118 matches
-
ilustrând atât genul scurt cu Aventuri într-o curte interioară, Efectul de ecou controlat (1981), Amendament la instinctul proprietății (1983), Și ieri va fi o zi (1989), cât și pe cel al romanului, cu Zmeura de câmpie (1984) și Tratament fabulatoriu (1986). De reținut este și participarea sa, împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, la compunerea ineditei fabricații literare intitulate Femeia în roșu (1990; Premiul Uniunii Scriitorilor). În sfârșit, alături de Gheorghe Crăciun și de Gheorghe Iova, contribuie substanțial la sporirea comentariului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
prozei sale - amestecul insolit de tehnicism și de sensibilitate față de gustul comun. În ultimii ani ai decadei a noua scriitorul citea regulat proză SF la cenaclul Junimea. Concomitent, în cărțile sale se strecoară elemente de intrigă polițistă, începând cu Tratament fabulatoriu și sfârșind cu Femeia în roșu, unde partea strict fictivă, redactată de el, plonjează în senzaționalul comercial, contrastând - calculat - cu tehnicismul celorlalte două părți. Remarcat prompt încă de la debut, scrisul prozatorului se menține constant în atenția criticii. Aventuri într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie, pe deplin ilustrată de prozele cu aspect de SF și mai ales de compunerea la șase mâini din „romanul retro(versiune)” Femeia în roșu. Chiar în Și ieri va fi o zi există un grupaj de scrieri insolite, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
special prin turnura parodică: afișarea ascendenței, cu scopul expres al despărțirii de ea. Nu întâmplător compunerea fictivă se subintitulează, antiproustian, Roman împotriva memoriei. Reacțiile comentatorilor au fost în schimb reticente și împărțite în marginea celui de-al doilea roman. Tratament fabulatoriu pare mai curând o etapă de tranziție, rod al încercării prozatorului de a se rupe de o formulă, pentru a găsi alta nouă. S-au sugerat apropieri de formula fantasticului și de anumite scrieri ale lui Mircea Eliade. Meteorologul Luca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
virtuozitatea cu care prozatorul trage de firele pânzei. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aventuri într-o curte interioară, București, 1979; Efectul de ecou controlat, București, 1981; Amendament la instinctul proprietății, București, 1983; Zmeura de câmpie (Roman împotriva memoriei), București, 1984; Tratament fabulatoriu, București, 1986; Și ieri va fi o zi, București, 1989; Femeia în roșu (în colaborare cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș), București, 1990; Povestea poveștilor generației ’80 - Histoire des histoires vue par la génération ’80, ed. bilingvă, București, 1998; Aventuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
erei IT, voi numi această operație DEFRAGMENTARE și o voi reface pe cont propriu adică lăsând să zacă în stoc părerile ante-scrietorilor întru Luca Pițu. Operație nu tocmai simplă, pentru că nu sunt singurul deținător al fragmentelor anamnezice personale iar demonul fabulatoriu (stârnit de diverse pragmatici întâlnite de-a lungul timpului, de la cea lingvistico-filosofică la zonele imaginarului militar, cu inconturnabila mitologie a "serviciilor") va trece adesea prin ciurul HermaNauticii și dârmonul Ridertronuluia. (r)intro MISIUNEA Celor trei Revizori (de la Răsărit) în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în sfera limbajului. Or "vechii" practicanți (fie în mod direct, unii își poartă bine cei peste 70 de ani, fie prin cohortele de clone generate de-a lungul timpului, numite "discipoli") au ceea se numește în jargonul de azi "expertiză" fabulatorie și o bună capacitate de adaptare la noua paradigmă sicofantică. Vechii lunetiști ai delațiunii (de pe vremuri) debuscați de Elpi, sunt școliți în masă, formează un corp după modelul militar, sicofanteria. Încercarea patafizicianului de a forma un corp de elită al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ideile sale care urmau nu numai să răstoarne Învățătura profeților și a Templului, dar chiar să fondeze un mit continental pentru două milenii, el, Ioșua, din spița lui David, „inventă” pilda, apropiată ca gen și ca modalitate pedagogică de imaginația fabulatorie populară. O formă de „didacticizare”, o numeam eu, de capacitate de a „trece”, de a „muta” În „alt tip de semne”, de a „coborî” , de a „vulgariza” un conținut ideatic abstract și, mai ales profund, radical non-conformist. Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spațiul românesc și european, romanul fiind afiliat Metamorfozei lui Franz Kafka ori „pasajelor letale” din Jens Peter Jacobsen și Rainer Maria Rilke. Referințe oculte, o onomastică aproape transparentă, cohorte de aluzii la mai-marii zilei din dictatura ceaușistă, exerciții de dexteritate fabulatorie, drame singulare cu valoare de destin etnic, nu fără un pigment ludic, toate acestea nu pot ascunde „fenomenologia letalului”. Cum remarca Ion Vartic, prozatoarea „devine un anatomopatolog îndurerat și patetic, precis și crud însă, care descrie cu minuție «priveliștea cadavrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
