70 matches
-
Și versuri și proză. Cât de bine le-am conceput? Sufletește pot spune că prin scris mi-am exprimat sentimentele, durerile, gândurile, dorul de casă. Aici pe un pământ îndepărtat de cel unde m-am născut, eram și eu o fărâmiță de nisip în marele deșert al lumii! Citește mai mult Motto:Tu, cartea mea, vei merge la Roma fără mine,/ Acolo unde mie a merge nu mi-i dat./ Te du făr' de podoabe, căci astfel se cuvine:/ Un exilat
VIOREL NICHOLS [Corola-blog/BlogPost/355272_a_356601]
-
Și versuri și proză. Cât de bine le-am conceput? Sufletește pot spune că prin scris mi-am exprimat sentimentele, durerile, gândurile, dorul de casă. Aici pe un pământ îndepărtat de cel unde m-am născut, eram și eu o fărâmiță de nisip în marele deșert al lumii!...
VIOREL NICHOLS [Corola-blog/BlogPost/355272_a_356601]
-
Și versuri și proză. Cât de bine le-am conceput? Sufletește pot spune că prin scris mi-am exprimat sentimentele, durerile, gândurile, dorul de casă. Aici pe un pământ îndepărtat de cel unde m-am născut, eram și eu o fărâmiță de nisip în marele deșert al lumii! Am plecat din România în 1978 „furând” un avion de la Tarom, Un avion de Crucea Roșie pentru a face mai întâi de aventură, un fapt caritabil... Un prieten lovit de o boală grea
TAINA SCRISULUI (30) – CONDEIUL UNUI SUFLET ZBUCIUMAT de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355249_a_356578]
-
ciorbă și găseam câte un os, îl sugeam de câteva ori eu, pe urmă îi dădeam și celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, și adunam fărâmițele alea și toți făceau același lucru și-i dădeau celui care era prăpădit“. Ca mucenic al suferinței, părintele ne dezvăluie sensul acesteia și lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism și neajungând la milă, putem doar să
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
ciorbă și găseam câte un os, îl sugeam de câteva ori eu, pe urmă îi dădeam și celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, și adunam fărâmițele alea și toți făceau același lucru și-i dădeau celui care era prăpădit“. Ca mucenic al suferinței, părintele ne dezvăluie sensul acesteia și lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism și neajungând la milă, putem doar să
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCISPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/343576_a_344905]
-
pe unele să le folosească. S-a liniștit pentru că era sigură că viața avea misiunea să o învețe. A pus farfurii pentru multe feluri de mâncare. Ea gândea că un singur fel o va putea sătura. Erau suficiente și câteva fărâmițe din mai multe feluri. A primit și șervețele, pe care să le folosească la nevoie, condimente, ca să ofere intensitate gusturilor personale. Dar viața, hoața, a îmbuibat-o cu atâta mâncare, atât de greu comestibilă, încât îi venea să pună lingura
O ZBATERE DE ARIPĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375935_a_377264]
-
eu habar nu am ce anume. CINCISPREZECE De data asta nu mă mai obosesc să-mi pun ochelari de soare. Și nici să-i zîmbesc secretarei. Mă așez cu spatele drept pe același scaun maro de spumă poliuretanică și fac fărîmițe un șervețel, gîndindu-mă „Nu-mi vine să cred“. N-am putut să fac nimic În weekend. A trebuit să aștept pînă azi-dimineață, cînd Luke a plecat la muncă. Am așteptat pînă am fost sigură c-a plecat (uitîndu-mă pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
murim că n-avem unde să mergem?" Da! Ce dracu'? Afară nu putem ieși că suntem împușcați! Aici nu putem rămâne că vin tancurile și în mai puțin de o oră or să vină și avioane care or să facă fărâmițe bucata asta de moloz în care stăm acum!" Deci pentru ce am stat noi aici?" În primul rând, știați cu toții că se poate termina rău când ați acceptat să rămâneți și să luați parte la această revoluție... "Și presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii a tot știutori, care Însă, refuza să dea ascultare imaginației unor stupizi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai Încetinit vrînd să constat dacă se apropie de mine ceva urmăritori. CÎnd m-am simțit În siguranță, am accelerat brusc și am luat-o spre dig cu toată viteza. Mă Îngrijora zgomotul amenințător al motorului; parcă-l făcea cineva fărîmițe cu un baros. PÎnă la urmă, totul a fost bine. Aproape toți urmăritorii, care nu vroiau să piardă spectacolul cu fetele, s-au retras Într-acolo, dar deoarece nu aveam luminile aprinse, nu mi-am putut da seama despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare. De fiecare dată când Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi-a pus rafturile alea la mine În cameră, fără măcar să-l rog ! Câți bărbați sunt În stare să facă așa ceva ? — Știu. E... un tip de nădejde. Urmează o pauză, și Încep să rup suportul de hârtie pentru pahar În fărâmițe mici de tot. Cred că singurul amănunt minor pe care i l-aș putea reproșa e faptul că nu mai e deloc romantic. — Nu poți să te aștepți ca totul să fie romantic la nesfârșit, spune Lissy. Lucrurile se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tu, nu ? — Mă rog, produs e un fel de a spune, zice, dându-și ochii peste cap. Ce-o să facă, o să-l scoată de pe piață ? — Mai mult ca sigur. — Uite, fii atent, Îi zic repede. Poți să-mi dai o fărâmiță mică de tot din bugetul de marketing ca să pun o reclamă cu cupoane Într-o revistă ? Nick se uită la mine, cu mâinile În șolduri. — Ce să faci ? — Să pun o reclamă. N-o să fie scumpă, Îți promit. Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să-l amețești cu vorbărie goală, Înainte să treci la subiect. — Exact. Înclină punga de chips fără nici o jenă, ca să permită ultimelor fărâmițe să i se rostogolească În gură. — Dar ei nu urmăresc decât să creeze o hegemonie proprie, Înțelegi? Mi-a luat ceva vreme să mă lămuresc. Acum sunt anarhosindicalist. Ah, bun, am zis cu interes, Înainte să-mi amintesc că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Poetul. Plusez, cu zece! Ia aminte, de la mine, Boss: În absența lui Dumnezeu, existența e o glumă proastă! Fiecare om, până și tu, și Nae, și ingrata de Coco, până și Sile (deși, pentru canalia ultra-galvanizată, nu garantez!), posedă o fărâmiță de har, un bob, o scânteie de dinainte și de dincolo de zidul lui Planck iar pe scărița asta toți putem urca, cândva, la Creatorul nostru. Excelsior! Plătesc, cu încă zece! anunță Fratele. Dă-mi voie să adaug: Dacă Domnul-Dumnezeu, Logosul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta altarului, ferecată în foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând în mâini, deschisă, Cartea Vieții. De-a stânga, înrămată în același metal prețios și purtând o coroniță subțire din aur, înstelată cu peruzele și cu lapislazuli, Maica Domnului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu-ți cer decât un singur lucru! Să fii în-țe-le-gă-tor. În rest, lasă totul pe seama mea. Oare te-am dezamăgit vreodată? Ai să iei un mic somnifer ca să poți dormi. Jumătate de diazepam cred că e suficient. Frânse pastila, o fărâmiță și o amestecă în farfurioara de lapte. Motanul se strâmbă. ― Ești un mincinos, Mirciulică! Nu are nici un gust. Hai, mănâncă tot, ai încredere în prietena ta. Așteptă cu răbdare până linse ultima picătură apoi îl înfășură într-un șal gros
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cartierul Francez. — Cum? tună Ignatius. Îți închipui că am de gând să mă învârtesc prin haznaua aceea a viciilor? Nu, îmi pare rău să-ți pun, dar nici nu poate fi vorba despre Cartierul Francez. Psihicul meu s-ar face fărâmițe în atmosfera aceea. În plus, acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de gând să mă bruiezi așa tot timpul? Myrna privi prin oglinda retrovizoare la șapca verde. Vreau și eu să știu. — O, valva mea! se văită Ignatius. Te rog, nu-mi face o scenă! Nervii mei s-ar preface în fărâmițe după toate asalturile la care am fost supus în ultimul timp. — Îmi pare rău. Mi-am adus aminte de timpurile vechi, când eu făceam pe șoferul și tu mă bruiai din scaunul de la spate. — Sper din tot sufletul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
investitori. Dar, din câte văd, fără vreo reciprocitate. Dacă lucrurile merg rău, Eddie va fi cel care plătește nota de plată. Oare își dă seama de asta ? Sunt total șocată. Impulsul de a lua contractul și de a-l face fărâmițe e mai puternic decât mine. Dacă am fi la Carter Spink, invidizii ăștia ar fi dați afară în șuturi după maxim două minute. Și nu numai că le-aș arunca în față contractul, dar i-aș recomanda clientului meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărîmițe secrete și strălucitoare de Încîntare. De fiecare dată cînd Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. CÎt se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi-a pus rafturile alea la mine În cameră, fără măcar să-l rog ! CÎți bărbați sînt În stare să facă așa ceva ? — Știu. E... un tip de nădejde. Urmează o pauză, și Încep să rup suportul de hîrtie pentru pahar În fărîmițe mici de tot. Cred că singurul amănunt minor pe care i l-aș putea reproșa e faptul că nu mai e deloc romantic. — Nu poți să te aștepți ca totul să fie romantic la nesfîrșit, spune Lissy. Lucrurile se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ocupi tu, nu ? — Mă rog, produs e un fel de a spune, zice, dîndu-și ochii peste cap. Ce-o să facă, o să-l scoată de pe piață ? — Mai mult ca sigur. — Uite, fii atent, Îi zic repede. Poți să-mi dai o fărîmiță mică de tot din bugetul de marketing ca să pun o reclamă cu cupoane Într-o revistă ? Nick se uită la mine, cu mîinile În șolduri. — Ce să faci ? — Să pun o reclamă. N-o să fie scumpă, Îți promit. Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
au ajuns Într-o clipită În creier și În marea Neagră, iar de acolo În ocean și În Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid Începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind Între ele toate fărâmițele. roata Înțepenită a unui altfel de timp, care curge În altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, Înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, În straturile rarefiate ale materiei, existența
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
au ajuns într-o clipită în creier și în marea Neagră, iar de acolo în ocean și în Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind între ele toate fărâmițele. Roata înțepenită a unui altfel de timp, care curge în altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, în straturile rarefiate ale materiei, existența
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]