64 matches
-
mireasa! Răzbună-te năvlegule!!!" ... Și l-a tăiat! Bine-bine, mai greșește omul, bălmăjește Isaia închiondorat. Dar... dar să nu ții sama de rang, de stare... Boier, țăran să-i bagi în aceeași oală? Și-apoi, un cap de boier pentru fâșneața unei țărăncuțe? se agită Isaia de colo-colo, furios din cale-afară, simte că-l strânge ceva de gât. Numai noi suntem de vină! izbucnește cu glas hârjit. Cum a fost posibil?!... Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu o bandă întreagă de copii, ne-am dus în pivnița întunecoasă a casei baroce să ne jucăm „de-a mama și de-a tata“: partenera mea a fost Gabi, cea mai frumoasă dintre fetele de pe strada Kogălniceanu, o blondă fâșneață. Altă dată, unul dintre copiii ce locuiau tot acolo ne-a inițiat în taina mare a casei: într-o mansardă amenajată într-o aripă a podului, unde urcai nu mai știu cum, pe trepte exterioare, dar care nu porneau din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Eugeniu Speranția cu soția lui, care, așteptându și rândul, dormeau și ei acolo, în aer liber, pe ce aveau la îndemână; noroc că încă nu era frig și nu ploua (început de septembrie). Eu și slujnica, o fată drăguță și fâșneață, dintr-un sat de lângă Cluj, cu care întreținusem până atunci raporturi amicale, aveam fiecare la dispoziție câte o canapea și o pătură, ca să ne putem odihni. Nu prea era cazul, dacă prin odihnă se înțelege somn, căci mă strecuram de cum
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Folea Diogen, Grovu T. Ioan, Bâcan Virginia, Giurcă Vasile, Stoica Vasile, Folea Gheorghe, și Blendea Ioan ca membri. A fost «mare serbare mare», bandele satului sub conducerea lui Onu Blendea și-au desumflat bojocii până seara târziu, feciorii au învârtit fâșnețele satului de-au frământat tot noroiul din uliță în fața primăriei, iar corul improvizat din câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i mereu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
simte diminuată, ridiculizată sau luată peste picior. În mod similar, sintagmele nepotrivite reprezintă agresiune verbală atunci când atribuie trăsături care afectează negativ reputația sau calitatea profesională a persoanei. Exemplu (supraveghetorul către subordonații Brenda și Bill): „Bill, am s-o trimit pe fâșneața asta împreună cu tine la întâlnirea asta. Dacă tipul nu se îndrăgostește de produsul nostru, poate că se va îndrăgosti de Brenda”. 3. „Același mesaj este repetat atât de des, încât începe să-mi pară un chin. Am înțeles mesajul. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
când era cazul, cu sfială, dar el parcă nici nu ne vedea. Nu era simțit ca director. De aceea, poate, adevăratul director al școlii noastre părea a fi doamna Averescu. Femeie mai mult măruntă decât voinică, cu trăsături aspre, aprigă, fâșneață, nu ierta nimic. La mulți ni se părea « dracu‟ în carne și oase », sau, mai bine zis, drăcoaică pur și simplu. Dar, trebuie să recunoaștem, dragă prietene de demult, că dacă unii dintre noi au ajuns ce au ajuns, asta
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
prietene de demult, ești mereu în contact cu, azi, venerabila doamnă Cela.... și nu mai știu cum. Sunt convins că și acum e frumoasă și distinsă. Una dintre colegele noastre mai răsărite, deși micuță la trup, ca un boț, dar fâșneață rău, era Maricica (sau poate Viorica) Țăruș. Stătea pe undeva prin mahala. După cum știi, Pungeștiul nostru drag era împărțit, la vremea aceea - bănuiesc că și acum - în trei cartiere, dacă se poate spune așa. Era târgul, cu prăvăliile lui înșirate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și, dacă nu o să fie cineva s-o împingă de la spate, tot o amărâtă de lector o să rămână și, mai mult ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cumetrii, pentru o bericioaică, la bordură, în fața buticului lui Costi, sau la colțul blocului, după meci, pentru un zar, o carte, alea-alea și, la o adică, dacă pică la drum de seară sau de zi, pentru o bagaboantă mai fâșneață. Nu de alta, dar, așa cum afirmă el cu mândrie, iar nevastă-sa cu oftică-n glas, e cam gagicar. Toate aceste mici, însă atât de necesare și firești bucurii masculine ale vieții trebuie întreținute din bănuții aceia de care am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
