119 matches
-
Depărtare.” Jocurile de cuvinte devin jocuri de expresii, jocuri de tropi, jocuri de distihuri șiaș a mai departe, într-o expansiune invers proporțională cu valoarea. Alte asemenea amintiri perdante, asupra cărora n-am să insist, provin din imageria lexicală (demult fanată) a lui Nichita Stănescu: „nedurere” și „nenimica” apar, la un vers depărtare, într-un poem (Istoria mersului pe ape) altminteri grațios. Cum de un poet totodată intuitiv și experimentat, cum e Traian T. Coșovei, poate să cadă în capcane atât
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VERDICT Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă trezește tropotul de zimbru. Mă aleargă vulturu-n Carpați. Simt mirosul verii lingușind un timbru printre arealuri de puieți fanați. Lupii albi de stepă, mai dezbin-o cină între frați de cruce, printre brazi. Din falanga lunii mai cerșesc lumină pentru vindecarea unor ieri și-un azi. Îmi hrănesc speranța cu amfibii. Piatra se transformă în oțel. Îmi răstoarnă marea
VERDICT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382474_a_383803]
-
nopți”) în infinit („paradis”), în spațio-timpul în care gloria terestră numită prin crengile fizice - atribute ale omagiului - nu mai rezonează: ca un „pian topit în urechile surde”. Expresia abundenței trecătoare a lumii acesteia este „bizonul”, reprezentant, cândva, al prosperității, realitate fanată, astăzi („spuneți și dumneavoastră / o vorbă în piele de bizon”). Se diferențiază valorile perene schițate în tigru, recunoscut simbol al longevității („sau mascați-vă vocea / cu un tigru”), durată relativă, totuși, dar care se apropie de infinit, și relația cu
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
face-o oare Când primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoare S-au rătăcit prin toamnele din mine. Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna, Bătăi în cord refuză să te creadă, În trup fanat port suflet de țărână Și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știu Să pun în fraze cratima iubirii, Iar firul vieții mult prea pământiu Să regăsesc culoarea
PRIZONIERA SINGURĂTĂŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352679_a_354008]
-
de sărbători ne dau zile negre la pachet și libertăți anemice la litru. Ca să te smulgi din tine nu se poate; așa cum ești, ești un popor de gloate! Capernaum Azi intră în icoane Capernaum Și îngeri bucălați în minarete, Fântâni fanate sângerează-n drum, Și incoerență oarbă în gazete. E mică ziua albă și umilă, În rugă inventăm îngerii buni, Cum Dumnezeu a inventat cu milă Moartea pentru oamenii bătrâni. 30 Iunie 2009 Referință Bibliografică: Din pribegie / Stelian Platon : Confluențe Literare
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
titlul piesei pentru copii, cu același nume, Viorel, un bărbat surâzător, cu alură sportivă și tunsoare pank, care s-a așezat apoi nepoftit, pe banca din stația de troleu de pe strada Domnească. Eu mă odihneam și priveam printre frunzele ostenite, fanate, albastrul de septembrie, care nu se aseamănă cu nici un altul. E un azuriu intens, adânc, fermecător, profund, vrednic de orice închipuire, vestitor de mari prefaceri spirituale. Un albastru în care ai putea fără frică să te scalzi, fără teama de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
face-o oare Când primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoare S-au rătăcit prin toamnele din mine. Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna, Bătăi în cord refuză să te creadă, În trup fanat port suflet de țărână Și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știu Să pun în fraze cratima iubirii, Iar firul vieții mult prea pământiu Să regăsesc culoarea
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
aș mai face-o oareCând primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoareS-au rătăcit prin toamnele din mine.Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna,Bătăi în cord refuză să te creadă,În trup fanat port suflet de țărânăși-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știuSă pun în fraze cratima iubirii,Iar firul vieții mult prea pământiuSă regăsesc culoarea amintirii.Și de-aș
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
