257 matches
-
merge anglicanii eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde cel mai adesea e imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă o umbră, cu câte o scăpărare metalică În fiecare mână; și umbra aceea, alături de a căpitanului, se mișcă pe străduță În Întâmpinarea celorlalte forme omenești pe care fanarul le proiecta deja pe zid. Un pas, doi, Încă unul. Totul era Îndrăcit de aproape pe drumeagul acela atât de strâmt, Încât, dând colțul, umbrele se pomeniră Într-o mare Învălmășeală străbătută de sclipiri de oțele și de ochi speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de două ori pe când trecea pe lângă el și, ocolind crupa calului, care, simțind frâul liber, Începu să se răsucească pe loc, ridică spada contra celuilalt englez, cel Îmbrăcat În gri și care la lumina fanarului se vădi un om deosebit de arătos, cu părul foarte blond și cu o mustață fină. Acest al doilea tânăr tocmai aruncase frâul calului său și, după ce făcuse câțiva pași Înapoi, scotea cu viteza fulgerului oțelul din teacă. Eretic sau bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii albaștri ai englezului, chipul fin, palid, crispat de o groază care, asta sărea În ochi, nu era aceea de a-și pierde viața. Mâini albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca să-și ia avânt, pe când făcea să-i șuiere lama prin aer cu două retezături feroce de-a dreapta și de-a stânga. — Lasă-l! insistă Alatriste. Italianul Îl măsură de sus În jos, necrezându-și urechilor. La lumina gălbuie a fanarului, chipul lui ciupit de vărsat părea o suprafață lunară. Mustața neagră Îi descoperi Într-un surâs sinistru dinții foarte albi. — Lasă prostiile, spuse În sfârșit. Alatriste făcu un pas către el și italianul Îi privi spada din mână. De jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dibăcie de scrimer ca să pareze a doua Împunsătură, la nici două degete de inima lui, pe care italianul i-o repezise cu cele mai perfide intenții din lume. — O să ne mai vedem noi! strigă spadasinul. Ți-o promit! Și, stingând fanarul cu un șut, o luă la fugă dispărând În Întunericul drumeagului ca o umbră printre umbre. Iar râsul lui se auzi după Încă un moment, din depărtare, precum cea mai sumbră dintre prevestiri. Cei doi englezi Cel mai tânăr nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o umbră printre umbre. Iar râsul lui se auzi după Încă un moment, din depărtare, precum cea mai sumbră dintre prevestiri. Cei doi englezi Cel mai tânăr nu era grav rănit. Însoțitorul lui și Diego Alatriste Îl duseră mai aproape de fanarul pe care Îl aprinseseră din nou; și acolo, sprijinit de zidul grădinii carmeliților, Îi cercetară rana făcută de italian: una din zgârieturile acelea superficiale, sângerând spectaculos dar fără consecințe, care le permiteau de obicei tinerilor filfizoni să se Împăuneze pe dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de-a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se uita la căpitan. Astfel putu și acesta să-l studieze În voie la lumina fanarului: mustăcioară frizată și blondă, aer elegant, cearcăne de oboseală sub ochii albaștri. Abia treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste să-i completeze spusele. Dar acesta nu făcu decât să dea din umeri. Chiar atunci rănitul dădu să se ridice, iar numitul Steenie se Întoarse spre el ca să-l ajute. Amândoi aveau acum spadele În teci și, la lumina fanarului care continua să ardă pe jos, se uitau la căpitan cu multă curiozitate. — Nu sunteți un vulgar bandit de drumul mare, conchise În sfârșit numitul Steenie, care Începea să mai prindă culoare. Alatriste Îi aruncă o privire celui mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din primele momente