societății. „Puterea sacră este trăită prin intermediul imaginarului” iar decodarea acestuia se poate face prin instrumente etnologice, mitologice și stilistice; stilistica cumulează, la rândul ei, date etimologice, lexicale, morfologice și sintactice ale limbii. Posibil numai prin intermediul limbajului, mitul reprezintă „comple¬mentul fabulatoriu al experienței sacrului, el introduce o elaborare figurativă și schematizează nucleul compact al semnificațiilor suprasensibile. Datorită intervenției mitului, a unei hieroistorii, omul poate să-și satisfacă o nevoie triplă: să se înzestreze cu un scenariu imaginat care ilustrează și fixează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pot fi definite astfel ca o suită de poeme despre poem, într-o serie, tipic modernistă, a reflecției poeziei asupra propriei condiții. „Personajul” care se conturează și exprimă în ele este un poet, Poetul), iar „evenimentele” sunt supuse unui „tratament fabulatoriu” ce le subordonează, în ansamblu, problematicii creației. Altfel spus, programul teoretic (avangardist) trasat în manifestele propriu-zise și în eseurile din A doua lumină - între repere concrete ale ambianței socio-literare - apare aici topit în structurile prozei poetice, în care „eul empiric
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ne propune ecranizarea unei distopii - scenariul este făcut după romanul omonim al lui P.D. James din 1993 - în care se simt importante accente din filmul lui Terry Gillian, Brasil (1985), fără a avea totuși puterea sa de rezonanță, capacitatea sa fabulatorie și aerul său kafkian. Regizorul ia distanță și de ferocitatea birocratizată a orwellianului 1984 (1984) al lui Michael Radford, brava lume nouă în care ne introduce fiind adaptată mai degrabă amenințărilor secolului XXI, printre care se află și dezvoltarea populației
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
reveriei individualizatoare a cititorului, ecrane ale transpunerii noastre sub semnul intropatiei): "Meșteșugul scrisului - întrucît e artă - nu spune totul. Montesquieu, se știe, cere să existe saltul de la o idee, de la o imagine la alta. În aceste goluri se inserează puterea fabulatorie a cititorului, iar emoția artistică din aceasta chiar ia naștere: din capacitatea-i umplătoare a intervalelor". Dar libertate nu înseamnă dezordine, abuz, desubstanțiere. Soranei Coroamă-Stanca i se prescrie "părăsirea totală a verbiajului așa-zis tineresc-jovial-ștrengăresc, cu aluzii și trimiteri la
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ta cît și întregul tău comportament artistic trădează o vocație de geometru cu o mare disponibilitate în ceea ce privește supunerea la regulă, iar acest lucru este greu de conceput la un om liber pînă la boemă, imaginativ și cu un inepuizabil tonus fabulatoriu în tot ceea ce face. Din această pricină te-am întrebat despre relațiile tale cu suprarealismul, pentru că și suprarealiștii au o disciplină a creației aproape academistă, pe fondul unei libertăți maxime, cultivată și întreținută uneori pînă la disoluție. Orice invenție, și
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
sculptură - artă fundamental urbană -, dar și prin mișcarea teatrală și prin viața muzicală, valorile occidentale devin bunuri publice și sugerează o altă coordonată a vieții urbane. Chiar dacă substratul se va revolta mai tîrziu și figurativismul va fi puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism sau purism, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost, într-o
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
desfășoară o întreagă recuzită histrionică pentru a-l tulbura pe pastorul din mașină. Taxiul s-a transformat într-un confesional, unde șoferul debitează povestea cu iz decameronic a unei sexualități panic-dionisiace, fantazând conștient de efectul devastator-inhibitoriu pe care verbozitatea sa fabulatorie o are asupra pastorului. Acesta face un infarct și taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către tragic, dar și acest tragic este inconsistent, o fantoșă, mai degrabă o schimă de Commedîa dellarte. Relația care se instalează între
