51 matches
-
însă această substituție nu afectează semnificativ temele constitutive ale națiunii române: vechimea și continuitatea istorică. Dimpotrivă, insistența asupra factorului teritorial pune în lumină imobilismul geografic al poporului român. După febra latinistă creată de istoriografia Școlii Ardelene, în care ficțiunea și facticitatea erau croșetate într-o singură relatare a trecutului poporului român, sobrietatea analitică adusă de A.D. Xenopol induce un suflu de profesionalism în cercetarea istorică. În Cursul de Istoria Românilor (1897), o sinteză tip manual a monumentalului tratat Istoria Românilor din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacă ținem seama de preeminența ustensilică a ființării pusă în sens de Dasein, de antecedența "deținerii prealabile" față de "privirea prealabilă" și a acesteia față de "conceperea prealabilă" în structura factică a Dasein-ului, altfel spus, de funcția propedeutică a unei hermeneutici a facticității în constituirea structurii (existențiale a) Dasein-ului. Problema în cauză ar avea, potrivit lui Heidegger, puternice înrâuriri asupra demersurilor filosofice în genere. La prima vedere, ne aflăm în fața unui comentariu fenomenologic asupra problemei statutului copulativ sau/și existențial al lui "este" din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
determinate cu "lumea", toate desprinse din putința sa originară, aceea reprezentată de moarte și de împlinirea sa ca "ființă întru moarte". Tocmai de aceea, situaționalizat existențial, dar în sensurile tocmai indicate, el este "ființă-în-lume". Acesta este motivul pentru care hermeneutica facticității a căpătat o semnificație atât de adâncă în lucrările de început ale lui Heidegger. Din cele arătate, rezultă ca ființa-în-lume apare mai degrabă ca un fel de suprasituație existențială, una care le susține pe toate celelalte (desemnate prin existențiali), care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este ceva formal, ci ea însăși un aspect al operării ca atare a reducției, aspect ce iese în evidență oricând este vorba despre o constituire fenomenală în act, despre un fenomen pur și simplu, chiar dacă orizontul de aplicare este facticitatea Dasein-ului. Desigur, identificarea "fenomenului" poate conduce către alte "obiecte" decât cele identificate în construcția "existențială" propriu-zisă (analitica existențială). Cert este că reducția poate clarifica, prin reconstituire, statutul "legitim" al celor trei instanțe despre care este vorba acum, mai întâi al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autoconstituire a Dasein-ului. Din această perspectivă, cele două componente ale unei structuri intenționale actul și obiectul corespunzător ies în evidență, adică pot fi recunoscute ca atare. Funcția structurii intenționale ceva-ca-ceva constă în "legarea" a două "ca"-uri, unul reprezentativ pentru facticitatea Dasein-ului, celălalt pentru ordinea "spunerii despre", a enunțului. Ceea ce înseamnă că ambele "ca"-uri au devenit deja "ceva", că ele sunt constituite fenomenal prin anumite acte aparținând altor structuri intenționale decât "ceva-ca-ceva". Pentru reconstituirea acestui nivel intențional al existenței Dasein-ului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca" are funcție de prealabil de la bun început; și nu întâmplător, ci, mai întâi, tocmai în virtutea corespondenței despre care am vorbit; apoi, pentru că datorită "activării" sale, locul-de-deschidere al Dasein-ului se poate "umple" cu ființarea-simplu-prezentă. Ceea ce înseamnă că, în acord cu exigențele facticității acestuia, "ca" asigură trecerea de la ființarea-la-îndemână la ființarea- simplu-prezentă, de la antepredicativ la predicativ, de la structura intențională ceva-ca-ceva la enunț. Sunt, așadar, trei ordini de lucruri în care operează "ca": existențial-ontologică (este vorba despre constituirea și "umplerea" locului-de-deschidere al Dasein-ului), ontic-factică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenul "enunț", se află sub semnul neîntregului, având sens de "parte". E drept, poate fi vorba despre o parte purtătoare de întreg, cum ar spune Constantin Noica. Totuși, parțialitatea este constitutivă enunțului fiindcă operează "ca". Datorită acestui fapt, diferența dintre facticitatea originară și preluarea abstractiv-apofantică a sa este păstrată la nivelul enunțului; desigur, operatorul "ca" face cu putință această păstrare. Heidegger susține că structura ustensilului, care cuprinde și explicitarea sa, nu poate fi constituită decât dacă operează "ca". În fapt, "ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibile decât printr-un act reconstitutiv propriu filosofiei. Întoarcerea către "lucrurile însele" va putea fi atunci efectuată întocmai; dar și "subiectul" se va arăta ca un "lucru însuși" și, desigur, ca ceva constituit el însuși temporal, însă în sensul unei "facticități" a-temporale, care, în această clipă nu are nici măcar un punct pe linia conturului său. Dincolo de acest aspect sistematic al dictaturii judicativului, descris până acum, referitor la elementele structurale ale acesteia și la fenomenul ei originar, trebuie avute în vedere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
