70 matches
-
foarte redus, iar vasele grecești controlau marea, făcând dificilă o intervenție a flotei otomane în cazul izbucnirii unor tulburări. Chiar în unele părți din Bosnia și Albania, cu populație majoritar musulmană, influența Porții era, adesea, destul de redusă. Autoritatea sultanului se “fărâmița” și în Asia Mică, unde conducătorii locali fondaseră adevărate dinastii locale. Familia Karaosmanoglu, din vestul Anatoliei, a cărei putere a atins apogeul în secolul al XVIII-lea, este un exemplu. în Mesopotamia, Pașalâcurile de Bagdad și Mosul erau, de asemenea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
bani tot anistorică mi se pare, prea este carnală. Poate pretențiile mele sunt prea exagerate, dar poate că nu. Și atunci cu puțină șansă, la un local din colț, poate voi da peste unchiul țigăncii, are mai mulți, îi cheamă Fărâmiță Lambru, Ion Budală, Gheorghe Zamfir ș.a. Dorul și jalea din cântecele lor au o vrajă care îmi place, e pe măsura alienării mele, îmi oferă o șansă de alinare. Acțiunea terapeutică a cântecelor lor, pe care o simt în viscere
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar stolnicul Alexa se grijește de "trupul Domnului"! Un bobuleț, o fărâmiță cât o buburuză aruncată în cupa cu Cotnar... Simplu! Au un prăfuleț topit într-un gustos borșâșor de pește mult plăcut Măriei sale... Adio, Măria ta! Fie-ți țărâna ușoară... În Iad, cu tine, "Ștefan al Cincilea cel Mare"! De ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să zică: „Uite domnule, ăsta, care părea om serios, declară pe șleau că îi place Romica Puceanu, sau Fărâmiță Lambru. Ce vremuri! Ce decădere! Cine ar fi crezut!?“ Am șarjat, brav: bine, doamnă, îmi place „Inel, inel de aur“ cu Fărâmiță Lambru. Dar adaug că nu mă simt deloc vinovat. Melodia e, în genul ei, foarte bună, iar cântărețul e excelent. Ar fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat pentru opțiunea mea. Interlocutoarea mea vrea însă mai mult; vrea, mă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
zise ea. Am vrut să ridic privirile, dar am alunecat, așa că m-am concentrat mai departe asupra mersului. Oricum n-avea rost să aflu ce culoare și ce formă avea, din moment ce tot ne apropiam de el. Mi-am adunat ultimele fărâmițe de putere ca să rezist. Mai avem zece metri, zise iar fata. În clipa în care a rostit cuvintele, au încetat brusc vâjâitul și huruitul care urcaseră de pe fundul gropilor și făcuseră aerul să vibreze. Parcă le-ar fi tăiat cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Era o lumină pe care nu i-o mai putea lua nimeni. — Ți-am găsit sufletul. M-a privit fără să scoată un cuvânt. Lacrimile îi curgeau șiroaie. Îl pot citi, îl pot descifra. Nu s-a pierdut, nu e fărâmițe. E acolo și nu ți se mai poate fura. Am sărutat-o iar pe pleoape. — Aș vrea să mă lași singur. Sper să reușesc până dimineață să citesc tot. Apoi o să dorm și eu un pic. Fata a mai aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină. Oare cât am reușit să descifrez din ceea ce mi s-a arătat peste noapte? Au fost multe cranii, iar timpul extrem de scurt. Am încercat să fac abstracție de el și să prind cu vârful degetelor cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bătea prin parbriz și mă învăluia cu razele lui calde. Am închis ochii și-am absorbit cu pleoapele lumina lui puternică. Soarele a străbătut cale lungă pentru a ajunge pe planeta asta minusculă a noastră și-i era suficientă o fărâmiță infinitezimală de energie ca să-mi încălzească pleoapele. Eram de-a dreptul emoționat. Până și un lucru nesemnificativ ca pleoapa își avea locul lui în traseul universului. Ordinea cosmică nu trecea cu vedere nici cel mai mic amănunt. Parcă începeam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dispute un pic de fericire. L-am adăugat pe listă pe taximetristul cu Police și muzica reggae. N-aveam nici un motiv să n-o fac. Ne-a primit în taxiul lui deși eram plini de noroi. Își merita și el fărâmița lui de fericire. Poate că în momentele acelea transporta niște tineri, ascultându-și casetele lui preferate. Marea se vedea chiar în fața mea. Cargoboturi, macarale, pescăruși. Bob Dylan cânta Blowing in the Wind. Ascultându-l, m-am gândit la melc, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au ajuns Într-o clipită În creier și În marea Neagră, iar de acolo În ocean și În Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid Începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind Între ele toate fărâmițele. roata Înțepenită a unui altfel de timp, care curge În altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, Înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, În straturile rarefiate ale materiei, existența
