1,008 matches
-
mai veche preocupare a sa, Daniel Vighi va ceda și aici "tentației Orientului" - dacă nu cumva acesata nu a fost chiar impulsul inițial al acestei lucrări. El dedică un capitol textelor literare actuale în care se găsesc reverberații ale Bizanțului fanariot așa cum se desprinde el din textele vechi. Sînt convocate în acest colocviu al vechiului cu noul texte de Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Ion Marin Sadoveanu, Ion Vinea, Gib Mihăescu și Șerban Foartă. Epilogul volumului oferă un montaj parcă de inspirație
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
i din i: Muma sfîntă (Româmia n.n.) de te lefteriră Hoții și netoții... etc. etc. Ar fi fost o jale generală. Un doliu național. O remușcare vie și imposibil de suportat de toți ziariștii răi de gură, ce văzuseră în "fanariota figură" un penibil destin, desi meritat, tot național... Oamenii de tot felul precum și cumetrele, precupețele, si de la ele, acei ziariști detestabili, rău voitori care n-ar fi pierdut prilejul să reia întrebarea marelui nostru clasic caustic, cutremurat de sinuciderea tipografului
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
pentru a nu se întîlni cu regele. N-a fost, în consecință, cum s-ar fi cuvenit, guvernator al B.N.R. ci numai director. Acest om din umbră, o mare personalitate politică, a exercitat roluri colosale. Eminescu îl vitupera mereu că fanariot și "lifta grecească". Din medalionul d-lui Rădulescu reiese că familia lui Carada era demult stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec), aparținînd unei vechi familii boierești din țară, pomeniți în documente încă din secolul al
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
din urmă a lansat expresia ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu, în mod serios, în finalul biografiei din 1932. Eminescu era contra alogenilor. Caragiale se declara pe sine grec. N. Davidescu l-a numit "ultimul ocupant fanariot" și i-a condamnat inaderența la "rasa și spiritul românesc". Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul legionar m-a dezgustat de toate". Iar la 22 ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, observă: "E neîndoielnic că azi legionarii sînt ca un corp străin în mijlocul neamului, ca un fel de ocupanți fanarioți care nu urmăresc decît îmbogățirea prin orice mijloace, oricît de reprobabile... Mă doare inima de constatările acestea tocmai despre mișcarea care am crezut-o cea mai curată și regeneratoare a neamului". Apoi a privit, de aceea, cu simpatie regimul Antonescu
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
membru al Academiei de Litere și Științe Umaniste a Societății Regale din Canada, membru de onoare al Insitutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, binecunoscut lumii științifice românești prin preocupările sale legate de elenismul din România și îndeosebi de secolul fanariot șîn 2006 a apărut în limba română, la Editura Omonia, lucrarea Nicolae Mavrocordat. Domn și cărturar al Iluminismului timpuriu (1680-1730)ț. Traducător el însuși din Embirikos și autor al unui volum de eseuri dedicate suprarealistului grec, Jacques Bouchard a prezentat
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Dragomir ori Gelu Negrea. Este evident pentru Mitchievici că cei care-l resping pe Caragiale - via Cioran și Noica - își iau distanțe etice prin Eminescu și au în vedere o teorie a minoratului culturilor mici sau se bizuie pe alteritățile fanariote. În orice caz, notează criticul, „Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un text estetic, etic și, nu în cele din
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul colectiv "Caradale"), injuriat ca grec, deși, o recentă carte a d-lui M.S. Rădulescu despre
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
populația în Principate în secolul al XVIII-lea. Evident, despre veacul fanarioților autorul aduce bune, justificate corective hulirii sale din secolul trecut și cel ce stă acum să se încheie. (S-a constatat de curînd, se relevă, că în epoca fanariotă s-au tipărit mai multe cărți în românește decît în grecește.) Sînt evocate, cum se cuvine, răpirea Bucovinei (1775) și a Basarabiei (1812) și, apoi, se vorbește, cu năduf evident, despre soarta tragică a romanității sud-dunărene (aromânii din Grecia și