salvare. Gavrilescu a ratat, în tinerețe, o mare iubire, pentru nemțoaica Hildegard, iubirea unică, primordială, și de aici începe ceea ce numește el însuși „tragedia vieții mele”. Dacă ne-am situa numai în planul realului, așa cum este perceput de personajul principal, facticitatea nuvelei s-ar putea rezuma cu ușurință. Acțiunea începe pe una din străzile Bucureștilor, într-o dupăamiază caniculară, pe la ora trei, când profesorul Gavrilescu se intoarce acasă cu tramvaiul de la o lecție particulară de pian. Căldura copleșitoare îi dă o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ecuațiile pe care se sprijină Einstein în dezvoltarea unor paradoxuri despre timp, pornind de la ideea de simultaneitate. Bergson vede în acestea o confirmare a tezei sale fundamentale, potrivit căreia timpul real este un timp individual, iar timpul științific este o facticitate, o construcție artificială exterioară acestui timp profund. Al doilea manuscris, "1932", este așadar marcat de recitirea critică, în 1930, a cărții lui Bergson Durată și simultaneitate. Comparația între teoria timpului fizic și teoria timpului sociolog îl readuce pe Halbwachs la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și timpului ca fiind universale și implicînd un timp universal și o istorie universală; drept dovadă stă în special obsesia pentru cronologiile universale. Aici, Halbwachs va recurge la Durată și simultaneitate, ca să-l folosească pe Bergson împotriva lui Marc Bloch. Facticitatea construită a timpului istoricului o va înlocui pe cea a timpului fizic al savantului, iar ideea de facticitate este redată extrem de clar în fraza care arată că istoricul se situează în afara memoriei sociale: " În general, istoria nu începe decît din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
special obsesia pentru cronologiile universale. Aici, Halbwachs va recurge la Durată și simultaneitate, ca să-l folosească pe Bergson împotriva lui Marc Bloch. Facticitatea construită a timpului istoricului o va înlocui pe cea a timpului fizic al savantului, iar ideea de facticitate este redată extrem de clar în fraza care arată că istoricul se situează în afara memoriei sociale: " În general, istoria nu începe decît din momentul în care încetează tradiția, cînd dispare sau se descompune memoria socială" (p. 130). Cum de sînt posibile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
grupului. Aceste două idei conduc spre necesitatea unei tranziții, dar o tranziție dificilă, între timp și spațiu, căci ar trebui să existe anumite paralelisme între capitolul despre spațiu și cel despre timp, iar acest raport între adevărul timpului trăit și facticitatea timpului exterior să-și găsească echivalent într-o dublă natură a spațiului. Spațiul Capitolul despre spațiu este cel mai puțin finisat, avînd o rezervă de texte multidimensionale: este extrem de dificil de interpretat, căci se pare că Halbwachs voia să continue
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
dădea memoriei colective siguranța absolutului, spațiul spune Halbwachs este o condiție pentru ca grupul să aibă iluzia că memoria sa colectivă durează. Sociologul vorbește despre iluzii în cazul spațiului, dar nu și în cazul timpului. În fine, raportul de inferioritate între facticitatea timpului social istoric și autenticitatea prezentului etern al memoriei colective este înlocuit printr-un raport de interacțiune reciprocă. Zidul asigură permanența profesiei, iar profesia asigură sensul permanent al zidului: există o interiorizare a materiei (a spațiului-materie) într-un spațiu-cadru al
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care, după cei mai mulți dintre autorii consacrați la care tocmai m-am referit, sunt textele prin excelență cu ajutorul cărora domeniul Științelor comunicării își documentează (dincolo de nivelul instituțional la care se referea masiv Em Griffin, așa cum am constatat împreună în Capitolul I) facticitatea în Statele Unite ale Americii. Intenția mea este să interogăm împreună această "facticitate", să vedem în ce măsură putem lărgi și noi, cercetătorii pe domeniul Științelor comunicării din Timișoara, spațiul simbolic ce definește granițele recunoscute (de către cultura academică dominantă) ale cercetării, prin propriile
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sunt textele prin excelență cu ajutorul cărora domeniul Științelor comunicării își documentează (dincolo de nivelul instituțional la care se referea masiv Em Griffin, așa cum am constatat împreună în Capitolul I) facticitatea în Statele Unite ale Americii. Intenția mea este să interogăm împreună această "facticitate", să vedem în ce măsură putem lărgi și noi, cercetătorii pe domeniul Științelor comunicării din Timișoara, spațiul simbolic ce definește granițele recunoscute (de către cultura academică dominantă) ale cercetării, prin propriile noastre eforturi inovatoare. Astfel, mie personal pare să îmi revină dificila sarcină
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
