108 matches
-
desfătări rafinate. Nu acestea erau valorile epocii principelui, nu aceasta era mentalitatea sa. Cărturar format la umbra cărților clasice, autorul știa bine faptul că marile bătălii nu se câștigă în imediat, ci în eternitate. De aceea, a muta din registrul factologic, al istoriei și al politicii, fapte și conflicte care îl frustrau în sfera discursului literar, nelipsit de teză, reprezenta soluția cea mai sigură de a-și lua revanșa asupra contemporanilor săi. Aceasta era soluția pe care o aleseseră explicit, printre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
constatarea fermă a lipsei oricărei calități a moldovenilor ("...mărturisim sincer că, în moravurile Moldovenilor, înafară de credința ortodoxă și de ospitalitate, de-abia mai găsim ceva ce-am putea lăuda pe merit"90) își va afla confirmări susținute cu argumente factologice în studii precum cel al lui Pompiliu Eliade, Influența franceză asupra spiritului public din România. Autorul Descrierii Moldovei crede, prin urmare, în funcția pedagogică a criticii. El este, în această privință, primul nostru cărturar înzestrat cu "spirit critic". P.P. Panaitescu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
senzațională a subiectului; la acestea se adaugă tezismul patriotic, explicabil în parte prin tradiția genului, în parte prin inabilitate; nu în ultimul rând, se observă un anume dezechilibru compozițional provenit din dilatarea aspectelor colaterale (erotic, metafizic, istoric în accepțiune pur factologică) în detrimentul intrigii principale. După același calapod sunt construite și prozele cu subiect istoric - de pildă, cele două nuvele din Mireasa lumii (1973), unde structura dramatică se susține prin abundența dialogului și a monologului față de limitarea drastică a narațiunii. De la teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
d-voastră, practicanta unui alt fel de discurs, cu alte repere teoretice. Aveați o deschidere către teoria literară, erați la curent cu teoriile recente ale criticii franceze, cu principiile retoricii. Era foarte interesantă și fertilă această trecere de la o prezentare factologică a textelor vechi, la o abordare de tip problematizant, ca aceea pe care ne-o propuneați prin modelul d-voastră. E.S.: Știți ce mi s-a întâmplat? Eu am trecut printr-o criză când am venit la catedră pe poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și claritatea expunerii, sobrietatea și eleganța stilului. Monografiile despre Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu, G. Călinescu și I.D.Sîrbu, la fel ca și micromonografiile din Singurătatea scriitorului, pun în lumină însușirile unui istoric literar de anvergură, pentru care documentarea factologică exhaustivă, deopotrivă în plan biografic/ existențial și estetic, este o condiție sine qua non, preliminară apropierii de textele investigate, apoi, cu spirit de finețe și inteligență disociativă. Fără îndoială, exegezele se nutresc dintr-un program de re-evaluare a marii noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acest fel o marcă a identității, În raporturile cu alte colectivități. Cu alte cuvinte, după formula inspirată a colegului Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" , este vorba despre sărbătoare ca element creator de diferență și, totodată, ca sursă de conflict social. Materialul factologic pe care se sprijină demersul meu este extras din practici și texte românești (sau despre români), cu precădere din Transilvania, eșalonate pe parcursul secolelor XVII-XVIII. „Sărbătoarea” este un termen și un obiect de studiu pe care Îl Întâlnim destul de frecvent În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
277 (adică 33%) conțin articole, știri sau informații referitoare la Irlanda, grupate În 285 de texte. Această mare cantitate de text pe care am fișat-o, coroborată cu specificul informației de presă, m-au făcut să cred că simpla descriere factologică și impresionistă a materialului ar fi fost insuficientă. Pentru a prezenta acest bogat corpus de texte Într-un mod mai riguros, am recurs așadar, În paralel, și la o analiză prin procedee statistice. În primul rând, am avut În vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai adâncă a fenomenului literar, N. a făcut din lucrările sale adevărate depozite de informații, folosite cu abilitate în susținerea unor ipoteze interpretative. Viața lui Vasile Alecsandri, contribuția sa esențială în domeniul istoriei literaturii române, este o „biografie științifică” structural factologică, urmărind drumul vieții scriitorului prin reconstituirea minuțioasă a formației și personalității lui în cadrul frământărilor sociale ale epocilor pe care le străbate. „Noul” Alecsandri, un „om mare”, nu numai un „scriitor mare”, este în bună măsură rezultatul analizei obiective, precise, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