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
decât întâlnirea din spatele bisericii. Iar din ea, femeia poartă încă în spatele ochilor bucăți foarte importante și de bază în colecția multicoloră, care o ține trează și pe ea, și pe băiatul care scrie de zor teza lui la istorie. Sunt fărâmițe dulci, din dimineața de aprilie, cum ar fi nasturele ei de la bluză, desfăcut cu un singur deget agil. Pare banal. Dar e vorba despre un năsturel de sidef, care alunecă grăbit prin orificiul minuscul, prin care se vede mai întâi
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest minunat artist care, alături de Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest minunat artist care, alături de Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest minunat artist care, alături de Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fost respectat în trei luni de zile, este clară neplata drepturilor salariale deja puse în plan. Dacă nici astea nu sunt respectate, atunci nu văd de ce judecătorul ar aproba în instanță un plan care în trei luni de zile e fărâmițe. În consecință, adio licență, Rapid merge în Liga a II-a, în ciuda eforturilor pe care acești jucători minunați le fac. Rămân fără jucători, fără licență și este posbil să se ajungă și la faliment. Rapidul își va pierde jucătorii dacă
Rapid este cu un picior în Liga a II-a by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/75178_a_76503]
-
a adus Ian Sobieski Moldova în starea de acum, ca s-o vadă unită cu Valahia? Poate măria sa, pravoslavnicul țar Petru - crez că și pentru dânsul e prea mare dumicatul ca să-l înghită deodată. Nu le vrea unite, le vrea fărâmițe, fărâmițe, să înghită mai întâi Moldova și pe urmă ce o da Dumnezeu. Bună socoteală, Efendi Pașa, după ce plătesc haraciul, ce-ți pasă cine mă taie, împăratul, țarul sau regele Poloniei. Cum crezi că ar răbda frații noștri creștini să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adus Ian Sobieski Moldova în starea de acum, ca s-o vadă unită cu Valahia? Poate măria sa, pravoslavnicul țar Petru - crez că și pentru dânsul e prea mare dumicatul ca să-l înghită deodată. Nu le vrea unite, le vrea fărâmițe, fărâmițe, să înghită mai întâi Moldova și pe urmă ce o da Dumnezeu. Bună socoteală, Efendi Pașa, după ce plătesc haraciul, ce-ți pasă cine mă taie, împăratul, țarul sau regele Poloniei. Cum crezi că ar răbda frații noștri creștini să ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au ajuns într-o clipită în creier și în marea Neagră, iar de acolo în ocean și în Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind între ele toate fărâmițele. Roata înțepenită a unui altfel de timp, care curge în altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, în straturile rarefiate ale materiei, existența
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii a tot știutori, care Însă, refuza să dea ascultare imaginației unor stupizi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
efectiv, se așeza la masa cu blat smălțuit, același loc În care se așeza să mănînce și să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos. Am Împins cîteva fărîmițe din tencuiala căzută peste margine și am ascultat cum ricoșează acestea, lovindu-se de pereții puțului, urmată de tăcere, acolo jos de tot. Am dedus că trebuie să fie același puț și aceeași țeavă groasă și neagră pe care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
praful și mizeria de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era planul. Din aleea de sub fereastra mea, pînă unde se unea cu cerul, se Întindea o preerie stîncoasă. Aceasta era alcătuită din clădiri demolate, ce fuseseră desfăcute În ferestre, uși, scări, scînduri, cărămizi, clanțe, care la rîndul lor fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu mai Însemnau absolut nimic și nu mai erau decît pietriș și pustietate, și În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea, și-a căscat gura imensă și a Început să ronțăie un stîlp de beton care făcuse pînă de curînd parte din zidul din spate al cîrciumii Dawson’s Beer and Ale, În timp ce din maxilarele puternice Îi cădeau bucățele și fărîmițe, cum cade orezul din gura unui bebeluș. O fereastră către sfîrșitul lumii. CÎteva clipe mai tîrziu, i-am Întors spatele. Petrecusem o viață Întreagă privind lumea prin crăpături, și mă săturasem pînă la gît. Însă nici n-am apucat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]