]
-
lipsit să nu te sfâșie fiarele astea! Of, suflețelule, vino încoace să îți dau ceva de mâncare! Floarea îngenunche în țărâna amestecată cu fulgi și găinaț de găină și-l trase pe micuț afară din cotețul improvizat. Se auzi un fâșâit prelung și Iliuță ieși din vizuină fără o mânecă la hăinuță și cu brațul brăzdat de o zgârietură urâtă. Lacrimi de durere îi țâșniră din ochi și se întoarse să-și recupereze mâneca din cuiul mare și ruginit care i-
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
fos stâlpul propagandei naziste. Acum, aici, servesc propagandei comuniste. Aparatul captează însă și unde radio emise pe altă lungime de către occident. Prin strădania învățătorului, strecurându-se ca o șopârlă printre bruiaje, se face simțit postul de radio Europa Liberă, „șopârlița”. Fâșâitul binecunoscut îi dă emoții ca de fiecare dată. Este foarte, foarte aproape dar o încordare imperceptbilă a mâinii cu ajutorul căreia plimbă cursorul face ca acesta să scape de sub control. În încercarea de a-l readuce pe poziția de dinainte trece
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1477764122.html [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
îi înțelegi cuvântul sugerat în fraza, de multe ori frântă și ambiguă în exprimare, trebuie să ști să trăiești ca Bacovia. Să străbați în noapte drumurile fără de întoarcere a celor duși, să simți suflarea umbrelor și să auzi de sub cripte fâșâitul celor care au fost. Abia atunci vei percepe existența și greutatea cuvântului plumb. București, 08.10.2013 Bibliografie: Bacovia, George, Versuri, Editura Tineretului, București, 1965. Referință Bibliografică: Anamneza, sentiment al retrăirilor în volumul bacovian Cu voi / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte șoptite Cuvintele par ascunse într-un înveliș opac, Dar caut să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cuvinte_soptite_george_nicolae_podisor_1326611926.html [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
adevăr: cele/ mai multe dispar încet/ Nu înainte de-a-și arăta chipul îmbătrânit// Încheieri: lumini gelatinoase și locuri/ pe unde n-o să mai fii -/ un bocet urcând cu cerneluri/ pentru a strica filigranul/ clipa când scrisa devine ilizibilă// Și nu fâșâitul de mătase al despicării/ ci ruperea meschină și atroce/ a substanței vii». Demonul deconstrucției a pus stăpânire pe spiritul creator. În Interioarele nebune (2002), poetul ia startul într-o competiție și mai gravă cu sine însuși. Ciclul începe cu versul
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
auzit, - și scoase din unul din buzunarele lui de campanie un aparat, mic-mic, precis că japonez, și imediat se auzi un hârâit, apoi împușcături, rafale de mitralieră și vaiete, și urlete, ca-n Africa. P-ormă, o pauză și un fâșâit tehnic, în timp ce un bucureștean, un chilipirgiu, își băga capul între noi și ne întreba repezit îl vinde?, - reportofonul adică. Omicron răspunsese, ca la ei, la ședințele lor: Dumnezeu nu vinde, Dumnezeu dă - dacă-i cazu ^ - și nu era... Tipul o
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
adică. Omicron răspunsese, ca la ei, la ședințele lor: Dumnezeu nu vinde, Dumnezeu dă - dacă-i cazu ^ - și nu era... Tipul o fi crezut că suntem niște sectanți. Omicron apăsă din nou pe una din taste, se auzi iar un fâșâit, și îmi lipi de ureche aparatul. Parcă ar fi fost un glas, mai mult consoane, h-uri, un d dârdâit, ca apucat de friguri, un u lung, interminabil, și cam atât. "E verbul MOR, A MURI, în dialectul Kigali, îmi
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor care, în 1917, instauraseră dictatura bolșevică în Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut și
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
la începutul poveștii, așteptând ca din cenușa României să se nască ceva. Dar, evident, nu se născu nimic. 11 noiembrie 2004 CALLING ALL CARS Muzica: Iggy Pop - Chem toate mașinile, am șoptit în microfonul stației de emisie-recepție. Răspunsul fu un fâșâit murdar, urmat de tăcere. - Chem toate mașinile, am repetat. Nimic. Splina sau stomacul sau altceva părea perforat, simțeam câmașa însângerată lipindu-mi-se de piele și părți din mine devenind părți din afara mea. - Chem toate mașinile, am mai spus o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