evocare cu o construcție inteligentă (sunt mobilizate zeci de personaje, procedee precum cel al „teatrului în teatru” ș.a., cu importante didascalii și autocomentarii, călăuzitoare pentru regie și interpreți) a traseului biografic și artistic al lui Matei Millo. Pactul de autenticitate factologică al evocării nu este riguros, ci mai degrabă lax, dar efectele acestei licențe sunt benefice, adevărul istoric e uneori nesocotit în literă, pentru a fi mai bine servit în spirit (N. Carandino). Ș. a scris și proză - Joc de noapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
în „zona” noului stat al slavilor de est (secolul al XII-lea) motivează așezarea unui mare număr de evrei în Polonia, unde, pentru o lungă perioadă, aveau să beneficieze de ospitalitatea cea mai liberală. Dacă vom ieși în afara acestor date factologice, vom recupera drama evreului rătăcitor. Însoțindu-l în istoria aventurilor sale prin orașele europene, pretutindeni unde picioarele „ar putea să-și afle odihnă”, și nu și-o află, vom descifra ceea ce Braudel numea „ubicuitatea comunităților evreiești”. La sfârșitul primului mileniu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sfârșit, zvonul miracolelor sale a fost destul de mare, deândată ce Sultanul Mahomet a avut curiozitatea de a vedea acest om și de a-l interoga el însuși. L-a adus pe regele evreilor în Serai. La rândul său, chiar dacă nu factologic, Montesquieu își aduce contribuția la o mai bună cunoaștere a lumii europene prin descifrarea structurilor politice și religioase, prin dezvăluirea principiilor dreptului civil și dreptului canonic, prin descoperirea principiilor dreptului politic și ale dreptului natural. El îi învață pe contemporanii
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a achiziționat fondul de la Kapellenbibliothek, al cărui istoric coboară până în jurul anului 1300, precum și câteva fonduri particulare ale unor personalități transilvănene. Viața bibliotecii nu o vom putea înțelege fără a o conexa cu drumurile europene parcurse de fondator, cu elementele factologice ce ne ajută să vorbim de prezența culturală a cunoscutului om politic, cu atât mai mult cu cât experiența și activitatea sa sunt comparabile cu ale unui homo europaeus modern. Pregătit în mediul universitar german, la Halle și Jena, studiind
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Loga în calitate de director al școlilor naționale din Banat, în op. cit., p. 611. N. Bocșan, op. cit., pp. 193-196. Victor Neumann, op. cit., capitolul „Ștefan Stratimirović și istoria românilor”, pp. 71-84. I.D. Suciu, R. Constantinescu, op. cit., doc. nr. 74, pp. 151-152; pentru informațiile factologice legate de istoricul bibliotecilor sârbești din Secolul Luminilor am apelat la descrierile, bazate pe izvoare, făcute de cercetătorul iugoslav Bogoljub C. Cirković în Biblioteke Srpske pravoslavne crkve, Beograd, 1970. Ibidem, doc. nr. 79, p. 156; e vorba de contele Ladislau
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și aplicată, dar caducă sub anumite raporturi (Viziune și univers în noua dramaturgie românească, 1977). În general, demersul comentatorului e unul prin excelență didactic și nu aparține nici criticii literare propriu-zise, nici istoriei literare reconstitutive, cu recurs masiv la detaliul factologic. Profesoral, el oferă un fel de „lecture raisonnée”, o explicitare accesibilă a operelor și, implicit, o inițiere a cititorului în identificarea și mânuirea uneltelor analizei. Sunt relevate adecvarea la real a dramaturgiei, impactul asupra publicului și receptarea în mentalitatea epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
ca un soi de comentariu parabolic, cu insinuarea reconstrucției realiste, a biografiei poetului, a factologiei sale existențiale. Romanul începe în momentul în care doamna Slavici îi trimite lui Maiorescu bilețelul prin care anunță că Eminescu a înnebunit și se încheie factologic privind evenimentele vieții poetului în momentul trecerii lui la cele veșnice. Sunt doar câțiva ani, esențiali însă pentru destinul acestuia, pe care Florina Ilis îi urmărește într-o meticuloasă reconstituire de detalii (detalii care sunt și nu sunt întru totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-le nu doar schematice, cât mai ales puțin originale. Așa s-a întâmplat cu Eminescu. Roman cronologic al lui Petru Vintilă (1974), care n-a fost nici roman și nici simplă cronologie, ci o recapitulare de date, cu destule hiatusuri factologice, între ele. Insuccesul acestuia a tăiat, probabil, elanul altora și timp de două decenii nimeni nu s-a mai gândit la o asemenea posibilă sistematizare, de tip dicționar, până în 1994, când Săluc Horvat a oferit un Dicționar cronologic: Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spiritului omenesc". Într-un soi de anexe, de apendice Addendum sunt trecute în finalul acestui triptic eseistic pe tema treptelor temporalității în Luceafărul, câteva meditații privind relația dintre Faust-ul goethean și Luceafărul lui Eminescu, punctând convergențele și divergențele ideatice și factologice semnificative ale subiectelor și tratării acestora, în cele două capodopere. Mai este atașat și un frumos exercițiu liric, un poem personal Lume și geniu pe care autorul îl vede ca o "continuare imaginară a dialogului ceresc", inspirat din poemul