32 matches
-
într-un triunghi cu picioare pe două laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și se oprește singură la o înălțime de vreo șaizeci și ceva de centimetri, unde se fixează cu un clic. — Așa ! Râd pentru a-mi ascunde fâstâceala. Păi atunci... să o reglez. Ridic scândura și încerc să-i modific înălțimea picioarelor, dar chestia nu vrea deloc să se miște. În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În semn de fâstâceală. Nu știam ce să le spun celor doi morți pe cale de putrefacție. Așa că până la urmă am îngenuncheat ca să-i sărut pe amândoi. Era o dimineață răcoroasă. Ceața se postase în ușă. Felinarele fie nu erau aprinse, fie nu se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
reapărut și m-a surprins cu o Întrebare totală, formulată pe un ton neutru, cu pauze: ai putea să mă ajuți cu o găzduire la dumneata... pentru un timp... nu foarte mult...? Plătesc cât Îmi ceri... nu rămân niciodată datoare. Fâstâceala ma cuprins din nou și nu am mai găsit sunetele N și U să-i dau răspunsul care se impunea fără nici o Întârziere. Voi fi la locul meu... nu voi veni cu nimeni aici, la dumneata, completă ea cu un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire. Plecînd, activiștii luaseră cu ei idilica întrebare: „vrai ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
legănându-se la fiece pas, cu mâinile înfundate în buzunare și coatele lipite de trup. Saluta pe toată lumea, amuzându-se de aerul surprins al trecătorilor care se trezeau în fața unui fel de om al caver nelor venit dinspre viitor. Atunci când fâstâceala le era cât se poate de evidentă, unii oprindu-se să-l privească, alții împiedicându-se de-a binelea, Maca sărea pe loc de bucurie. — Asta e, băiatu’ ! Dacă vrei să cunoști lumea și s-o cucerești, ia-o pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atenție, dar se întoarce brusc, cu aerul că uitase ceva. Așa cum se aștepta, o surprinde pe necunoscută privindu-l cu nesaț... Prinsă în capcană, atrasă din vizuină, femeia se zăpăcește și roșește. Însă așa tulburată cum era, femeia își înfrânge fâstâceala și se preface că nu-l bagă în seamă pe tânărul baron. Atunci când, după ce o așteptase pe culoar, tânărul se îndreaptă spre ea, frumoasa necunoscută își schimbă direcția și urcă în cameră împreună cu fiul său. Baronul se simte oarecum dezamăgit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
elefanți, nici de vânătoare. O ușoară apăsare, o stinghereală subită domnea în conversația lor de când copilul plecase". Paravanul, acel alibi al amândurora prezența băiețelului căzuse. Nimic nu îi mai lega acum în afară de atracția lor dovedită unul față de celălalt. De unde și fâstâceala amândurora. "Într-un târziu, merseră în hol și se așezară într-un colț. Aici baronul se arătă din ce în ce mai sclipitor; chiar și ea, de la șampania băută, era ceva mai însuflețită. Prin urmare, discuția dintre ei se îndreaptă în scurtă vreme pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]