-i stă la bază o are în definiția generală a conștiinței 2. În fața unei noi necesități de legitimare și integrare sistematică a celor mai recente achiziții ale cercetării fenomenologice (de care țin circumscrierea existențialelor sau teoretizarea "stării de aruncare", a facticității, a transcendenței eului), însemnătatea conștiinței reflexive (ca instanță judicativă a propriilor acte sau gânduri) devine marginală. Existențialismul ajunge astfel să infirme și să sancționeze o linie tradițională inaugurată de Fericitul Augustin cu al său "redi in te" și păstrată vie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care, după cei mai mulți dintre autorii consacrați la care tocmai m-am referit, sunt textele prin excelență cu ajutorul cărora domeniul Științelor comunicării își documentează (dincolo de nivelul instituțional la care se referea masiv Em Griffin, așa cum am constatat împreună în Capitolul I) facticitatea în Statele Unite ale Americii. Intenția mea este să interogăm împreună această "facticitate", să vedem în ce măsură putem lărgi și noi, cercetătorii pe domeniul Științelor comunicării din Timișoara, spațiul simbolic ce definește granițele recunoscute (de către cultura academică dominantă) ale cercetării, prin propriile
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sunt textele prin excelență cu ajutorul cărora domeniul Științelor comunicării își documentează (dincolo de nivelul instituțional la care se referea masiv Em Griffin, așa cum am constatat împreună în Capitolul I) facticitatea în Statele Unite ale Americii. Intenția mea este să interogăm împreună această "facticitate", să vedem în ce măsură putem lărgi și noi, cercetătorii pe domeniul Științelor comunicării din Timișoara, spațiul simbolic ce definește granițele recunoscute (de către cultura academică dominantă) ale cercetării, prin propriile noastre eforturi inovatoare. Astfel, mie personal pare să îmi revină dificila sarcină
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
este conștiință, pentru-sine, negativitate, neantizare, transcendență, lipsă de ființă, ființă posibilă. Toate acestea spun același lucru: determinarea ființei umane ca libertate. Libertatea omului nu este libertate imaginară și abstractă, ci ea trebuie dobândită prin acțiune. Din acest motiv, libertatea înseamnă facticitate și responsabilitate. Existența umană în optica lui Sartre prezintă două trăsături: facticitatea și transcendența (permanenta depășire). În ,Ființă și neant, lucrare publicată în 1943, autorul conexează libertatea de alegere de orice context situațional. Există o dialectică între libertate și situație
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
acestea spun același lucru: determinarea ființei umane ca libertate. Libertatea omului nu este libertate imaginară și abstractă, ci ea trebuie dobândită prin acțiune. Din acest motiv, libertatea înseamnă facticitate și responsabilitate. Existența umană în optica lui Sartre prezintă două trăsături: facticitatea și transcendența (permanenta depășire). În ,Ființă și neant, lucrare publicată în 1943, autorul conexează libertatea de alegere de orice context situațional. Există o dialectică între libertate și situație prin care facticitatea n-ar putea fi descoperită, n-ar avea nici
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Existența umană în optica lui Sartre prezintă două trăsături: facticitatea și transcendența (permanenta depășire). În ,Ființă și neant, lucrare publicată în 1943, autorul conexează libertatea de alegere de orice context situațional. Există o dialectică între libertate și situație prin care facticitatea n-ar putea fi descoperită, n-ar avea nici sens. Prin felul său de a fi, omul trăiește în autoamăgire, nesinceritate și neveridicitate. Neveridicitatea omului este un mod de ființare a omului contemporan. În piesa de teatru Cu ușile închise
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
judecăților noastre, ca aspect ontologic pozitiv al înțelegerii noastre. Consecința directă este refuzul istorismului construit pe modelul epistemic al științelor exacte. Consecința pozitivă mai generală este refuzul metodei pentru că nu pot exista propoziții enunțiative clare care să poată traduce suferința facticității și finitudinii noastre. A doua inversare se petrece în însăși structura demersului hermeneutic. Relația clasică dintre interpretare și înțelegere se răstoarnă: interpretarea devine explicitarea (Auslegung) înțelegerii. Dacă în vechea 122 hermenutică explicitarea interpreta pentru a conduce la înțelegere, în hermeneutica
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este acela de a pune capăt istoriei și de a instaura un calm definitiv, permanent". Ludwig Von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 100. 41 ,,Aparținând acestei lumi a suferinței și păcatului, acestei sfere a facticității, capitalismul moral nu ne poate pretinde perfecținea spirituală, ci doar efortul continuu de a ne depăși pornirile primare. Capitalismul moral mizează mult pe latura noastră umană. Ne cere să activăm latura divină a acestei lumi trecătoare, ne cere să ne
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cu acele organisme capabile a se adapta condițiilor de mediu neprielnice, frigului polar, deșertului tropical, beznei de pe fundul oceanelor, dezvoltînd resursele unei rezistențe ce-o configurează. Mirajul materiei o nutrește precum un miraj al vitalității sale primejduite. Cu cît conștiința facticității textuale e mai acută, cu atît sporesc învolburările materiei, rupturile și convulsiile unui real căruia atmosfera de convenție îi biciuie energiile secrete, ațîțîndu-l. Lascivitatea atinge note barbare: "în trupul tău proaspăt urlă fiare flămînde și sîngele fierbe precum/ dogoarea țîșnită
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]