34 matches
-
care dezvoltă sensul „+pasiv”, în varianta nepronominală, odată cu înlocuirea trăsăturii semantice „+subiectiv” prin „+factitiv” (S-a speriat ® L-am speriat = L-am făcut să se sperie), sensul de ‘pasivitate’ este înlocuit cu sensul de ‘activitate’. Alternarea trăsăturilor semantice „+subiectiv” și „+factitiv” în corelația pronominal/nepronominal - de ex.: Mihai s-a speriat de vorbele mele./ Vorbele mele l-au speriat (l-au făcut să se sperie) pe Mihai. - deosebește aceste structuri de cele înscrise în opoziția gramaticală activ/pasiv: Problema s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dinamice să cuprindă trei termeni obligatorii. La diateza dinamică, în semantica verbului coexistă trăsătura „subiectiv” cu trăsătura „obiectiv”: El își amintește (de) anii copilăriei. șsubiectț șverb predicatț șobiect (c. direct/indirect)ț La diateza activă, în semantica verbului coexistă trăsăturile „factitiv” și „obiectiv”: „El îi amintește șâl face să-și aminteascăț (de) anii copilăriei.” Verbele a coborî și a urca înscriu, prin diateză, trăsătura semantică „subiectivitate”, implicită în conținutul lor lexical (Turmele coboară/urcă), în perspectiva trăsăturii „+uman”: se coboară, se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu sensul de „a traversa”. Enunțurile cu această întrebuințare sunt mai puțin frecvente și prezintă un număr limitat de combinații: L-am trecut strada. Verbul dezvoltă, de fapt, în asemenea sintagme, o mutație în planul său semantic; devine verb cauzativ / factitiv: L-am făcut (ajutat) să treacă strada. Când se află la una din diatezele reflexivă, reciprocă sau pasivă, aceste verbe cer numai realizarea celui de-al doilea complement direct, al conținutului ilocuțional: „Mă uit în cer, mă uit în pământ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a apărut brusc”, " Il a dormi longtemps „(El) a dormit mult timp”. Aceeași gramatică menționează și afixe care marchează aspecte/moduri de acțiune. Există sufixe frecventative, de exemplu "-ot-" ("boir" „a bea” → "buvoter" „a bea câte puțin, cu pauze”) și factitive: "neutraliser" „a neutraliza”, "vitrifier" „a vitrifica”. Un afix aspectual este considerat și prefixul "re-", care exprimă repetarea sau reluarea acțiunii: "retravailler" „a lucra din nou”.
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix polisemantic este de exemplu "-tor", care poate forma adjective ("delăsător"), nume de instrument ("stingător"), nume de agent ("desenator"), nume abstracte ("numărătoare") etc. Sufixul "-at/-et", bunăoară, care face ca verbul să fie factitiv, nu este polisemnatic, ci omonimul lui "-at/-et" care formează un substantiv de la același verb: "ír" „scrie” → "írat" „face/pune să scrie” vs. "irat" „scriere, document”. Există sufixe sinonime, dar sunt rare cazurile când același cuvânt-bază acceptă mai mult de
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
în categorii mai mult sau puțin corespunzătoare cu diatezele din gramaticile altor limbi nu este unitară în gramaticile limbii maghiare. Unii lingviști care se ocupă de limba maghiară nu folosesc termenul „diateză”, ci numai grupează verbele în active, pasive, reflexive, factitive și potențiale. În schimb alții îl folosesc și unii dintre ei stabilesc și subclase ale acestora. De exeplu József Bokor clasează verbele în diatezele activă, medie și pasivă, verbele active le subîmparte în active propriu-zise, factitive, reciproce și reflexive, iar
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
în active, pasive, reflexive, factitive și potențiale. În schimb alții îl folosesc și unii dintre ei stabilesc și subclase ale acestora. De exeplu József Bokor clasează verbele în diatezele activă, medie și pasivă, verbele active le subîmparte în active propriu-zise, factitive, reciproce și reflexive, iar pe cele medii în medii propriu-zise, medio-active și medio-pasive. Verbul activ propriu-zis nu are vreun morfem specific, ci doar exprimă faptul că subiectul său efectuează el însuși acțiunea exprimată de verb. Poate fi constituit numai dintr-
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
acțiunea exprimată de verb. Poate fi constituit numai dintr-o rădăcină (de exemplu "lép" „a păși”), poate fi format prin derivare cu un sufix lexical ("járkál „umblă de colo-colo”) sau/și să aibă un prefix (kirohan" „se năpustește afară”). Verbul factitiv exprimă faptul că subiectul persoană pune altă persoană să efectueze acțiunea. Din punct de vedere sintactic, agentul efectiv poate fi exrpimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel", care are sensul primordial „cu” ("Jolánnal fésültette a haját" „O punea pe
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
enunțiativă poate fi: Propoziția optativă are două subtipuri, delimitate după modul predicatului și particulele pe care le pot conține propozițiile. Astfel sunt: Propoziția imperativă are ca subiect destinatarul căruia i se adresează, iar predicatul său poate fi un verb activ, factitiv sau reflexiv, la modul imperativ. De cele mai multe ori se adresează persoanei a doua ("Vidd le a szemetet!" „Du jos gunoiul!”), uneori persoanei întâi plural: "Menjünk egy kicsit gyorsabban!" „Să mergem puțin mai repede!” Poate fi și o propoziție neanalizabilă având
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]