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
secolul 19 servise drept han. Prin intermediul personajului central, alter ego-ul Maria, alias Maia (sau Maya, vălul iluzoriu al lumii...) Simona Sora - care a locuit în Universal din 1990, ca studentă - își valorifică ficțional propria experiență biografică, plasînd-o pe o orbită fabulatorie. E vorba atît de experiența „căministă”, în tulburea perioadă postrevoluționară, cît și de cea familială, cu tot felul de povești ajunse la ea pe filiera bunicii materne: în roman, istorisirile despre spațiul blestemat care o va atrage, fatal, în Universal
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
de fapt România: o dată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană și cu traversabilitatea granițelor, tot mai mulți compatrioți ai noștri (și, simetric, tot mai mulți occidentali) o descoperă pe cont propriu. Încet, dar inevitabil, realitatea propriu-zisă corectează discursurile oratorice și proiecțiile fabulatorii, avansând de jos, de la firul ierbii sau de la nivelul trotuarului, către etajele superioare ale comunității și societății. Treptat (și, sper, ireversibil), modul occidental de a munci, a gândi, a acționa și a interacționa va diminua șmecheria autohtonă, tactica lucrului făcut
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice. Nefiind înteresat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialoga cu lumea din jur și, mai apoi, prin care își poate dezvălui credibil propria lui lume fabulatorie, afectivă și morală, el a recurs, în ultimii ani, la toate mijloacele pe care le-a avut la îndemînă: de la desen la pictură, de la colaj la instalație, de la performance la filmul video și de la nota de jurnal intim la confesiunea
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
că motivul pentru care ne-o putem închipui pe Emma Bovary - cum arată, ce nuanță au ochii ei, ce expresie i se zugrăvește pe figură în momentul cînd Charles sosește pe neașteptate acasă - se leagă de un fel de preambul fabulatoriu la care ne poftește Flaubert, făcîndu-ne să ne închipuim o serie de obiecte menite să ne stimuleze facultatea închipurii, ca un exercițiu pregătitor. Structurile solide, susține Scarry, sînt cel mai greu de imaginat. Mult mai ușor ne e să ne
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice. Nefiind interesat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialogă cu lumea din jur și, mai apoi, prin care își poate dezvălui credibil propria lui lume fabulatorie, afectiva și morală, el a recurs, în ultimii ani, la toate mijloacele pe care le-a avut la îndemînă: de la desen la pictură, de la colaj la instalație, de la performance la filmul video și de la notă de jurnal intim la confesiunea
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
Elvira Sorohan Nu o dată literatura a dat replica, specific fabulatorie, doctrinelor politice sau filosofice. Și asta mai ales în epocile când o astfel de doctrină a fost dominantă. E dovedit meritul literaturii de a fi participat intens și subtil la configurarea istoriei spiritului, pentru că, mai mult decât îl reflectă, uneori
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
în amulete, în păpușile de ceară străpunse cu acul, în otrăvuri și leacuri băbești. Își creșteau copiii, își îngropau părinții, aveau familii numeroase, mureau de tineri, cu crucea pe piept. Dar ce naiba m-a apucat? Cîteodată descopăr în mine porniri fabulatorii imposibil de stăpînit. Stau cu Ondina la măsuța noastră de pe balcon, ne bem cafeaua și deodată pleosc! un bolovan care se scufundă neauzit în apa tulbure a autismului melancolic. „Iar te-ai cufundat în nouri?...”, mă trezește ea la realitate
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin instrumentarul absolut al Creației celei dintîi, lumea, firea întreagă, mișcarea și umanitatea. În discursul său global, acest episod al Ideologiei artei nu este unul teologic, de tip doctrinar, unul care
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
resurse expresive, se va realiza prin concepția și prin acțiunea lui Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere al gîndirii plastice și al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența acestuia. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, dacă încercările sale rămîn mai departe în- tr-o convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]