284 matches
-
Și...să mai știi ceva: nu suport să mă aibă cineva de nas. La urma urmei...n-am nevoie, dom’le! Ce, fără relații nu se poate? -Uite că nu se poate, stimate tovarășe soț aiurit! Scârba de Iliasca își fâțâie sub nasul meu pantalonii velurați. Are și blugi, tovarășa...Originali...De unde? De la magazin? Ei, aș! Să crăp, nu alta, când am auzit-o pe matracuca de Ștefăneasca, cum mieuna la telefon: trimite-mi acasă, dragă, niște cașcaval și smântână! Dacă
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1417853481.html [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
vrut să merg la toaletă. Prima era stricată, nu mergea partea cu trasul apei, la a doua meștereau ceva domnii conductori. Le-am zis că e o problemă la prima toaletă, au zis că se rezolvă. Până m-am mai fâțâit eu un pic, parcurgând încă un vagon și renunțând să mai caut toalete (a treia era blocată de un grup de studenți, trenul fiind ff aglomerat), prima și a doua budă erau deja reparate. Când am trecut înapoi, pe lângă domnii
Recomandări de după amiază by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18707_a_20032]
-
Simona Tache Marți seară, după două luni în care n-o mișcasem nici măcar un milimetru și alte câteva în care o fâțâisem un pic, cam o dată la două săptămâni, am decis că tre’ să scoatem mașina la plimbare, ca să-i mai dezmorțim părțile componente. Nu apucăm s-o mișcăm mai deloc, fiindcă avem noroc de metrou la 5 minute de casă și
Surpriză – dacă ai maşină, e musai să mergi cu ea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18211_a_19536]
-
zile de balamuc, am hotărât c-o duc la țară, la mătușă-mea. Zis și făcut. Am dus-o într-o seară, târziu. Aveam emoții: că poate nu se adaptează, că poate o traumatizez, că nu-i normal să fie fâțâită așa, de colo-colo etc. S-a adaptat în 2,5 secunde. De-abia coborâse din mașină și alerga prin curte după gâze și fluturi de noapte, ceea ce mi-a consolidat bănuiala că avea, totuși, ceva la cap. Am plecat liniștită
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
Care m-ajuți să car mașina asta de spălat pe scări? (...) Ahh, ce m-am zgâriat, biiiiiip. Maicăle, Gion, hai cu alea mai repede până nu ne ia vreo babă liftu’, că nu le mai satură Dumnezeu, toată ziua se fâțâie. Așa, hai că-ți țin io ușa... Săru’mâna, doamnă, ne scuzați c-am ținut liftul. Numele meu e Giorgi și o să fim vecini. Bine v-am găsit. Mda, tocmai azi, când e o zi importantă pentru America mă mut
Ce face Bush la ora asta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19782_a_21107]
-
studentă. Eu eram cu gândul în cu totul alte părți, nerăbdătoare și neastâmpărata... Nici macar nu aveam habar despre ce trebuie să scriu sau să învăț la o anumită materie sau pentru vreun examen... Nu aveam chef. Și nici stare. Mă fâțâiam pe scaun, măi îmi trebuia ceva de făcut constant pe langă simplul stat pe scaun dar cu siguranță nu să mă concentrez la ce trebuia. Eram zăpăcita și nonconformista. Mi se spunea că trebuie să învăț, să iau examenele , că
MEDITATOAREA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Meditatoarea_mirela_borchin_1388998690.html [Corola-blog/BlogPost/347224_a_348553]
-
este cald. Mă întreabă de Nicolae: Te-a dezamăgit, cumva, scumpica? Coada flutură cam vestejită dar tot semeață. Ne povestește tot felul de lucruri, plâng, o simt aproape, o simt generoasă, bună și gata să piardă totul. Ea care se fâțâie în oglindă două ore înainte de a ieși în oraș, care își caută cu grijă fiecare boarfă, este imediat dornică să dea totul. Aici e miracolul unei personalități. Suntem atât de neputincioase! Azi am stat acasă pentru că n-am putut lua
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
