119 matches
-
decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a-i insulta amorul propriu. De aceea, totul e s-o îmbrobodești fără a-i lăsa impresia că ai păcălit-o. Aceasta e regula unei competiții ai cărei vectori se află cel mai adesea în adînc, la suprafață neieșind decît fîlfîirile de icoane publice: libertate, Dumnezeu, egalitate, democrație, drepturile omului, patrie, omenire, pace etc. În ascuns, avem de-a face cu un război civil în care fiecare tabără caută să-și extindă jurisdicția manipulatoare. „Spălarea creierului are ca țel schimbarea comportamentului
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
repunerea ei în scenă a fost încredințată coregrafului ceh Jaroslav Slavický. În măsura în care a intervenit în compoziția unor partituri coregrafice, el s-a dovedit un creator slab, lipsit de fantezie, înlocuind adesea mișcarea cu nenumărate fluturări de pelerine ale toreadorilor și fâlfâiri ale fustelor dansatoarelor din ansamblu, gest repetat în exces, aproape ca un tic. Lipsa de bogăție și de variație a pașilor de dans a fost „compensată” de stufoșenia pantomimei, oricum abundentă în creațiile de secol XIX și început de secol
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-un spațiu vădit arhetipal, unde „totul păru oprit pe loc, desprins din timp“ - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Prozatorul nu mai e deloc «amabil», nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: «De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fâlfâire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu-și aripile, crengile». Într-un spațiu vădit arhetipal, unde «totul păru oprit pe loc, desprins din timp» - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
structura lui simbolică, în care nici măcar dispersia obiectelor și balansul bahic al celui ce spune ,eu" nu dezechilibrează, cum ar fi fost de așteptat, versul, strofa, poezia în întregul ei. Reziduurile sunt expresive stilistic, iar scrumul nu se risipește la fâlfâirea paginilor... Disperările, angoasele își găsesc mereu o oglindă rece și clară în care să se reflecte, convulsiile ființei nu provoacă tensionarea și scurtcircuitarea rețelei lirice prin care circulă. Într-o generație în care cele mai bune efecte sunt scoase, ca
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
Analiza critică pune în evidență poetul Ardealului, poetul țăranilor, poetul naturii, poetul satului și al familiei, poetul iubirii. Deși realizate într-un "patriotism strâmt", aceste tendințe tematice sunt menite "să cânte suferințele fraților noștri și să le oțelească sufletele prin fâlfâirea steagului ce poartă scris pe el: dezrobirea și libertatea". Poezia lui Octavian Goga - notează E. Lovinescu în vol. II din Istoria? sa, versiunea din 1927, cu firescul unei observații de domeniul evidenței - "se identifică cu întreaga mișcare de redeșteptare a
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se zdrobească de singurul loc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
măsură să-i oglindească stranietatea ființei sale fizice, era expresia sonoră a timbrului său vocal. Ion Ianoși avea o voce tremurătoare și șovăielnică, un fel de tremolo de natură pur fiziologică, ivit dintr-o vibrație aparte a corzilor vocale, o fîlfîire sonoră ce îmbrăca forma sacadată și fluturîndă a unui glas sincopat. Ascultîndu-l pentru prima oară, erai înclinat să-i pui tremurul vocal pe seama unei emoții constituționale de care nu se putea lepăda nici în clipele de relaxare, și cum eu
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
Lipatti. Am trecut pragul. M-am strecurat în sala de festivități. Nu m-am simțit deloc intrus. Am simțit doar miza, emoțiile, valoarea unui concert susținut în fața colegilor, a profesorilor cu care lucrează elevii, a celorlalți profesori, de la alte instrumente, fîlfîirea unor aripi tinere, dornice de zbor. M-am încărcat de responsabilitatea acestor oameni, acestor artiști cu personalitatea conturată de la vîrsta la care alți colegi de generație visează cai verzi pe pereții societății de consum. Aici, lumea se ia în serios
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10773_a_12098]
-
zadar, Nu cerși nimărui faimă Poeziei fă altar...! Iar dactili, iambi sau trohei Să dezlege mi s-or zbate Poate doar niște mișei Prin aburii minții beate; Prin trei rânduri de lentilă Ia aminte, logofete, Steaua-ți este...o feștilă Fâlfâirea... de brabete. Neputând să te-ajungă Vor decreta sus și tare C- ai fost câștigat la strungă, Dacă nu chiar o...-ntâmplare; Pe când, iată, Bârlobrează Se înfoaie în amvon, E Sfârlează cu...fofează Și de-i căta parapon, Nu ți-
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
pe creștet, pe umeri și îi uguiau la ureche, iar el râdea, cu siguranță știind ce voiau să-i spună, și le răspundea țistuind din buzele țuguiate. Apoi se plimba cu ele, atârnate ciorchine pe brațele întinse, cu zbateri și fâlfâiri de aripi, neținând seama de crăpăturile din ce în ce mai largi ale pământului, ca și cum, în caz de pericol, urma să fie fără întârziere ridicat în văzduh. Dar într-o dimineață, abătându-se pe acolo, ca de obicei, a văzut în locul casei deschizându-se
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
o iubeam mult pe coana preoteasă, pentru că îi simțeam mângâierea aripilor iubirii sale, ceea ce o încuraja mult pe ea, făcându-ne să ne imaginăm cum îi cresc aripile. Poate că aceste aripi ne-au adus în suflete cumințenia și tot fâlfâirea lor a dăruit coanei preotese acel minunat har al predării noțiunilor extrem de simple din clasa întâi, dar tot atât de greu de înțeles și însușit de micuții învățăcei. S-a dovedit foarte eficientă, astfel că noile noțiuni, ce trebuiau predate în două
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
