54 matches
-
care dă iluzia libertății. Singularitatea lui Ilie Moromete o definește situația lui de țăran contemplativ, mai preocupat să gândească decât să muncească. • În 1863, cu apariția romanului Ciocoii vechi și noi, Nicolae Filimon vedea românismul reductibil la efectele nefaste ale fanariotismului, fără putință de ieșire din impasul moral, transmis genetic. Autodetestarea, în portretul parvenirii și corupției, se elibera prin satiră și caricatură. Ideologia autodenigrării nației ca neputință istorică de emancipare va veni mai târziu. Numai lui I. L. Caragiale îi va arde
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat în prea
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
adică, să spună ei despre țărișoara noastră asemenea oribile lucruri?! Caragiale a avut și el parte de reproșuri similare, atât în epoca în care a trăit, cât și la mijlocul anilor 1930, când un critic și poet l-a învinuit de... fanariotism moral. Irlandezii l-au urât pe Joyce la fel de tare ca englezii pe Amis și au refuzat până nu de mult să-i publice cărțile, ba chiar, decenii bune după moartea scriitorului, să accepte în librării edițiile apă- rute în străinătate
Interviu cu Martin Amis () [Corola-journal/Journalistic/3521_a_4846]
-
Traian Băsescu a declarat, la RRA, că a fost extrem de nemulțumit că în buget au fost repartizați bani pentru obiective legate de interesele fiecărui parlamentar, arătând că trebuie să se termine cu aceste "fanariotisme", pentru că nu sunt bani pentru construcția de biserici. Un lucru cu care am fost extrem de nemulțumit în buget este repartizarea de bani pe obiective de interese pentru fiecare parlamentar. Să terminăm cu aceste fanariotisme, că țara nu are bani pentru
Băsescu: Nu sunt bani pentru biserici () [Corola-journal/Journalistic/27961_a_29286]
-
trebuie să se termine cu aceste "fanariotisme", pentru că nu sunt bani pentru construcția de biserici. Un lucru cu care am fost extrem de nemulțumit în buget este repartizarea de bani pe obiective de interese pentru fiecare parlamentar. Să terminăm cu aceste fanariotisme, că țara nu are bani pentru construirea de biserici", a spus șeful statului. El a arătat că știe că acești parlamentari nu duc acești bani acasă, dar nu este timpul pentru construcția de biserici. "Avem alte priorități, construirea de diguri
Băsescu: Nu sunt bani pentru biserici () [Corola-journal/Journalistic/27961_a_29286]
-
participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat în prea
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
tineretul care, prea puțin sau deloc contaminat de teamă, de prejudecățile generațiilor educate în comunism, va veni cu experiența bună câștigată în contact cu lumea occidentală. - Așa cum au venit, cu experiența apuseană, tinerii pașoptiști în Principatele Române, dominate de orientalism, fanariotism, panslavism, bizantinism - în sensul peiorativ al cuvântului - și din rândul cărora s-au ridicat personalități politice puternice, specialiști de marcă, fondatori ai României moderne. - Indiscutabil, comparația e justă. Un politolog american, expert în istoria și cultura Rusiei, zicea că e
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
multe a vă spune înainte de a purcede în greaua domniilor-voastre misie. Episodul 82 LA OSPĂȚ Ospățul începu la ora 5. Pe vremea aceea mesele domnești nu aveau încă opulența pe care o vor atinge chefurile fanariote, prelungite mult după dispariția fanariotismului ca sistem socio-politic de tristă amintire. Se consuma deci cu măsură, la început un fel de borș grecesc acrișor, fiert împreună cu oase de vițel, apoi urmau fripturi simple de potârnichi sau berbece, iar spre sfârșit, înaintea vinului, sosuri turcești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai este scriitorul român de azi pentru situația în care se află România zilelor noastre? Regretabil, "misiunea socială" a scriitorului român a luat, după '89, o turnură care ține seama mult mai puțin de paradigma momentului pașoptist decât de un fanariotism inculcat acestei categorii în doze noi, considerabile, în răstimpul perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cultura. Deci nu am nimic special cu maghiarii și cu atât mai puțin cu maghiarele, la care să le dea Dumnezeu sănătate, că al dracului mai sunt. Eu, nu am decât un dinte contra dobitocilor de români, la care fanariotismul nu le-a ieșit nici acum din cap, și se închină la toți străinii, dându-le cheia casei... Bășcălia la români Cred că mânjii aceia tineri, care au ajuns în fruntea marilor partide cu vocație guvernamentală, PSD, PNL, PC, au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
construirea unei "clase de mijloc" care participă la Iluminism. Un simpozion pe tema epocii fanariote, organizat în 1970 la Thessalonic, exprimă dorința de revizuire a istoriografiei romantice. Inițiativa este interesantă prin faptul că dezvăluie tensiunile memoriei românești: cultul specificului condamă "fanariotismul", în timp ce preocuparea de integrare în mișcările progresiste transnaționale sublimează iluminismul din timpul fanarioților. Aprecierea acordată acestei epoci, cînd ea se dorește pozitivă, este, de asemenea, o manieră de a împăca România și Grecia, urmînd, spre exemplu, genealogiile familiilor princiare grecești
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
durabilă sub specia istoriei, fiindcă nimic nu se poate construi pe o negație permanentă. Revoluția de la 1848 a contestat vehement vechiul regim, însă curând după aceea s-a ajuns la estimări mult mai senine și mai adevărate. Atitudinea privitoare la fanariotism e cu deosebire semnificativă sub acest unghi. Bălcescu n-a văzut în el decât "o mare și monstruoasă clădire de tiranii". La distanță de câteva decenii, A.D. Xenopol avea să nuanțeze oarecum imaginea, pentru ca, în generația următoare, N. Iorga să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