a, da, ștabii ăștia sânt adesea chemați nu numai duminica, ci și la miezul nopții!). Mă invită deci la masă și acceptai. Silvia însă avu o comportare neliniștitoare, în timpul mesei începu să se joace cu lingura în supă, să se fâțâie pe scaun, să clefăie interminabil carnea în gură și să arate o surzenie totală față de amenințările mamei. Surprinsă, scoasă din sărite, până la urmă, Matilda o plesni, dar Silvia nu se turbură câtuși de puțin, vărsă paharul cu apă pe masă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curtea vecină. Vecinul lui, pe care l-a văzut, dar pe care nu l-a Întîlnit niciodată, stă pe o scară, ciocănind În zidul de cărămidă pe care curtea lui Îl Împarte cu dormitorul lui Wakefield. Mai mulți muncitori se fîțÎie prin jur, curățind mortarul de pe cărămizile vechi și clădindu-le Într-o stivă imensă. Wakefield Îl strigă pe vecin și Îl Întreabă ce se petrece. — Restaurare! strigă bărbatul la rîndul lui. — Hei, bravo ție, dar zgomotul este de nesuportat! — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
strânși pe picior pe care-i găsisem în camera lui Rachel. Copilul meu creștea fără tată, numai că eu, în loc să mă pun pe telefon, să sun la un avocat specializat pe probleme de familie și să rezolv situația, m-am fâțâit în fața oglinzii, sugându-mi burta, verificându-mi profilul și, într-un final, de parcă anii s-ar fi evaporat, iar eu aș fi avut din nou cincisprezece ani, mi-am sucit capul să văd, în oglindă, cum îmi arăta fundul. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și-așa mi-era destul de frică. Dacă începea să se comporte ca un arhi-seducător, atunci îmi luam valea. Nu mai rămânea decât ca Adam să-și schimbe blugii și tricoul cu un halat din mătase cu arabescuri și să se fâțâie în jurul meu ținând în mână un portțigaret din onix. Nu sunt emoționată, am scuipat cuvintele. Sunt de-a dreptul îngrozită. —De ce? m-a întrebat el mimând surpriza. Nu gătesc chiar așa de rău. A, deci așa vrei să joci, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la poartă, am fost foarte dezamăgită să descopăr că soțul meu mergea cât se poate de drept. Omul preistoric probabil că fusese la fel de neîncrezător atunci când unul dintre confrații lui a sărit jos dintr-un copac și-a început să se fâțâie de colo-colo în două picioare. Am stat la fereastră și l-am privit înaintând pe scurta alee de la intrare. Nu vă faceți griji: am stat foarte departe de fereastră. N-am considerat că demnitatea mea ar fi avut ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adunat vreo șase colegi, ca să văd cum funcționează anumite părți. Unii dintre ei nici nu mă cunoșteau. Cum se defășura discuția, după vizionare? Dură și foarte la obiect, fără niciun fel de menajamente. De fapt, vezi când se plictisesc, se fâțâie pe scaun, iar după aceea discuțiile te lămuresc foarte repede. La Testimonial, la una din ultimele vizionări, am adus și câteva persoane care trăiau experiența bolii sau inși cu un handicap. Îmi era teamă că aș putea să-i întristez
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
plătim pe toate. Pe doamna Klein n-o deranja că ne ducem la spectacole, cum de altfel făceam des, să o ascultăm pe Sophie Tucker pleznindu-se peste fund și cântând „Sunt îndrăcită“, sau s-o vedem pe Rose La Rose fâțâindu-se și dezbrăcându-se în ritmul indolent care-l făcuse pe Coblin s-o admire atât. „Fata aia nu-I doar o fată frumoasă,“ spunea el. „Există multe fete frumoase pe lume, însă asta ți se vâră în suflet. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să creeze instrumentul distrugerii lor, asemeni unor ochiuri pe care le zămislește croșeta. Și așa se simțea și Simon, cum avusesem de altfel șansa să observ, când își punea pe cap o pălărie de damă la Chez Paree și se fâțâia pe acolo, sau când mă ducea la o petrecere a burlacilor unde două fete dezbrăcate făceuseră acrobații cu tot felul de instrumente ajutătoare. De la spectacole de circ la deșănțare particulară, cum procedau atâția alții - numai că datorită forței personalității lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
