215 matches
-
care soarta noastră este măsurată, croită și festonată aici, pe pămînt, pentru că în celelalte cazuri, cînd de buna noastră administrație se ocupă direct Dumnezeu, lucrurile se schimbă. Cine nu știe, de pildă, invocația imperativ-deprimată ,,Doamne, ocrotește-i pe români" sau făloasa declinare a identității ,,Noi sîntem români, noi sântem români.." construită, evident, după cunoscutele modele Noi sîntem bulgari, Noi sîntem burundezi sau Noi sîntem zuluși? Evident, în aceste înălțătoare situații, lucrurile se schimbă; dușmanii crapă unul cîte unul, ocultele internaționale se
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
Constantin Țoiu Venind și ziua aceasta, e bine să ne aducem aminte... A fost mai întâi o grevă de operetă. Sticle de șampanie roz pitite prin tufișuri, discursuri, rățoieli făloase... Pe măsura "poetului", fără gramatică, dar cu lămpaș de cowboy subteran, ce conduse operația, în echipamentul său culoarea vișinei putrede. Manevrat? Nu se știe de cine. Adică, știm noi, dar degeaba o spunem. Oricum, este genul de putere a inșilor
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
s-o vând, mamă!? Ia uită-te mai bine, și roti tipsia în așa fel ca mama lui să se dumirească de ce o chemase cu atâta grabă. - Ce să văd? O tigaie și gata. E adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd nimic pe fundul ei? Mamă-sa îi făcu plăcerea, se uită la tigaie, se uită la băiat, dar nu putea ghici unde voia Vișinel să ajungă. în cele din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Uite, vreau să cumpăr și eu o coadă de pește, dar tu ce faci? - Eu, precum vezi, tai frunze la câini. - Rău ai ajuns mo, râse ea, dar dacă spui tu, doar te-ai școlit pentru meseria asta, nu!? Măi fălosule, mă uit la tine și mai, mai să nu te cunosc. Ai lepădat straiele noastre și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo, Diamanto! Ce știi tu ce vânturi îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de vreun copitat din aceeași familie). Spuse cu o voce ușor alintată, copilărindu-se: "Bebeee, mă trage curentu', mă!" "Scuze, tu!", face Bebe. "M-am luat cu șmecherii ăia de mi-i tot ridici în slăvi și am uitat." Zâmbește fălos: "La o adică, eu sunt mai bazat ca ăia. Câștig cât toți la un loc și, dacă îmi iese șusta cu terenurile fraierilor ălora de la Adunații, am pus-o, nene!" " Da' cine ți-a dat pontu' cu aeroportu', cu toată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama care îi spusese domnu' Sandu costase vreo douăzeci de mii de euro. Domnului ministru îi cam sărise muștarul când își văzuse consoarta venind făloasă cu chestia aia atârnată de braț. Că o văzuse, n-ar fi fost nimic, dar când auzise cât costase, i se făcuse rău. Bine, niște apropouri primise el din partea dumneaei, dar credea că momentul concretizării acestora era departe. La burzuluiala
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
către mine-Domnule Gerard, la noi e ca în paradis. Știai? Nu mai ai nevoie nici să mesteci bucătura în gură. Zău așa. Își privi din nou, soțul cu dublă semnificație și adăugă: Știi, Bogdane, că nu-mi place când ești fălos. E-he! Ce să-i faci! Paharele de vin își spun și acuma cuvântul... Pe dracu! - se ofensă pictorul-Ce are sula cu prefectura și coada vacii cu ștampila Primăriei, măi nevastă? N-are nimica - făcu doamna Finica cu intenția de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ei sunt răi cu mine! Ei și? La o faptă rea se răspunde cu o faptă bună! De ce nu-ți iubești copiii? Pe Artemis? Sunt doar copiii tăi! Ai vrut să ai mulți urmași. Ești prea rău, hapsân, zgârcit și fălos. Într-adevăr! Dar este prea târziu! Artemis este acum mare, nici n-o mai văd! Dar Ursa, din ceata lui Artemis, ai nenorocito! acum este în ceruri, împreună cu fiul ei! Da! am greșit prea mult! Ah, ce mult regret! Aș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a ridicat și s-a adresat celor din preajmă: Și de-amu, luați-i și duceți-i pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și Cocone, până când într-o zi din te mir ce fălindu-se prin ogradă, s-au luat la sfadă. Cocone era tânăr, frumos și mândru de tinerețea lui, de aceea când se afla prin ogradă totdeauna mergea și se purta fălos, fapt ce îl deranja pe Pripone. Pentru că era mai în vârstă, Pripone nu arăta ca și confratele lui; de aceea îi purta pică, motivând că acesta nu știe să se poarte cum trebuie cu găinile. Într-o dimineață, înainte de a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