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
credem că autorul va fi aproape obligat să se ia în serios și să "recidiveze" cel puțin la nivelul acestei cărți. Silviu Angelescu, expertul calpuzanilor, prețuind foarte scrierea lui Adrian Grigore, ne previne că e vorba de "sfârșitul de veac fanariot". Adică de ultimă parte a domniei lui Vodă Șuțu peste Țară Românească. Povestirea focalizează valea Teleormanului, cu natura, satele și cătunele sale la răscrucea stihiilor, dar și a năvălirilor turcești sau, mai nou, a stăpânilor de pripas, cum ar fi
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
Rodica Zafiu Vorbind săptămîna trecută despre cele cîteva cuvinte în -iot care mențin activ sufixul în română (și între care cel mai important e fanariot), ca și de invențiile mai recente, glumețe, produse prin adăugarea aceluiași sufix (doimaiot, mangaliot, iașiot), aminteam că reprezentantul cel mai frecvent și mai semnificativ al seriei derivative este, în momentul de față, mafiot. Cuvîntul a fost, după toate probabilitățile, adapatat
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
în primul caz, îndepărtată și mediată în al doilea; ele pot fi invocate, eventual, pentru anumite asocieri, sugestii fonice și conotații. Oricum, derivatul în -iot desigur cel mai frecvent, important prin valorile sale afective și prin extensiile sale semantice, este fanariot (împrumutat ca atare, din neogreacă, dar analizabil în măsura în care în textele de istorie se vorbește întotdeauna și de Fanar). Rolul cuvîntului fanariot a fost nu numai de a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
Oricum, derivatul în -iot desigur cel mai frecvent, important prin valorile sale afective și prin extensiile sale semantice, este fanariot (împrumutat ca atare, din neogreacă, dar analizabil în măsura în care în textele de istorie se vorbește întotdeauna și de Fanar). Rolul cuvîntului fanariot a fost nu numai de a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte ca sofiot sau cipriot nu au nimic negativ, în uzul actual al sufixului descoperim o nuanță
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
expresivă, care respectă și regula fonetică a adaptării la baza lexicală, este sloboziot, de la Slobozia - "sloboziotul badibuzat" ("Phoenix", 37, 1990, 4). Nu tot atît de semnificativ, pentru că e doar rodul unui joc de cuvinte, asociind numele propriu Funar și adjectivul fanariot, este "epoca funariotă" ("Zig-zag" 15, 1992, 4). Chiar izolate și glumețe, aceste inovații lingvistice atestă o anume vitalitate a sufixului, cel puțin în limbajul familiar. De fapt, derivatul cel mai răspîndit produs cu ajutorul sufixului, depășindu-l probabil ca frecvență, în
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
sa, iar nu să-și bată joc de ea". Nimic, așadar, de făcut cu oficialitatea politică, care-i lipise, la vedere, eticheta de antinațional. De aici, crede și dl Dan C. Mihăilescu, provine și diatriba antinațională din 1935, Ultimul ocupant fanariot, semnată de acel scandalos N. Davidescu, devenit, brusc, naționalist xenofob după o activitate onorabilă de literat (poet, critic literar, romancier). Să admitem că aici, la D.A. Sturdza, avem de-a face cu opinia unui oficial politic liberal obtuz și că
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
să ne desprindem de trecut. Toți actorii acestei aprige dispute cu privire la căile modernizării căzuseră de acord în această materie. Cu atât mai mult în cazul nostru, al românilor, pentru care recuperarea sensurilor vârstei eroice - illo tempore -, urma să traverseze interregnul fanariot, care nu îndeplinea nici măcar funcția de ancien regime. Dar ce arunci și ce păstrezi în acest timp baroc al metamorfozelor pripite? Legitimă, întrebarea și-o pusese cu mult temei și Tocqueville. Iat-o într-o formulare emblematică: "Noi însă când
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
că-i mai frumos așezat Brașovul, ba că-s ,,mai culturali" Iașii, ori că-i ,,mai faimoasă" Tîrgoviștea, Bucureștilor găsindu-li-se păcate peste păcate și urîțenii care mînjesc pînă și oamenii de-acolo, zidurile străbune, răsăritul de soare incert, fanariot. Pare-se că de pomană a exprimat un cetățean al urbei lui Bucur-ciobanul simțămintele-i alese: ,,Dîmbovița, apă dulce, cin-te bea nu se mai duce". Oare? Iată-i pe mulți c-au dat de dușcă paharul plin cu apa