eminescian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cercetarea comparată a poeziei constituie un corpus de lucrări temeinice. Istoricul literar investighează momentele biografiei lui Coșbuc, insistând asupra chestiunilor controversate (etapele formației intelectuale și universul lecturilor, activitatea publicistică și de traducător, manuscrisele etc.), fără a rămâne în perimetrul strict factologic. Materialul documentar este valorificat și cu instrumentele criticului ori ale comparatistului. S. corectează argumentat afirmația lui Titu Maiorescu despre Coșbuc („prea puțină cultură generală”) și demonstrează inconsistența acuzației de plagiat, lansată de Grigore Lazu după apariția volumului Balade și idile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
cantonează în proza polițistă, treptat fiind interesat și de derivatele ei (cum ar fi epica de spionaj). El știe că ingredientele unui roman polițist reușit nu sunt numai suspansul, inteligența investigației detectivistice a unui caz sau atentul control al materialului factologic. Dorința sa pare a fi aceea de a transforma în ficțiune viabilă o specie a literaturii de consum și, spre deosebire, de pildă, de George Arion, nu mizează pe efecte de ordin parodic, ci acționează în conformitate cu regulile genului. Z. fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
G. G. Antonescu, atât în conținut cât și în sursa de documentare, în lucrările sale de maturitate Gabrea se va desprinde de acesta cristalizându-și o opțiune pedagogică originală. Conform convingerii sale, pedagogia rămâne o știință obiectivă, o știință ,,pozitivistă”, factologică, în care ,,trebuie să se pășească direct în câmpul faptelor de care se ocupă ea. Să se observe cât mai mult, în timp și în spațiu, procesele de formare a omului și a neamului, să se adune rezultatele observărilor, să
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
panoramic Despre societatea vitelor eroine (1996) să exceleze într-un discurs satiric, demascator al sistemului social și politic din perioada dictaturii comuniste. Este mai degrabă un pamflet, scris cu nerv și vigoare, cu forță analitică, în care autorul preferă aglomerarea factologică, particularizând destinele contemporanilor. SCRIERI: Fântâna vulturilor, Cluj-Napoca, 1978; Întoarcerea fiilor, Cluj-Napoca, 1982; Vizitele necunoscutei, București, 1983; Călători ca apele, Cluj-Napoca, 1987; Iubește-ți clipa, Cluj-Napoca, 1991; Despre societatea vitelor eroine, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: Mircea Popa, Istorie contemporană și romanesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285809_a_287138]
-
preponderent izolat al oamenilor simpli, transformat, din păcate de prea puține ori, într-unul colectiv etc. Unele dintre lucrări suferă de un deficit interpretativ, importantă este însă recuperarea documentară, fiindcă nu avem încă o credibilă și cât mai completă istorie factologică a comunismului, la fel cum nu cunoaștem multe aspecte legate de perioade mai vechi ale istoriei noastre. Ceva totuși lipsește: știm foarte puține lucruri referitoare la instituția care coordona represiunea. Wittgenstein spunea, pe la începutul secolului XX, că „despre ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
datelor statistice, cât mai ales pe analize calitative sau ale ideologiilor și doctrinelor politice. Ea este utilă și din punct de vedere istoric, deschizând o nouă perspectivă în analiza istorică a perioadei interbelice, o perspectivă bazată mai puțin pe analiza factologică și mai mult pe analiza unor sisteme importante ce articulează o societate. într-un cuvânt, lucrarea poate fi considerată importantă în evoluția științei politice și cercetării istorice, deschizând noi perspective în aceste domenii. Cornel-Aurelian Micu BOGDAN MURGESCU, A fi istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu este îndeobște obișnuit și pregătit să facă incursiuni în domeniul științelor socio-umane” (p. 53). Cât privește conținutul istoriei, el este cu precădere politic (p. 41) și româno-centric (p. 43); majoritatea studiilor culturale sunt limitate ca problematică, „relativ cuminți și factologice” (p. 45), iar multe lucrări de istoria mentalităților sunt preluate „oarecum manierist”. Aceasta se datorează și faptului că „istoriografia românească prezintă o semnificativă rămânere în urmă în raport cu evoluțiile postbelice ale disciplinei” și că, de altfel, „nici una dintre școlile istorice majore
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cheia interesului personal, vădind o ciudată inapetență pentru gândirea politică profundă. Istoria, nu numai cea literară, înclină să creadă că Maiorescu a fost nu doar strălucitul critic literar și logician, ci și un om politic de prim-plan. Și argumente factologice, de suprafață, sunt: Maiorescu a fost ales deputat, în mai 1871, pe 7 aprilie este desemnat ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, pe 1 mai numit agent diplomatic la Berlin; în 1881, formează gruparea politică junimistă, la 23 martie 1888
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]