uitat către cer și, cum era puțin timp după ridicarea soarelui de la orizont, a propus crăiesei: -Să mergem, că timpul își face datoria. Și acum pe care din cei șapte cai îți alegi? arătând către caii săi, în cale afară de fălos. Crăiasa cercetă din ochi pe fiecare în parte: iapa era slabă, noroc de piele care îi ținea oasele să nu se împrăștie, mânjii erau frumoși dar prea sprinteni, de aceea s-a temut. Pentru că era în încurcătură, a cerut părerea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
considerați vinovați de moartea fiicei ei. Mai târziu, populația urieșilor și alte comunități, azi partea de Nord-Est a României, s-au unit formând marea populație a dacilor liberi, numiți Costoboci, aparținând Daciei Libere înainte de cucerirea de către Romani. POVESTIRI CREDINCIOSUL ȘI FĂLOSUL S-a întâmplat între doi prieteni din Cristinești. Cei doi erau parteneri de table, plimbări prin sat, la câte o bere, la magazin sau la biserică. Pe unul îl chema Fănică, pe celălalt Costică. Când treceau pe lângă biserică, Fănică evlavios
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ajuns din urmă pe cei doi prieteni cu care a intrat în vorbă de una, de alta și înainte de a se despărți de ei, le-a zis: -M-aș bucura dacă la mărturisire o să doriți să recunoașteți care dintre dumneavoastră este fălos și care este credincios. A trecut o bună bucată de vreme, după care Fănică îi spune lui Costică: -Mă bucur foarte mult că am un așa prieten. -Nu am înțeles la ce tereferi, îi răspunse Costică. -Deși te-am jignit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dumitru Avakian Căldură mare, secetă pe măsură... inclusiv la nivelul disponibilităț ilor financiare care, spre exemplu, anul trecut au asigurat stagiunea bucureș- teană de vară de la Atheneul Român. Afișele făloase, dispuse de-o parte și de alta a fațadei sediului Filarmonicii bucureștene, au rămas în aceste săptămâni fără obiect. Păcat! Criza economică, cea financiară, impun restricții la nivelul actului de cultură. Mai grav este faptul că aceste restricții se extind
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
poți achiziționa cărți poștale cu „Rânca de odinioară”, concluzia pare îndreptățită. Argumente în plus aduc urmele vieții rurale - biserici de lemn, cule, case cu specific regional -, elogiate în expoziții stradale prin marile orașe și înlocuite, la fața locului, de „casele făloase”. Sau de „bisericile făloase”, am adăuga, construite rapid cu fast și cu sclipici în vreme ce „bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor.” Despre patosul Bucureștiului interbelic ce să mai spunem: cu cât
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
cu „Rânca de odinioară”, concluzia pare îndreptățită. Argumente în plus aduc urmele vieții rurale - biserici de lemn, cule, case cu specific regional -, elogiate în expoziții stradale prin marile orașe și înlocuite, la fața locului, de „casele făloase”. Sau de „bisericile făloase”, am adăuga, construite rapid cu fast și cu sclipici în vreme ce „bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor.” Despre patosul Bucureștiului interbelic ce să mai spunem: cu cât furia imobiliară lovește mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
Omul știe în mod evident despre ce vorbește, o face cu naturalețe, umor și cuviință, e simpatic fără „fițe”, pe scurt e foarte „normal”, într-un context dominat de extravaganță facilă, de kitsch încîntat de sine, de psihologia VIP-urilor făloase și vide. Dl. Vîrlan e, din păcate, întotdeauna, cu zece capete peste majoritatea invitaților săi, a căror „comesenie” e, de obicei, un simptom trist de educație precară, umor de bodegă periferică, convivialitate rudimentară.
