KorAP: Find »[drukola/base=fana & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 2 3 ...13 >

304 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

cuplul ai cărui membri trăiesc în universuri paralele, fiecare refugiindu-se în "ficțiunile creierului", într-o atmosferă neprietenoasă între părinți și copii; iată în familia Trofin, unul dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
le camufla sub un alt set de imagini. Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemînă. Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
transparent de celule primordiale...". Proza Doinei Popa explorează ceea ce e dincolo de "circumferințele creierelor", pulverizează amănuntele, cu voluptate, aproape, pentru a le (re)organiza apoi, în tot felul de variante ale cuplului soții Nik și Nina Alexe, Trofin, Carmina și Ovidiu, Fana și Dimitrie -, totdeauna în perspectiva feminității care se năruie: acesta e profilul personajului Doinei Popa: "Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vînt, purtată de colo-colo de forțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un pact, încheiat pe o perioadă determinată și Fana acceptă, nici nu ar fi avut de ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un pact, încheiat pe o perioadă determinată și Fana acceptă, nici nu ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul lua forma unei competiții: Trece timpul, îi spusese Carmina, ne vom obișnui să ne vedem zi de zi, ca doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pierdut. Mă rog, preciză Carmina, plecarea în lume echivalează cu despărțirea noastră timp de un an de zile, când fiecare dintre noi va acționa separat, independent de voința celeilalte. Nici Ovidiu nu va trebui să te vadă? Întrebă cu perfidie Fana clipind aparent indiferentă din ochi. Nici Ovidiu, preciză cu hotărâre Carmina. În acest mod scăpă de prezența Fanei și a fratelui ei căruia îi purta o afecțiune ce amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub copacii rămuroși și bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
la limita normalului. Cine-l vedea pe "bietul băiat" consumându-și energia în interminabile partide de fotbal, plin de vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pâine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rând la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pâine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rând la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
urmare examenul, de admitere la facultate a fost catastrofal și abia pe ultima sută de metri reuși să-l înscrie la o școală postliceală de tehnicieni și cu mari eforturi și umilințe de tot felul să-l vadă reușit. Fetița, Fana, rămăsese aceeași tocilară conștiincioasă și mediocră. Era foarte tăcută acasă și nu dintr-o necesitate interioară de a se distanța de restul oamenilor, pentru că ar fi avut un univers interior bogat încât să-i fie suficient sieși, ci dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Dacă majoritatea persoanelor o luau drept o ființă foarte distantă, cei care o cunoștea bine, prietenii apropiați, în fața cărora ea reușea să-și înfrângă timiditatea și să se manifeste normal, să aibă un debit verbal obișnuit, știau că, de fapt, Fana tânjește mult după societate, după o prietenie sinceră care să însemne pentru ea puntea de legătură cu restul lumii. Fire foarte conciliantă, Fana reușea să-și mențină relațiile ei de amiciție fără ca, vreodată, să genereze conflicte. Cel mai bine se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
înfrângă timiditatea și să se manifeste normal, să aibă un debit verbal obișnuit, știau că, de fapt, Fana tânjește mult după societate, după o prietenie sinceră care să însemne pentru ea puntea de legătură cu restul lumii. Fire foarte conciliantă, Fana reușea să-și mențină relațiile ei de amiciție fără ca, vreodată, să genereze conflicte. Cel mai bine se simțea însă în compania unei singure persoane, atunci era în largul ei, nestingherită, primea informații cu interes și-și exprima la rândul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
fraze netrunchiate de jugul emotivității, altfel s-ar fi temut că se sufocă între cei patru pereți, în timp ce nevoia de a se exterioriza căpăta proporții, de la starea de agitație până în pragul unei nevroze greu de stăpânit. Poate tocmai de aceea Fana dorea să fie conciliantă, să înăbușe din fașă orice neînțelegere, se temea să nu-și deregleze puținele ei relații de amiciție și, odată cu ele și echilibrul interior. Ba chiar, într-un exces de zel, ea deschidea ochii prietenelor ei asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pretenția să fie și ea un pion important, să cunoască adică, în amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul, împiedicând-o să obțină un rezultat bun pe plan cognitiv. În momentul când, fără să se aștepte la așa ceva, prietena ei, Carmina îi spusese că se vor despărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești culoarea, toate aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă întreba ce face sau ce este cu copchila asta. Își cuprinse brațele cu mâinile, se cocârjă în scaun, se legănă de câteva ori făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]