324 matches
-
din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că era să mi pierd echilibrul, când m-am trezit dintr-o dată cu ea (aș fi vrut ca Melanie să nu mă găsească așa... dar acum era prea târziu). Rămăsesem suspendat În fața ei, cu bucata aceea de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și dezinteres, mâinile lui recuperau fisele pentru că la numărul format nu răspundea nimeni. Se îndreptă spre bufet cu gând să bea ceva. La deschiderea ușii câțiva clienți se întoarseră către nou-venit. Se știa privit și asta îl făcu să se fâstâcească. Nu trebuia să dea nimic de bănuit, așa că nu întoarse capul tocmai pentru a nu continua situația penibilă în care se afla fără voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de la căzăturile de pe bicicletă. Pe atunci nu știa ce vârstă avea Laura, dar și o închipuia mai mare de fiecare dată când o saluta în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să se fâstâcească. Prima oară o văzuse în sala de cinema, în locul său de visare, unde mai fusese cu ea în gând de atâtea ori. Atunci înlemnise și nu mai fusese în stare să urmărească filmul fără să întindă mâna și să-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de așteptat. Sincer, nu... De ce să fii urmărit? De cine să fii urmărit? - pare că se fâstâcește destul de fals Valy. Coboară privirile în podele și dă imediat senzația că vrea să corecteze ceva: Dar nu se pune astfel întrebarea. Precis? Juri? Jur. Bate palma. Nu mă dau înapoi, mai ales când la curtea Principelui avem undă verde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trebuia s-o semneze nebarată. Gerard tremura acum, de-a binelea, de supărare. Unde era să meargă să se plângă? La cine? Ce argumente să aducă? Simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Puteți întreba pe doamnele ...care... - făcu Gerard fâstâcindu-se. Plecate în concediu la mare, cu bilet, de astă noapte - fu răspunsul funcționarului. Și când se întorc? Fii, domnule, serios. Dumneta crezi că tovarășele astea care lucrează de ani grei cu acte contabile, ar intenționa să te bage la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe ziua de azi... Moș Dumitru s-a repezit în beci ca un flăcău... În acest timp, s-a arătat și mătușa Catinca - nevasta lui moș Dumitru. Da’ ce puneți la cale acolo, oameni buni? - a întrebat ea,curioasă. Pâcu, fâstâcit - cum nu-i era felul - a răspuns: Păi... iaca am venit și noi de pe drumuri și... și Dumitru m-o poftit în casă. Bine o făcut, că doar nu era să stați în mijlocul drumului. Parcă tot mai bine-i într-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Își respectau neabătut traiectoriile și orbitele, sub bagheta Polițistului Universal. În plan nu era loc pentru greșeală, orice fir de praf strecurat acolo ar fi distrus precizia mecanismului, astfel Încât a fost de-ajuns ca o mașină de gunoi să se fâstâcească, tăind calea unui taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe să facă fețe-fețe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răspunde Roja cu mintea aiurea. — Foarte bine, îi răspunde amabil Patru Ace, în chestii din astea îți trebuie o stare anume, jocurile de noroc nu sînt pentru oricine, mulți le consideră o adevărată artă. — Și în caz de cîștig? se fîstîcește Roja, nu știe cum să i-o spună direct, cum să se mai asigure încă o dată că a auzit bine. Banii sînt toți ai dumneavoastră, n-o să vă aibă nimeni grija, îl asigură Patru Ace citindu-i gîndurile. — Chiar așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
altceva? Se pare că Else intrase cu scaunul cu rotile În biroul lui Stegemann și i-a spus vizitatorului că acesta exploatase un minor. Acum că fiul ei Împlinise vârsta majoratului, avea dreptul la o compensare adecvată. Stegemann tușea, se fâstâcea și se Întreba, cu o voce care nu părea a fi a lui, la ce se refera d-na Himmel. Când Else și-a repetat cuvintele, de data asta adăugând că, În ceea ce-o privește, nu i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune el, depărtîndu-se, dar numai după cîțiva pași, întoarce privirea spre studentă, observă că și ea îl privește, nu-și aduce aminte de unde o știe și-și vede de drum. Nu vă supărați îl reține studenta, ajungîndu-l. Voiam... voiam... se fîstîcește ea voiam să vă întreb de ce ați..., așa, de ce ne-ați dat carnea și vinul? întreabă ea dintr-o suflare. Păi, domnișoară, saltă Mihai brațele a neputință dacă-mi puneam întrebarea asta și căutam un răspuns, acum le-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai bine spus, cu un fel de mâncărime. Însă chiar nu pot să-mi imaginez ce suflet gângav trebuie să zacă în mine ca să-i pot explica lui Filip de ce îl priveam mirat când deschidea ușa și de ce îl rugam fâstâcit s-o închidă la loc atunci când mă refugiam