data asta nu era cazul. Arthur a intrat doar o secundă, însă era eveident că toată nervozitatea și supărarea lui Einhorn erau din cauza lui. Într-un pulover negru, cu umeri înguști, cu mâinile vârâte în buzunarul din spate, a intrat fâțâindu-se, iar ridurile de pe fața lui m-au surprins, la fel ca și ochii săi care se retrăgeau cu gradații de întuneric într-o culoare foarte sumbră ce prevestea necazuri. Și-a înclinat capul într-o parte, părul lui încâlcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ușă afară. Era oarecum ironic că antipatiile lui Jeff se Îndreptau mai cu seamă către Derek, care nu se alăturase niciodată celor ce-l luau peste picior, fiind mult prea ocupat să măsoare din priviri orice fund feminin care se fâțâia de colo-colo prin sală. Dar viața e nedreaptă, iar bărbații - mai ales aceia care se adună dinaintea unor oglinzi cât tot peretele, În Încercarea de a-și umfla trupurile ca pe niște baloane - au În general tot atâta scaun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aici, mă gândeam, și de ce te ostenești să fii politicoasă? De ce nu ești sinceră și nu spui pur și simplu: „Măiculiță, casa asta e o fundătură!“, după care să mă lași să dospesc În propriul jeg? Acum Începuse să se fâțâie de colo-colo. Am rezistat impulsului de a alerga după ea și de a mă pune În dreptul oricărui obiect care nu se ridica la Înălțimea standardelor ei de curățenie. Asta ar Însemna să mă Împart pe o suprafață imposibil de acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic asta. Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
termenilor. Noblesse oblige! Lexical, după faza cu bomba, avem pretenții mari, de la tine! îl ironizează Poetul, sorbind ultima gură de coniac, din sticla de care refuzase consecvent să se despartă. Acum, încearcă de clanță! Se deschide... Bun! Se codesc, se fâțâie un pic, ca damele... Hai, hai cu tata! Haideți! Hai, intrați...! Uite-i că intră! În formație completă! Băi...! S-au aplecat și s-au băgat înăuntru, cu caii, ca geambașii! continua să descrie Vierme cinematografic, cele ce se petreceau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
etaj în vreme ce el îl ține ocupat pe agentul imobiliar. Dormitorul principal va avea cea mai bună priveliște, așa-l vom putea găsi. Dormitorul principal va avea cele mai bune medicamente. Sigur, Manus era detectiv, dacă prin asta înțelegi să-ți fâțâi curul printre boscheții din Washington Park purtând slipi mai mici cu un număr în speranța că vreun maniac sexual singuratic își va scoate pula la iveală - dacă asta-i muncă de detectiv, atunci, sigur, Manus era detectiv. Pentru că frumusețea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru chiloți ca să aibă un aspect mai atrăgător, zice el. În felul ăsta obții o erecție inofensivă și uniformă. Se întoarce din profil în fața oglinzii și zice: — Crezi că-mi mai trebuie o felie? Să fie detectiv însemna să se fâțâie prin jur pe vreme frumoasă, în sandale și-n slipul lui roșu, norocos, în vreme ce doi bărbați în civil așteptau într-o mașină parcată în apropiere ca cineva să muște momeala. Asta se-ntâmpla mai des decât v-ați putea închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
negru. Arată așa cum te-ai imagina mort într-un coșciug, dacă ești bărbat, lucru care nu-i o problemă pentru mine, dat fiind că Ellis oricum și-a supraviețuit rolului pe care l-a jucat în viața mea. Ellis se fâțâie țanțoș acum c-a demonstrat că poate seduce câte ceva din fiecare categorie. Nu că faptul că a luat muie de la domnul Parker ar face din el Regele Orașului Poponarilor, dar acum o are pe Evie în palmares, și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar tata - când ea nu-l putea auzi - dezmințea toate astea, și-i spunea că fusese doar o fantezie de-a ei, o dorință pe care nu și-o Împlinise niciodată. Era doar o coristă, ca toate cele care se fâțâie pe scenă, aproape dezbrăcate. Pe cele trei-patru discuri imprimate se auzea doar vocea ei suspinând ah, oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
față de efectele lui. Da. Poate cu bocancii ăștia noi În picioare o să Înceapă să-mi placă În armată. Poate. — Se zice că prin ăștia de piele nu trece apa, dacă Îi dai bine cu cremă, Îi răspund ignorînd sfatul lui, fîțÎindu-mă Încoace și Încolo și privindu-mi admirativ Încălțămintea de lux. Îl las privindu-mă cu milă și mormăind acru, În vizuina lui insalubră, Îngropat sub un morman de efecte. CI-stul există fantome În pivniță A venit, ni se spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]