doctorii ăștia umblă brambura peste tot, numai în cabinetul lor nu stau. Adevărul că, de, și cu asistente d-astea, mă rog, cam greu să stai pă loc. Mai umbli și tu, ca bărbatu', nu? Că toate e bunăciuni, e fâșnețe și să vede cu ochiu' liber, vorba aia, că să trage", cugetă el cu un soi de intuiție testosteronică, resimțind totodată o doză de înțelegere față de bietul mascul pândit la tot pasul de atâtea ispite. Rămăsese în picioare, în timp ce femeile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
universitate. Mi-a fost studentă la Chimie sau la Textile. O studentă foarte frumoasă, pe care am introdus-o după aia în structurile ASC. Ardeleancă de-a mea. S. B.: Pe motive de patriotism ardelenesc. D. T.: Dar era și fâșneață. S. B.: În octombrie 1984, în Comitetul de partid pe Centrul universitar au fost aleși următorii 29 de tovarăși: Barbu Viorel, Beldie Cameluța, Baran Traian, Cozma Nicolae, Cora Constantin, Cloșcă Constantin, Davideanu Ronelia, Gafițeanu Mihai, Gavriliță Lorica, Ignat Călin, Ionel
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
se pare (după ce surprinsese niște elevi masturbânduse în wc-ul școlii pe fotografiile dintrun ziar ale primilor „tovarăși“ ai țării) o revanșă inedită pentru suferințele îndurate: „După inspecție - avea smocuri de păr gras la subsuori, cadrele nu se depilează obscen, ca fâșnețele capitaliste - totul se petrecuse spontan, fără dezbateri plenare, consensul fiind întrunit la distanță de secunde, prin gesturi, nu prin cuvinte. Premisele ideologice ale abordării, acordul dintre minte și, ca să zic așa, braț, mă situaseră bine în disputa cu propriul corp
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
știu eu privirile, căutăturile lor tipice... De multă vreme nemții dau semne de slăbiciune, însă doar de trei patru luni se poate spune că sunt cu adevărat pe ducă... iar tot de vreo trei patru luni și eu pipăi atâtea fâșnețe în călduri... Este extraordinar câtă lume vine la mine!... Toc toc la nesfârșit... La ușa mea! La ușa mea! Eu care nu sunt prea primitor nici măcar politicos, scurtez! scurtez... - Esențialul! repede! La revedere! Salutare! Toc! Toc! Altul! Alta! - Doctore vă
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
patronează întreaga familie compusă din doi băieți și o cohortă de surori nasoale și impulsive. Mickie boxează în meciuri prost gestionate, la unul dintre ele schimbându-ise adversarul în ultmul moment cu unul mai greu decât el. Întâlnirea cu o chelneriță fâșneață și iute de gură ca și femeile clanului Eklund, Charlene (Amy Adams) se dovedește provindețială pentru Mickie, care este pus în priză pentru un meci serios, cel cu viața. Încetul cu încetul, profitând și de absența fratelui intrat în pușcărie
Portretul boxerului la tinerețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5717_a_7042]
-
pasajele în care spune că nu-l interesează oamenii, că nu-i înțelege, că abia își aude propria voce, care oricum i se pare mai importantă. Nu știu cum să spun, dar întotdeauna mi-am dorit să fiu o muscă mică și fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să audă ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră”. Jurnalul lui Sorin Stoica este ilustrarea perfectă a acestor remarci percutante: ecoul a
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
și Mircea Cărtărescu, tocmai din cauza senzației de in-uman pe care cei doi scriitori i-o creează. Dacă în jurnalul său Cărtărescu își declară dezinteresul față de oameni și înalta autoconsiderație, diaristul dintr-o altă generație se visează o "muscă mică și fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să asculte ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră" (p. 37). Observațiile lui au precizie și finețe disociativă, amestecând comicul cu tragicul
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