cu orele în camera mea, când desfășuram „ample mișcări de trupe“ și conduceam „războaie imaginare vorbind de unul singur“ (pagina 62, rândul 2). Cum aș putea să-i spun că doar blestemata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și subțire l-a întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care trebuie să fi citit pe chipul fetei o naturalețe semeață, s-a fâstâcit puțin, a ridicat stiloul de pe coala velină și, măcar din orgoliu, dacă nu și din alte motive, s-a grăbit să-i răspundă. Numai că a făcut-o stângaci, cu prea mult aplomb, și a fost observat de-un supraveghetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acte în regulă) care dădea drept sigură apariția zeului indian Manitu în spatele blocului D 13, probabilitatea ca o grădină să se transforme într-un ditamai sanctuarul căpăta dintr-odată firescul și siguranța unei certitudini. În prezența lui, cuvintele obișnuite se fâstâceau, se retrăgeau timide în spatele vreunui Migu sau Doru, încercau să riposteze la adăpostul unui meci de fotbal, ca apoi să dispară cu totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor expresii ca „această defensivă precară este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru cei ce-l înconjurau. Sorbi cu lăcomie și auzindu-și înghițiturile percepu și liniștea care se lăsase, Balbo tăcea ostentativ, toată lumea din jurul său se întorsese către ei, nu se auzea nici vocea lui Corvino, tălmaciul. Șerban Pangratty nu se fîstîci, continuă pe același ton egal, sigur de sine: "Italo Balbo va muri doborît din greșeală, iar moartea sa va fi trecută sub tăcere, ca orice eveniment stupid. E o formă credibilă, pe care poate să o îmbrace destinul său tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pieptului cam dezgolit. În acea clipă i-a părut foarte rău că n-a venit eu niște flori, ar fi trebuit măcar să rupă cîteva în drum, măcar niște liliac, era destul aplecat peste gard chiar din curtea Vilei, s-a fîstîcit și era să se împiedice cînd a trecut pragul. K.F. rămăsese cumva în ușă, aproape închizînd intrarea în hol, obligîndu-l așa să o atingă, mai bine spus să se frece de catifeaua rochiei și să simtă în nări parfumul discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa, nu pleca, insistă băiatul. Tu știi ce se întâmplă între un băiat și o fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
auzi poarta scârțâind și ridicând privirea dădu cu ochii de Renar. Băiatul se îndreptase spre ușa lui Dan însă, zărind-o, nu mai știu în ce direcție s-o apuce. Fata lăsă cartea deoparte. Bună! Ce mai faci? Băiatul se fâstâci, încercă să vorbească dar nu reuși decât să articuleze cuvinte fără înțeles. Apoi, văzând că fata își ia cartea și dă să se ridice, se repezi spre ea. Am venit să-l iau pe Dan la film. Vrei să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dans, familia Darie, Mara și Bogdan făcură tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O privea fix, așteptând. Fata încercă să scape. Dar tu de ce ești singur, Rosti? Unde e soția ta? Nevasta mea e în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l tratase. Îi dactilografie adeverința și i-o înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea dulce a zâmbetului ei angelic. Într-o altă zi, cei doi dădură nas în nas în magazia Nuții. El se fâstâci și fata se întrebă de ce tânărul Noia roșește ori de câte ori dă cu ochii de ea. La începutul primăverii, domnul Zereghia ieși la pensie și organiză masa de rămas bun la unul din restaurantele Iașului. Domnișoara Leon își cumpără o rochie nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe. Terminați cu aiurelile. Sunt femeie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Faceți cunoștință. Ovidiu întinse foarte corect mâna, avea un zâmbet în colțul gurii, de presupus că era ironic, își aplecă și fruntea, puțin, milimetric. Avea o eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am gândit, scânci Gheretă. Dar dacă te-ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se fâstâci. Cum adică? Să dea el foc ziarelor? În piață? Trăiesc și io cum pot... Trăiești bine, domnule Gheretă, dacă Îți permiți să dai buzna În casele oamenilor! Vă rog să mă iertați. Am intrat și eu unde am văzut lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suferit prea mult, domnule Húsvágó. Mai puțin dechit un om la déntist, doamnă. Avut la el moarte ca la carte. De-aia și spune che cine are carte, are moarte ușoare. He! He! Doamna Ster păli. Domnul Húsvágó roși, se fâstâci, Își aminti de sfatul lui Erzsébet, vezi cum vorbești. Acum nu mai era nimic de făcut decât să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru tratație. Ceea ce și făcu. Ii mai rămânea doar să regăsească ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]