acoperea Întreaga suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o serie de cercuri concentrice plasate În partea de sus călăuzeau privirea către un punct indefinit către care tindeau În mod evident salturile și fâlfâirile Îngerilor, Înflăcărați În a trage de partea lor păpușa, care, cu aerul ei tâmpit, părea să nu priceapă ce era mai bine pentru ea. Dante Își ascuți privirea ca să Înțeleagă ce anume intenționaseră să deseneze actorașii În centrul perspectivei acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obosit - fie și după truda facerii lumii - este mai mult decât un oximoron, este o contradicție În termeni. Dacă puterea Lui este, axiomatic, nelimitată, firesc ar fi ca El să-și săvârșească lucrarea printr-un singur gest ori o simplă fâlfâire a gândului. Să pocnească din degete ca un prestidigitator divin, iar lumea să apară miraculos din neant, nicidecum să moșmondească la ea timp de o săptămână. Și gândiți-vă că s-ar putea să fie vorba despre șase-șapte zile măsurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Isabelita mea a avut coșmaruri o lună Întreagă. Să vedeți că era bolnăvicios copilul ăsta cîteodată. Am aruncat o privire În bucătărie. Geamul unei ferestruici care dădea spre o curte interioară era spart și, de partea cealaltă, se putea auzi fîlfîirea nervoasă și ostilă a aripilor porumbeilor. — Toate apartamentele sînt Împărțite la fel? am Întrebat eu. — Cele care dau spre stradă, adică de la a doua poartă, da, Însă ăsta, fiind la ultimul cat, e oleacă altfel, a explicat portăreasa. Aici are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un vast ritual. Moréas, cel din Syrte, începuse să versifice folosind acest material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
onoarea de a interveni cu câteva considerațiuni în această împrejurare plenară, responsabilă și reprezentativă cred, a zis preopinentul purtând-și nasul ca pe o flamură continuu vânturată pentru a fixa nu fizionomii (care i se înfățișau oricum dintr-o ochire - „fâlfâire de fald”) ci pentru a „adulmeca” anticipat esențele mirifice și farmecul tainic și tentant al pregustării dorințelor și intereselor atât de mult amânate pentru membrii și simpatizanții locali ai formațiunii, oricum ușor de „dus cu preșul”!... Își propunea nu „expuneri
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
al luminii înțelepte și al umbrei celei drepte - Dumnezeu al izvoarelor neșovăitoare - aflate mereu cu toate șoaptele pline - la porțile grele-ale pământului - atotcercetătoare Dumnezeul meu începe din mânăstirea pădurilor - unde cercetează copitele inorogului și solzii orbitori ai lemùrilor - începe din fâlfâirile vultùrilor - din cremenea și fulgerările rodnice ale munților - din copacul cu păsări cel trainic - din înalt și din tainic Dumnezeul meu - Dumnezeu al nunții între soare și lună - al cântecului de strună - dar și al dezbătutului sfat al mumelor - al
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
cu ajutorul Simurgh-ului de pe muntele Kaf, ( muntele care dă ocol pământului, acolo unde sălășluiesc djinii și demonii), un strigăt straniu, o chemare îi trezește pe cei adormiți. O imensă flacără ai simțit că-ți arde în mijlocul frunții și, în aceeași clipă, fâlfâirea și umbra de gheață a unor aripi imense. Cuprins de o viziune dublă, ca prin ceață, privești concomitent în amândouă lumile. De ceva timp crezi că înaintezi printr-un tunel. Lumina de la capăt nu se vede, ieșirea nu mai apare
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
cuprinse în cele nouă fericiri care sunt constituția Împărăției celei noi întemeiate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Câteva minute mai târziu imensa mulțime a credincioșilor încolonată în impresionant cortegiu, înainta încet spre locul zidirii celei noi. Acorduri de muzică militară, fâlfâiri de steaguri sfințite, foșnete de frunze uscate... suflă vânt rece de toamnă. Pe fețele tuturor lucește discret seninul unei bucurii, seninul bucuriei de înfrățire a tuturora în hotărârea unei frumoase înfăptuiri. Când să înceapă slujba sfințirii, un buchet de flori
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
și termină gândul, vorbi: - Dragă Viscol, drăguță Zăpadă, vă mulțumesc pentru tot ce ne-ați spus. Dragele mele surioare, haideți să-l căutăm pe moșul nemuritor. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu viscolul în fâlfâiri de aripi și în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moș Crăciun, până văzură niște mogâldețe care se mișcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcașul moșului nemuritor. Fără să mai cotănească
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
prin infinitele timpuri prezente, prin potențiale viitoruri, descoperind momentele cheie, punctele de răscruce în timp, călăuza de-a lungul unei linii de flux în universuri reasamblate. Privind în direcția Ei o imensă flacăra arzând în mijlocul frunții Și, în aceeași clipă, fâlfâirea și umbră de gheață a unor aripi imense, Misterul Lui: prin El va rămâne frumoasă, nu va muri, prin El va primi darul timpului etern, tot ce-și dorea să caute, să știe, să devină, să fie, suprapuse imagini, chipuri
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfâiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
ascund bocet munții i-a scufundat mizeria din cer de frig s-a spart aureola frunții brazii-s smeriți în bezne de miner ...nici Dumnezeu nici înger nu coboară până și-n vis - psalmodiază-o cioară MISTICE INFLUENȚE câteva energice fâlfâiri din aripi de fluture - acolo sus - printre stele - și destinul unui om - al unor istorii întregi ori chiar eoni - s-a împlinit ------------------------------------------ Adrian BOTEZ ianuarie 2015 Adjud Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]