cel mai înalt catarg " recunoști clișeele " pot fi mai de ispravă decît Oliviu Gherman sau Gelu Voican, dar asta nu înseamnă mare lucru. Criteriul reprezentativității nu le e constitutiv acestor oameni. Și poate că ar fi păcat ca o nație fîșneață ca a noastră să nu fie campioană mondială la meciuri amicale și la trucaje cu voie de la stăpînire. Ambasadorii noștri fotbalistici (nu toți, onoare excepțiilor) au cîteva corigențe pe care nu știu dacă le vor trece, iar "fabrica de aur
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
să-și vândă marfa cu mai multă ardoare. — Știu un loc în Selsey, lângă Chichester. Nu e nimeni acolo pe vremea asta. Putem să ne plimbăm kilometri întregi fără să întâlnim picior de om. Pat moale, foc de lemne, proprietăreasă fâșneață, cârnați Cumberland la micul dejun și... - îmi făcu semn să fiu atentă - bucătăria restaurantului gătește cel mai mare și cel mai bun toad-in-the-hole1 pe care-l vei gusta vreodată. Brusc mi-am dat seama că-mi doream să merg. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu ea, să se bucure de locul mirific în care lucra. Cu cât trecea timpul, Liviu începea să înțeleagă că el, matematicianul, mintea organizată și lucidă, căzuse în plasa unui plan bine pus la punct și organizat de micuța și fâșneața Beatrice, o provincială foarte ambițioasă. Liviu nu era totuși foarte fericit, fiind prins între această aventură și Arm, pe care o prețuia foarte mult, și care fusese marea lui dragoste, și mai era, deși îi venea greu să o recunoască
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nostru, care ieșise de-acum în bulevard, a intrat mai întîi într-o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și am ajuns în fine acasă la Mera. Stătea într-un apartament
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu totul altă persoană ! De ce tot apărea în poze cu soacra mea ? Vrei să întrebi, madam Delcă, dacă n-o fi fost și între ei ceva ? Posibil, îți spun numai dumitale, pentru că ești discretă... Biata soacra mea a fost cam fâșneață, bineînțeles. Puiu nu suportă să audă asemenea..., dar cred că socrul meu a cam purtat în viața lui coarne... Le-a purtat, dar nu i-au cauzat cu nimic ! Ca dovadă, trăiește și acum... Dar Titi Ialomițeanu, ce om șarmant
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu atît mai mult cu cît făcusem dragoste chiar Înainte și, fără s-o știm, pentru ultima oară. A doua zi ea a plecat. Și cînd mă gîndesc că, la Paris, Delphine Își Închipuia că eu spuneam vorbe dulci unei fîșnețe! CÎnd, de fapt, fără să vreau, eram singur și-mi scriam cartea... Am cumpărat În iunie anul trecut noul disc al lui Kate. În fotografie nu părea prea schimbată. Îi șade bine cu părul scurt. Am făcut socoteala că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada Aviñón și posedă un har proverbial atît pentru cîrnați, cît și pentru aforismul cel mai nimerit. Continuă, te rog. Îmi vorbeai de fata aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să-mi continuu relatarea peripețiilor, cînd doctorul Soldevila se ivi În ușa biroului cu o Înfățișare istovită și răsuflînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
percepției... Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă, de trebuie să sărim prin atâtea până să ne rupem capul. Nu ești gelos pe Dumnezeu, ci pe singurătatea lui. Căci față de disperarea îmbălsămată care e El, omul e o mumie fâșneață. Timiditatea este arma ce ne-o oferă natura pentru a ne apăra singurătatea. Când te crezi mai tare, te pomenești deodată la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mântui de o atare cădere. Dar ce să faci dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că nu are de la cine. Dorința de avansare sau influența politică, asta trebuie să l roadă. Este mâhnit că nu primește triumful. Clipește brusc, de mai multe ori, cu nervozitate. Nu cumva să i se fi aprins călcâiele după cine știe ce fâșneață! Scorpia de Agrippina o să-i ceară capul - mai rău, ar fi în stare să-l castreze - dacă prinde cumva de veste că-i înlesnește soțului ei vreo aventură. Mai bine nu se bagă și se duce să vorbească cu bătrânul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]