social. Lumea noastră, atomizată sistematic sub vechiul regim, pusă în imposibilitatea de a produce solidarități destul de eficiente, culpabilizată prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă, scepticismul glumeț și vulgar cu care se profanează cele mai serioase, adînci și tragice inițiative. Ne-am ridicat de atîtea ori contra fanariotismului subtil ori șiret, contra ipocriziei orientale care ne roade ce e mai curat și mai nobil în nația aceasta" (Viața românească, 1929). În privința posibilei confuzii între românism și mahalagism un semnal de alarmă trăgea și Mircea Eliade: "Mahalaua a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lingvistică. Însă statalitatea și independența cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-acolo încât "rumânii [...] uitară că sânt rumâni" (Aaron, 1835, p. p. xv). În cele din urmă, independența și "rumânismul triumfă" împotriva fanariotismului prin Revoluția de la 1821, care "dete o lovitură electrică duhului rumânesc, și se puse temeiu la renașterea țării rumânești" (Aaron, 1835, p. xviii). Diferențele față de paradigma fixată de Școala Ardeleană, care era străină de ideea unificării politice a românimii, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român s-a născut creștin" a devenit o axiomă a spiritualității românești, definind în mare măsură simțul identitar al românilor. Fără ca vreunul din manuale să utilizeze această formulă ajunsă în vremea noastră clișeu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1290); b) Epoca Slavismului (1290-1633), care se întinde de la întemeierea principatelor până la Matei Basarab și Vasile Lupu, până când aceștia introduc limba română în biserică și administrație în locul celei slavone; c) Epoca Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de eliberare națională a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoria introducerii culturii străine în țările românești; și toată istoria culturii romî-nești, din veacul al XVI-lea până azi, nu e decât istoria introducerii culturii apusene în țările române și a asimilării ei de către români - cu mici împiedicări în vremea fanariotismului și a rusismului. E o naivitate aerul mânios cu care conservatorii doctrinari privesc așa-numitele "forme noi" și "pervertirea" mentalității românești de către cugetarea străină. Când se ridică numai împotriva generației de la 1848, nu sunt compleți, căci ar trebui să se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în Apus, astăzi am fi fost mult mai puțin civilizați decât egiptenii în perioada tebană. Cei care se ridică împotriva celor de la 1848, fără să se ridice împotriva tuturor influențelor străine de mai înainte, se fac, fără să vrea, apărătorii fanariotismului și ai ru 1 Istoricii limbii române, Al. Rosetti, între alții, consideră că primele traduceri românești din medioslava de redacție bulgară s-au făcut după 1519 sub influența luteranismului. Sub aceeași influență au apărut și primele tipărituri românești. sismului, căci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
numele de Acrostichescu, escrocul pe acela de Pungescu etc. Dar, cu toată lipsa de valoare estetică, literatura aceasta are pentru noi o mare însemnătate. Muza de la Burdujăni conține nu numai ridiculizarea maniei lingvistice, ci și satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului pământean cu civilizația apuseană neasimilată. Caliopi Busuioc, ca și cucoana Chirița ori Gahița Rosmarinovici ale lui Alecsandri, sunt "Zițele" epocii de la 1848. Atunci civilizația apuseană străbătuse numai în clasele de sus și acolo, neasimilată nici în formă, dădea naștere la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
al celui roman, a rămas neatins la țară, în țărănime; mai departe: latiniștii visau republica romană și, în capul lor, republica era forțamente democrație. Să ne gândim la doctrina socială a lui Barnuțiu. Să adăugăm la aceasta ura latinistului împotriva fanariotismului, care era semnul distinctiv al claselor de sus și încă pornirea omului care vrea inovații de a merge în toate sensurile pe calea ino-vațiilor2. Și, ca dovadă că Galuscus e democrat și că Alecsandri se înșală când îl face "apărător
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fanariotizați), laudă legiuirile vechi, ca pravila împărătească (importație străină, tradusă din grecește). El urăște atât de mult liberalismul, încît acuză pe boierii Golești că s-au amestecat cu "roșii". Ura lui Eminescu împotriva lieralismului, pe care el îl traduce prin "fanariotism", e așa de mare, încît el, deși antisemit, preferă pe evrei grecilor, cu alte cuvinte, preferă pe evrei liberalilor. Evreii, zice el, sunt de zece ori mai onești, mai morali, mai umani decât roșii, urmașii grecilor de la 1821 2! Așadar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cultură mijlocie, ignorând cronica lui Ion Neculce, cu care expune paralel evenimentele deceniului 1733-1743, ca și pe aceea, mai modestă, a contemporanului Ioan Canta, autorul Letopisețului anonim al Moldovei consemnează istoria unei epoci de declin feudal și de apogeu al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
postelnicul cade de la inima acestuia. Astfel, postelnicul Andronache Tuzluc este nevoit să-și ceară scuze În fața Banului C. În capitolul „Scene din viața socială”, se pun În evidență unele obiceiuri și tradiții, moda Îmbrăcămintei vremii. Viața socială este destrăbălată din pricina fanariotismului degradant; viața publică este și ea degradată. Masa dată de postelnic este o demonstație a decăderii unei lumi. Banii furați prin diferite mijloace sunt jucați cu nemiluita de către parveniți: baronul Calicevschi, boierul Pingelescu, logofătul Iordache Zlatonitul, hatmanul Cărăbuș și beizadea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]