două zile, într-o excursie cu facultatea, și era convinsă că pregătirile ei nu trebuiau să fie doar o chestie de ultim moment, ci și un eveniment de familie. În loc să fiu trezită de plânsetele lui Kate, am făcut ochi în fâșâitul înfundat care venea de la capul patului. Cineva intrase în camera mea și era pus pe rele. Somnoroasă, m-am ridicat în capul oaselor. —Cine-i acolo? am întrebat căscând. Era Helen. Ar fi trebuit să știu. Se îndrepta spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unde ploua cu găleata. În noaptea umedă nu aștepta decât un singur taxi. Șoferul citea un ziar. Arăta de parc-ar fi stat acolo de mai multe zile. M-a dus acasă într-o tăcere neașteptată. Singurele sunete au fost fâșâitul ștergătoarelor de parbriz și ploaia care bubuia pe acoperișul mașinii. Am trecut prin suburbiile adormite și, într-un final, taxiul m-a depus în fața casei. Care era cufundată în întuneric. I-am mulțumit politicoasă taximetristului că mă adusese acasă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Claire. Și foarte haioasă, m-a taxat el cu răutate. —Mulțumesc, i-am răspuns cu o politețe excesivă. —Ascultă-mă, mi-a spus el cu un ton dintr-odată oficial și chiar mai arogant decât de obicei. Aproape că auzeam fâșâit de hârtii în fundal. — Am o... ăăă... am să-ți fac o propunere. Da? l-am întrebat. Da, a zis el. Claire, eu chiar te iubesc și nu vreau să ne despărțim, așa că dacă pe tine te face fericită, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
literaturii române“. Te prăbușeai de respect și recunoștință. Mi-am întins gâtul și, cu Mihnea alături, morți de curiozitate, am scos capul peste balustradă. Auzeam zgomotele neclar, dar strident, ca atunci când intri într-o cameră la Circa Financiară. Puteam distinge fâșâitul hârtiilor întoarse, pocnetul ștampilelor și clămpănitul teancurilor de dosare, dar nu-mi dădeam seama nici câți oameni se-află înăuntru, nici ce vorbesc. Să fi fost în jur de zece-cincisprezece inși, toți la costum, circulând în jurul unei mese lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dispăruse și rămăseseră doar zgomotele acelea pline de moarte, zgomote de sfărâmătură și de foc aprins și de cai rotindu-se pe loc În căutarea vreunui suflet care mai scăpase, dar nu mai scăpase nimeni, nu se mai auzea nici fâșâitul viclean al săgeților, nici ciocnire de oțel, nici geamăt de muribund, se auzea doar trosnetul focului ce cuprindea casa, acareturile, grajdurile, se mai auzea nechezatul Înnebunitor al cailor și se simțea mirosul de lemn ars și, iată, Într-adevăr, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Plânsul ar fi fost prea puțin. Încercă să se arunce de pe cal, dar legăturile erau strânse, iar bătrânul nu slăbea galopul. Vântul aduse o fărâmă de strigăt „... eeel!”, iar apoi nu se mai auzi decât tropotul nebun al calului și fâșâitul ierbii. Ceva se Întâmplase, totuși, căci tătarul trase brusc frâul, Întoarse capul spre tabără, văzu corturile aprinse și porni iar la galop, dar de data asta spre miazănoapte. * - Nimic, căpitane! spuse Modruz, Întorcându-se cu cei zece călăreți. Am răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
generalul armatei ungare era, Încă din octombrie, Vlad. Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului apăru din nou, ceva mai Îngrijorat. Izbucni chiar o ceartă Între doctor și Ali beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Erau strigăte de uimire, urmate de tăcere. Erau strigăte de groază. Între tăcere și strigăt mai exista, totuși, un zgomot. Căpitanul Oană ascultă atent, adunat În sine Însuși. Era un zgomot cunoscut, deși Îndepărtat. Un zgomot simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își dădu seama. Era șuieratul sabiei prin aer, Înainte de a aduce moartea. Dar, dacă sabie era aceea, atunci cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dacă unul dintre noi o simțea, celălalt trebuia să capituleze în fața ei? Dacă, pentru moment, el n-avea altceva mai important de făcut? Gândind astfel făceam și foarte mult haz de faptul că eram tras din toate părțile, inclusiv de fâșâitul slab al frunzelor din vârful copacilor, abia rupte de ciocurile groase și roșii. Mă gândeam că preocuparea unei femei trebuie să fie doar dragostea. Sau, în alte cazuri, doar un copil. Și acceptam să mă amuz și să obiectez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prindă șerpi veninoși. Cu mănușa pe mână, a întins o bucată de carne printre gratiile coliviei. Vulturul și-a întins capul și a luat-o. A mai încercat o bucată, iar el s-a suit pe brațul ei cu acel fâșâit aproape imperceptibil al aripilor sale desfăcute care e atât de înspăimântător în sine, acel umăr ridicat cu forța sa avântată și vârfurile aripilor cu subțioara ruginie de înger al morții sau cu adâncitura aceea profundă din interiorul aripii. Ghearele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încălzi trupul și-i ameți plăcut mintea. Se întoarse la locul ei, cu capul plecat și cu senzația fugară că ar fi cu totul altă ființă. Preotul rosti cuvintele de încheiere a slujbei. Urmă o tăcere și apoi un vag fâșâit când membrii congregației se ridicară în picioare. Participanții, care se răspândiseră în diverse locuri din biserica uriașă, erau următorii: bătrâna domnișoară Larkin, rudă îndepărtată a „faimosului“ pictor; o domnișoară Amy Burdett, care cânta - cam tărăgănat - duminicile la orgă, doamna Clun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]