54 matches
-
română. Epistolele lui dezvăluie sensibilitatea rafinată a unui izolat, reflexiv, bun cunoscător al literaturii clasice (Horațiu, Vergiliu, Sappho, dar și Metastasio). Introspecția, complicarea senzațiilor, artificializarea stilului, tonul exaltat sau tânguitor dau paginilor sale de poezie amprenta epocii de apus a fanariotismului. Dar lipsa de inventivitate (V. mărturisește că pe alocuri a transcris versurile fratelui său, Alecu), platitudinea și abstracția expresiei mențin versurile la nivelul comun al liricii neoanacreontice din epocă, însă cu două excepții: o meditație spusă într-o curgere muzicală
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
Basarab, în volumul Omagiu lui Ioan Bianu, 1927), înrâurirea husită în vechea cultură română (Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, „Făt-Frumos”, 1927), idee în care P. l-a urmat pe N. Iorga, momentele importante ale sintezei culturale românești (Limpeziri. Grecism, fanariotism, slavonism, românism, întâietăți regionale, în volumul omagial dedicat lui I. Lupaș, 1941) etc. În 1922 a publicat la Cernăuți, sub titlul Introducere în studiul literaturii vechi, câteva lecții de istorie a literaturii românești prezentate în fața studenților în anul universitar 1920-1921
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
și cultura. Deci nu am nimic special cu maghiarii și cu atât mai puțin cu maghiarele, la care să le dea Dumnezeu sănătate, că al dracului mai sunt. Eu, nu am decât un dinte contra dobitocilor de români, la care fanariotismul nu le-a ieșit nici acum din cap, și se închină la toți străinii, dându-le cheia casei... Bășcălia la români Cred că mânjii aceia tineri, care au ajuns în fruntea marilor partide cu vocație guvernamentală, PSD, PNL, PC, au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
durabilă sub specia istoriei, fiindcă nimic nu se poate construi pe o negație permanentă. Revoluția de la 1848 a contestat vehement vechiul regim, însă curând după aceea s-a ajuns la estimări mult mai senine și mai adevărate. Atitudinea privitoare la fanariotism e cu deosebire semnificativă sub acest unghi. Bălcescu n-a văzut în el decât "o mare și monstruoasă clădire de tiranii". La distanță de câteva decenii, A.D. Xenopol avea să nuanțeze oarecum imaginea, pentru ca, în generația următoare, N. Iorga să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
social. Lumea noastră, atomizată sistematic sub vechiul regim, pusă în imposibilitatea de a produce solidarități destul de eficiente, culpabilizată prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă, scepticismul glumeț și vulgar cu care se profanează cele mai serioase, adînci și tragice inițiative. Ne-am ridicat de atîtea ori contra fanariotismului subtil ori șiret, contra ipocriziei orientale care ne roade ce e mai curat și mai nobil în nația aceasta" (Viața românească, 1929). În privința posibilei confuzii între românism și mahalagism un semnal de alarmă trăgea și Mircea Eliade: "Mahalaua a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Rusia În timpul lui Petru cel Mare. Războiul ruso-româno-turc purtat pe teritoriul Moldovei se sfârșește cu Înfrângerea de la Stănilești pe Prut (1711). Dimitrie Cantemir se refugiază În Rusia. În aceste Împrejurări Imperiul Otoman introduce În Moldova și Țara Românească domniile fanariote. Fanariotismul A reprezentat un sistem social, economic, politic și cultural impus de către Poartă În secolului al XVIII lea. Domnitorii erau descendenții unor familii de origine română, albaneză și grecească. O dată cu instaurarea regimului turco-fanariot, Principatele au fost complet integrate structurilor politice și
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
lingvistică. Însă statalitatea și independența cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-acolo încât "rumânii [...] uitară că sânt rumâni" (Aaron, 1835, p. p. xv). În cele din urmă, independența și "rumânismul triumfă" împotriva fanariotismului prin Revoluția de la 1821, care "dete o lovitură electrică duhului rumânesc, și se puse temeiu la renașterea țării rumânești" (Aaron, 1835, p. xviii). Diferențele față de paradigma fixată de Școala Ardeleană, care era străină de ideea unificării politice a românimii, sunt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român s-a născut creștin" a devenit o axiomă a spiritualității românești, definind în mare măsură simțul identitar al românilor. Fără ca vreunul din manuale să utilizeze această formulă ajunsă în vremea noastră clișeu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1290); b) Epoca Slavismului (1290-1633), care se întinde de la întemeierea principatelor până la Matei Basarab și Vasile Lupu, până când aceștia introduc limba română în biserică și administrație în locul celei slavone; c) Epoca Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de eliberare națională a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politică covârșitoare pentru a fi ceea ce baronii au fost pentru Anglia, patricianii pentru Roma sau pentru Veneția. De aceea am repetat-o de atâtea ori că reacție în sensul adevărat al cuvântului, reacție ca încercare a unei reconstrucțiuni istorice anterioare fanariotismului, nu mai e cu putință în România și nu suntem utopiști pentru a cere ceea ce n-ar fi cu putință nici pentru Dumnezeu din ceruri. Dar, adevărate naturi de spioni și de agenți provocatori precum sunt oșii de regulă, a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
erau strict reglementate după Scripturi și Sfinții Părinți. Numeroasele hristoitii cu circulație apocrifă până în epoca lui Anton Pann încorporau un ansamblu de reguli de conviețuire creștină în esență. începând însă cu Turcocrația din veacurile XVII și XVIII, deci culminând cu fanariotismul, ieșirea de sub autoritatea cenzurii divine a condus la coabitarea sentimentelor de cuvenit și necuvenit. Astfel, "respectarea exterioară a convențiilor devine o problemă detașată de convingerile interioare și sub condiția menținerii aparențelor totul începe a fi îngăduit"7. Mai mult, în