de după lupta din fundătură. Avusese timp să rememoreze, și ideea că fusese la cheremul unui spadasin necunoscut Îi rănea amorul propriu. De aici acea recentă aroganță pe care Alatriste nu i-o văzuse deloc atunci când, la lumina fanarului, Își Încrucișau spadele. Cred că nu mai avem nimic de Împărțit, spuse În sfârșit englezul. Și, Întorcându-se brusc cu spatele, Începu să-și pună mănușile. Alături de el, englezul mai tânăr, așa-zisul John Smith, rămase tăcut. Avea o frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-și definească entitatea statală, o instituție câștigată cu prețul sângelui - slabă, dar deopotrivă atotputernică - le-a întărit coloana vertebrală dinaintea osmanlâilor, a Habsburgilor și a Romanovilor. Aceasta a fost Marea Biserică, Patriarhia Ecumenică de pe ulițele înguste și înnoroite ale Fanarului, locul în care a luat naștere sau a atins vârsta maturității clasa cârmuitoare a valahilor și a moldovenilor, Cantacuzinii, Brâncovenii (Cantacuzini, și ei), Cantemirii, Ghiculeștii, Sturzeștii și chiar Cuza; locul din care au fost trimiși slujbașii-domnitori, acei fanarioți nedreptățiți de
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
domnitorilor autohtoni, se poate admite că valahii și moldovenii și, într-o măsură mai mare, frații lor, transilvănenii, se simțeau dezorientați. Ei știau că nu sunt unguri, că otomanii le erau vrăjmași și că li se impuneau ca suzerani, că Fanarul le era doică, știau că nu sunt bulgari, iar începând cu Tratatul de la București din 1812, când Poarta a cedat Basarabia țarului, au început să privească spre Rusia cu suspiciune. Domnii fanarioți, în vremea cărora a fost desființată iobăgia, a
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
cel mai de preț și mai rezistent la toate schimbările a fost maneŕ (alături, desigur, de "bacșîș" sau "bacșiș", după cum vorbim, în Moldova sau Muntenia); au venit cu el, se spune, în urmă cu vreo trei sute de ani, turciții din Fanar, care s-au speriat foarte de "comorile folclorului nostru", servite la bairamurile din Beilicul Iașilor ori Bucureștilor. Pe aici se cîntau doine și balade, de către niște țărani de prin mahalale, numiți lăutari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze și țambal; unele
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
Miorița", "Meșterul Manole", "Baba Novac", "Miu haiducul", tot felul de doine și balade, folosind, mai ales, buciumul, să se audă jalea românului, în vreme ce, în cele două capitale, la curțile domnilor fanarioți, maneaua suna cu jale, cîntînd toată suferința exilaților din Fanar între galbenii, holdele, sarea și fetele localnicilor. Spre beneficiul istoricilor și sociologilor, să spunem că atunci a fost primul moment, decisiv, al confruntării dintre specificul național și fenomenul globalizării; a cîștigat, firește, globalizarea, atunci ca și acum. Și iată de ce
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
cînd nu mai putem iubi nimic, nici măcar Indonezia. Lumea-i diformă. Doar ministrul Sănătății este sănătos, allegro, inteligent. Vrea să demaște doctorii. Tăriceanu nu. Fiindcă-i prieten cu Botoș procurorul și The Oil Man. Prin urmare, țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Oů sont totuși les services secrets d'antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
un scut de aramă cu o gaură neagră la mijloc - zise căpitanul Opujić fiului său atingîndu-i în galopul calului cizma cu cizma sa. Tînărul Opujić îl privea îngrozit, dar tatăl ridică liniștit mîna arătînd în depărtare. - Iată Țarigradul! Acolo în Fanar vă așteaptă tatăl Hrisostom cu ducatul meu în sutană. I l-am dăruit lui și bisericii lui ca să te cunune cu domnișoara Tenecki. Să fiți fericiți.