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
brașovene tot felul de bunătăți pe gustul lor: fructe de mare, calamar, langustă sau alte "ciudățenii". Prețurile acestor sofisticate delicatese sînt însă pe măsură" (arhiva on-line a Monitorului de Brașov). În Ion Ghica sau N. Filimon, listele ospețelor din timpuri fanariote și post-fanariote cuprind însă mai toate "ciudățeniile" de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile (e drept, de lux) de la sfîrșitul secolului al XIX ne poate da o idee foarte exactă schița lui Caragiale, Politică și delicatese; într-un oraș
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
sec, stăpînindu-și pofta de a replica. N-a vrut să fie ținta, Doamne, apără-l!, vreunui blestem care se împlinește, din cele despre care Ion Ghica susține că s-ar chema "gură de Tîrgoviște", de la suferințele pe care ultimul domnitor fanariot din Țara Românească, fiica lui și boierii care i-au apărat ticăloasa cauză le-ar fi cunoscut ca urmare a blestemului tîrgoviștenilor. Dl Mihai Gabriel Popescu tocmai ne reamintește istoria în numărul pe februarie. Un număr bun, interesant, din care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
cel calendaristic. Secolul al XVIII-lea s-a încheiat în Franța în 1789, cu unsprezece ani mai devreme decît cerea calendarul. Dar oare cînd s-a terminat el în alte țări? La noi, cu siguranță în 1821, o dată cu apusul epocii fanariote. Cît despre al XIX-lea, se prea poate ca abia primul război mondial să-i fi pus capăt, și nu numai într-o parte a Europei, ci pe întregul continent în același timp, fiindcă omenirea era mai aproape decît fusese
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
presus de lege”! Dar, vai mie, neumăratele cazuri de abuz și corupție din perioada postdecembristă (cunoscute de aproape toată suflarea și de-abia în ultimul timp puse pe tapetul rușinii de către oamenii legii), demonstrează adaptarea la mediu a acelor metehne fanariote, care au darul să ilustreze gradul de uzură morală al unei societăți aflată în interminabilă tranziție, mai bine spus derivă, de la concretețea sterilizant-uniformizatoare a comunismului la luminița amăgitoare de la capătul tunelului postdecembrist. Dacă prin democrație (evident, nu cea originală) înțelegem
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
căile urmate de acesta pentru a-și satisface trebuințele. Prin extensie, planul moral-spiritual al unei societăți reprezintă barometrul sau media cultural-atitudinală a membrilor săi. Decăderea economico-socială de azi este și consecința decăderii moral-spirituale începută cu mult timp în urmă - perioada fanariotă după cei mai mulți căutători ai adevărului gol-goluț. Atunci, se zice, ar fi pornit pe toate fronturile asaltul putreziciunii fanarioto-otomane asupra majestății spirituale a poporului român. Iar în ultimii 70 de ani, tot ce a fost sfânt și curat pentru duhul românesc
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
am referit decît la moderni. Dar Olahus și Cantemir scriau firesc în mai multe limbi, Udriște Năsturel vorbea cîteva, cronicarii moldoveni știau slavona și latina, iar cei munteni greaca, întreg secolul XVIII e un burete pentru franceza spre care domnitorii fanarioți își îndrumau odraslele. Faptul că Sebastian Reichmann scrie poezie în franceză, după ce a scris în română, trebuie considerat absolut normal din perspectiva pe care am sugerat-o în editorialul meu. Trebuie doar înfrîntă prejudecata limbii materne a poetului. Ivo Matici
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
sfîrșitul Podului Caliții, undeva pe la Izvor. Iar a cincea strajă era situată pe lîngă podul Dîmboviței din Calea Giurgiu sau Podul Șerban Vodă. Mînăstirea Văcărești, dărîmată în anii nouăzeci ai secolului trecut de N. Ceaușescu, a fost fondată de domnitorul fanariot N. Mavrocordat în 1716. "Această citadelă, adaugă autorul, astăzi temniță, fu fondată pe moșia vechii familii a Văcăreștilor. De acolo, spre răsărit, este satul Popești, proprietatea vechei familii a Popeștilor, unde se găsește pînă astăzi o biserică ruinată". Apoi sînt
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]