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
secrete care le dau sau le vând cui vor și cu machiajele de rigoare. Procesele au fost o mascaradă. Separarea puterilor, o iluzie. Câteva imagini-cheie au stricat în străinătate, pe timp îndelungat, „imaginea României”, cum se spune cu o sintagmă făloasă și obosită, procesulfarsă al lui Ceaușescu și mai ales mineriada. Noul regim ce nu mai seamănă totuși cu cel precedent a putut fi definit ca o democratură (termenul aparține politologului francez, de origine română, Pierre Hassner). Ne-am consolat oarecum
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
proprietar și-a vopsit și și-a amenajat, cum a crezut el de cuviință, suprafața ce-i revine după calculele sale. Peticele de culori țipătoare sînt elementul comun cu celelalte clădiri, mai modeste, ba chiar și cu unele biserici mai făloase. Machiajul fațadelor continuă cu operații estetice mai complexe: un balcon transformat în foișor de lemn acoperit cu șindrilă, în stil post-neoromânesc, un apartament de bloc de la etajul doi, pe fațada căruia a crescut un acoperiș în pantă ce taie, oblic
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
gravitează doar ironia pustiurilor disperse - iată-i pe jugănarii codului nostru genetic cu degetele retroversibile răscolind prin sexul materiei și în ficații pentru care doar moartea e haruspiciu... Mi-e o sila galactica de acești demoni crepusculari ai ultracontemporaneitătii noastre făloase de băcanii inteligenței cuantificate de păduchii lor virtuali pe testele implantate de rănile lor ce nu sîngerează de coitul lor chimic în eprubeta de lăcomia cu hlamida peripatetica... Mi-e rău mi-e frig mi-e pămîntiu și mi-e
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
ca mine, plasat pe versantul celălalt al vârstelor. Un spectacol jucat, de la un capăt la altul, cu mare vervă și cu mare plăcere, se vedea, de toți interpreții. Toți inspirați și toți simpatici, chiar și cei trei "bădărani", pe cât de făloși și de intratabili, pe atâta de naivi, trași lesne pe sfoară de șiretele lor neveste, sprințare și gureșe. Prezentele rânduri nu sunt o cronică, ci doar consemnează o impresie de spectator. îmi iau de aceea îngăduința numai să înșir aici
Notă după un spectacol by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10836_a_12161]
-
Vasile! Că numai tu erai acolo, să se uite musai la tine, nu la altu', îl repezea Ioana făcând pe supărata, dar mândră-n sinea ei de bărbatul ce-l avea la ușa casei. "Să se uite, că-i tare fălos ăsta al meu! Și e cuminte, nu se uită la urâta aia... Dar, hm! Doamne iartă-mă, că mi-l pun la îndoială! Vorbesc și eu așa ca proasta în gând!", medita femeia, privindu-l pe ascuns cu drag. - Mai
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
femei, fără să stea prea mult pe gânduri și lumea din sat îi știa bine năravurile ei rele. Odată ce un om se încurca cu ea, îi făcea vrăji și-l prostea în ultimul hal, oricât ar fi fost el înainte de fălos. Vorbea lumea că dacă vreunul din cei ce se încurcaseră în fustele sale încercase cumva să o ocolească după aceea, ea se răzbunase făcându-i de urât încât respectivul devenise, că nu mai era capabil să mai poată avea vreodată
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
lui Dumnezeu, căci a murit cu lumânare. Baba 5 (Se apropie de pat și începe să bocească.) Scoală-te, scoală-te! Fiul tău te așteaptă. Cui îl lași? Scoală-te. Ai uitat de prietenele tale. Ești supărată pe ele? Ești făloasă și nu le răspunzi? Scoală-te! Fiul: Lăsați teatrul! Până acum ați așteptat să moară și acum că a murit ați început să strigați după ea să se trezească. (Fiul ia mâna mamei sale plângând.) Baba 5: Uite, fiul tău
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]