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi într-o poveste parcă nu ne mai intram în grații, și era frumos și tandru, noaptea se făcuse vis, noi, eroii lui Menandru ce treceau prin Paradis. Referință Bibliografică: eroii lui menandru / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe
EROII LUI MENANDRU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373761_a_375090]
-
fraudare Se gândea ca un golan, Să mai strângă-un gologan.. Cel ales prin fraudare Se gândea cu-nverșunare Ca în anii de mandat Bos să fie, aprofundat... Se gândea cu-nverșunare Cum va face acumulare Pentru urbe, ca-n Fanar Doar în propiu buzunar... Cum va face acumulare, Să nu-l prindă în cătare DNA-ul sau ANAF-ul Că de tot se alege praful... Să nu-l prindă în cătare Vre-un complice la furare, Sau unul care prin
PRIMARUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384966_a_386295]
-
celui din comediile lui Plautus. Ei par să mizeze pe un melanj original și provocator cu ecouri din personaje simbolice (deși foarte bine mascate) precum Păcală (generat de verbul ,,a păcăli”), Nastratin Hogea (cu inflexiuni otomane, din rău famatul cartier Fanar), ocolindu-i sau nu pe Tache, Ianke și Cadâr, ori pe Ițic și Ștrul, dar nu și spiritul miticist (al personajului dâmbovițean Mitică, inventat de I.L.Caragiale) și mai ales pe acela ce a înflorit în lumea românească postbelică: Bulă
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
fată care să fi trecut mai repede decât mine din haremul de tranzit în cel de încercări. N-aveam, ce-i drept, ochi verzi, dar Coranul îl știam ca pe Tatăl nostru, la gimnastică nu mă-ntrecea decât o grecoaică din Fanar care-a și murit, săraca, după unii la bârnă, după alții la sol, iar în privința originii n-aveam probleme, că atunci când a văzut viziriul cum mă mișc la aparate, mi-a spus s-o țin eu tot așa, că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa cum George Castrioto Svinomed l-a înfruntat pe desfrânatul Padișah Ahmed al II lea, cuceritorul Constantinopolului. Dar încă mulți vor cădea urgiei acestuia până când națiunile Europei se vor uni împotriva semilunei. Am venit, atunci când a fost să vin, din Mahalaua Fanarului și ... drept să-ți spun, m-am atașat de acest popor. Se apropie de noi atât prin credință cât și prin tradițiile religioase. Cunosc istoria acestui neam. Pe Mihai, cel care a vrut să-i unească sub un singur sceptru
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
elenă să prindă viață între aceste hotare... Când sultanul a luat hotărârea, ca peste ținuturile valahe să fie numiți domni din seminția noastră, am simțit cum inima mea prinde aripi, cum se desface pieptul și o lasă să zboare de la Fanar, spre coastele Carpaților. Atunci mi-am zis: „Doamne, Dumnezeul meu Sfânt, iartă păcatele înaintașilor noștri și-ți îndreaptă fața spre noi”. Lumină s-a făcut vornice. Voi face tot ceea ce voi putea ca neamul nostru grec, urgisit și uitat, să
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
am ales și ne-am identificat în forma răsăriteană de creștinism. Acest lucru a fost plâns de către unii intelectuali și sociologi români, care au afirmat că Ortodoxia ne-a ținut în spațiul asiatic, că din cauza Ortodoxiei am fost legați de Fanar și de Moscova și nu am devenit un chip european. Ei susțin că am fi fost mai europeni dacă am fi fost romano-catolici sau protestanți. Nimic mai fals, pentru că Bizanțul face parte din vechea Europă. Lumea occidentală a apărut târziu
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
un salt înainte remarcabil. Moldova merge pe aceiași cale. O reunificare într-o Europa Unită, care depășește Marea Schisma din anul 1054, este mai mult decât oricând realizabila. Sfatul și Marele Sinod Panortodox, care va avea loc în curând în Fanarul din Constantinopol/Istanbul va pleda pentru refacerea unității tuturor creștinilor, va clarifica și ameliora situația ortodocșilor, mai cu seamă a celor din Europa și va contribuii că ortodocși de jure în UE, să se simtă acasă și de facto. Chestiunea
ROMÂNIA ŞI MOLDOVA ÎN EUROPA de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349186_a_350515]