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
aromână. Nu mai avem dreptul să ne închinăm și să ne cultivăm în limba noastră într-o țară democrată, membră a Comunității Europene deși ne-am vărsat sângele și ne-am dat averile pentru eliberarea, independența și alcătuirea statului grecesc... fanariotismul din Constantinopol în frunte cu Patriarhul Grigore a trădat grupările armate care erau 100% românești cât și pe căpitanii revoluției - Nicu Ceară, Bucovală, Stati, Vlahavu, Caceaoni, Caraistachi, Andruțu, Caciandoni și alți căpitani și armatoli din Grecia... Dorim celor de Gintă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
lingvistică. Însă statalitatea și independența cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-acolo încât "rumânii [...] uitară că sânt rumâni" (Aaron, 1835, p. p. xv). În cele din urmă, independența și "rumânismul triumfă" împotriva fanariotismului prin Revoluția de la 1821, care "dete o lovitură electrică duhului rumânesc, și se puse temeiu la renașterea țării rumânești" (Aaron, 1835, p. xviii). Diferențele față de paradigma fixată de Școala Ardeleană, care era străină de ideea unificării politice a românimii, sunt
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român s-a născut creștin" a devenit o axiomă a spiritualității românești, definind în mare măsură simțul identitar al românilor. Fără ca vreunul din manuale să utilizeze această formulă ajunsă în vremea noastră clișeu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1290); b) Epoca Slavismului (1290-1633), care se întinde de la întemeierea principatelor până la Matei Basarab și Vasile Lupu, până când aceștia introduc limba română în biserică și administrație în locul celei slavone; c) Epoca Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de eliberare națională a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
postelnicul cade de la inima acestuia. Astfel, postelnicul Andronache Tuzluc este nevoit să-și ceară scuze În fața Banului C. În capitolul „Scene din viața socială”, se pun În evidență unele obiceiuri și tradiții, moda Îmbrăcămintei vremii. Viața socială este destrăbălată din pricina fanariotismului degradant; viața publică este și ea degradată. Masa dată de postelnic este o demonstație a decăderii unei lumi. Banii furați prin diferite mijloace sunt jucați cu nemiluita de către parveniți: baronul Calicevschi, boierul Pingelescu, logofătul Iordache Zlatonitul, hatmanul Cărăbuș și beizadea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu străinii au fost cei care au distorsionat România, ci malformarea a fost internă, declanșând o implozie. Comunismul, de pildă, constată Tom Gallagher, a intensificat răul românesc, dar nu el l-a creat. „Tumoarea” românească nu ține nici măcar de inculcarea fanariotismului de-a lungul timpului și nici de înrădăcinarea acestuia, ci de altceva. Acest altceva își propune cercetătorul britanic să îl decamufleze, din păcate doar în capitolul introductiv, adică într-un spațiu limitat. Viciile românești ar fi astfel următoarele (ele nu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
auzim în talk-show-uri televizate, îl citim în articole de ziar, îl deslușim în înfocatele discuții dintre precupeții și cumpărătorii de la piață. Tot ce este corupt, rău, falsificat în țară este desigur, „fanariot”. Tot ce nu funcționează este o consecință a „fanariotismului”, totul se cumpără și se vinde cu un cinism nemaiîntâlnit pentru că vezi, așa ne-au învățat fanarioții. Și, de parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Micul Dicționar Enciclopedic, girat de Editura Științifică și Enciclopedică, ediția a doua, din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în exil, este convins că în țară schimbarea va veni din interior. În 1959 scria: "Ocupația rusească, ticăloșia vechililor marxisto-leniniști, frenetici ai renegării naționale, fac o cruntă pedagogie naționalistă poporului român. Și asprei formații morale, pe care o impune epoca fanariotismului marxisto-leninist, vom datora restaurarea suveranității naționale. Și nimănui altcuiva". Previziunile sale se vor împlini întocmai, prin acțiunea forțelor interne, la sfîrșitul lui 1989. Bun cunoscător al literaturii românești și universale, avea și opinii literare bine conturate. De altfel, va iniția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai este scriitorul român de azi pentru situația în care se află România zilelor noastre? Regretabil, "misiunea socială" a scriitorului român a luat, după '89, o turnură care ține seama mult mai puțin de paradigma momentului pașoptist decât de un fanariotism inculcat acestei categorii în doze noi, considerabile, în răstimpul perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aromână. Nu mai avem dreptul să ne Închinăm și să ne cultivăm În limba noastră Într-o țară democrată, membră a Comunității Europene deși ne-am vărsat sângele și ne-am dat averile pentru eliberarea, independența și alcătuirea statului grecesc... fanariotismul din Constantinopol În frunte cu Patriarhul Grigore a trădat grupările armate care erau 100% românești cât și pe căpitanii revoluției - Nicu Ceară, Bucovală, Stati, Vlahavu, Caceaoni, Caraistachi, Andruțu, Caciandoni și alți căpitani și armatoli din Grecia... Dorim celor de Gintă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
istoria introducerii culturii străine în țările românești; și toată istoria culturii romî-nești, din veacul al XVI-lea până azi, nu e decât istoria introducerii culturii apusene în țările române și a asimilării ei de către români - cu mici împiedicări în vremea fanariotismului și a rusismului. E o naivitate aerul mânios cu care conservatorii doctrinari privesc așa-numitele "forme noi" și "pervertirea" mentalității românești de către cugetarea străină. Când se ridică numai împotriva generației de la 1848, nu sunt compleți, căci ar trebui să se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]