dară, el istoric, ține să se-ntrețină, mde, cu istorici. De cîte ori desantează la Iași, paregzamplu, are parte de cîte-o dizertație pe o temă dată. Dată de cine? Ehe, de starostele tritrandafiriu îmbarbișonat al unei foarte mici și cam fanate dar mereu disponibile echipe de subrete, care echipă, dincolo de aprofundarea unor momente-bornă din trecutul strămoșesc, la care transpiră pe termen lung (deodorant, nu?), își oferă ser(viciile) nurlii de cîte ori pică de la drum lung istoricul șef. Subretele, cu barbă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ras. Pereții, răzăluiți, cu mari suprafețe nu demult tencuite, o tencuială de culoarea cenușii vulcanice. Nimic din ce a însemnat cîndva intimitatea unui asemenea lăcaș al lascivităților orientale n-a mai rămas. Ba nu, în incinta de la intrare, cassa încă fanat colorată, ca o sudică moschee. În cîteva locuri, inscripțiile vechi, într-o limbă cu puzderie de semiluni dănțuind cînd deasupra, cînd dedesubtul cuvintelor. Ziduri și iar ziduri despuiate, răzăluite pămîntiu, surprinse parcă de un dezastru pompeian. Și pînzele temerarei pictorițe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o canțonetă! Pe sub pod trec, grupate, cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de drăgălășenia companionilor lor de-o clipă și recurg la unica delimitare: police! police! În San Marco, fotografia la minut presupune un mic scenariu. Fotograful, profesionist, instalat chiar în mijlocul pieței (ca să cadreze perfect Domul), e dotat cu aparatul lui aparent fanat (știți care, cel cu... poalele-n cap), iar în momentul în care te-ai hotărît să faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale. Într-o secundă, stolul hulpav de porumbei te împresoară, sufocîndu-te ca-ntr-un invers Hitchcock, unul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șansa unică însă nu poate fi decît cea pe care a mizat (dramatic și pierzînd electorat) puterea autentic democrată de după 1996. Mai contează că peste un an, doi, trei nu voi mai putea sta cîteva zile în vilișoara asta cam fanată? Și care nu-mi aparține? Sigur, nu. Fără nici o supărare. Zoo. Seara, tîrziu, cînd mai ies o dată pe terasa restaurantului, apare și coteiul negru, cît un pumn. Scîncește, nu atît pentru mîncare (are o burticică plină cît o ghindă grasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uite, la putere e din nou poporul, socialismul dumitale... tot nu-i bine? nu ți-a fost bine nici în regat, nici în republica asta dăruită nouă de însuși Iosif Visarionovici, atunci? Mă spintecă iar cu ochii ei de paukeriță fanată: Uite ce, dom' le, du-te și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Bulgarii (pe care noi, cu nasul pe sus, îi așezăm totdeauna undeva, mai pe jos) au spus-o răspicat într-un sondaj
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al urbei, cu rubricuță obscură într-un jurnal bahluian obscur, care știe una și bună: să dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă interstelară, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
substanță, idealurile, n-avea de ce să modifice în interminabilele lui mandate prezidențiale prețiosul statut moștenit. Mană cerească pentru intențiile sale uniformizator populiste. În lumina aceleiași vulgate partinice. Încît recenta ungere de către prestigioasa, nu-i așa, Universitate din Constanța cu deja fanatul Doctor Honoris Causa a veșnicului Iliescu face parte din bătutul scenariu cincantenar. Sustrăgîndu-se programat unei trilaterale frățești: Bulgaria, Turcia, România (în care, apropo, ziariștii nu au înțeles nimic din intervențiile turcă și bulgară, pe motiv de lipsă de translatori), mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
V.: în patria pleinairismului fac arlechini, balerine și saxofoniști. (Pe care însă, strategic, nu i-am dus niciodată în personalele mele bucureștene...) Unde-i proverbiala talie a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin) au aerul că dintr-un moment în altul sînt gata să-și ia zborul: baloane pe care ginșii plesnesc. Fete drăgălașe, normale, puse nemilos pe socluri de celulită. Incredibil! Negresele însele, mlădii în imagistica tradițională
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în oglinda spartă de la closet, mutra intelectuală nebărbierită, peste care nici după bărbierit nu dădeam cu aftershave, lăsând-o să se asprească - tot un fel de frondă împotriva semenilor. Ieșind, dau în afumătoarea cu niște fete sau femei vulgare și fanate, care ieri îmi păreau simpatice. La fel le-am găsit și pe cele de la barul studențesc al lui Vali, prea mari pentru mesele fragile, nu se pot ridica fără să producă o avalanșă de „morți“, de sticle de bere goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ne mai vedem! Nu mi-am fècut defel planuri de sèrbètori, în general, detest aceste zile libere în care oamenii se strèduiesc sè fie mai altfel decât în cursul anului, de parcè asta ar schimba cu ceva chipul obosit și fanat al lumii, cât despre spiritul Crèciunului, cred cè acesta și-a pierdut demult dimensiunea lui religioasè, profundè, transformându-se într-o sèrbètoare lipsitè de magie, dar glorioasè pentru comercianții dornici de câștiguri, Acel mister sacral al Crèciunului, scrie Matei, sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la fel, e o jumătate de secol de când n-am mai atins o compatrioată, dar ultima nebunie ar fi să te las să intri la mine În cameră! Fardul verde, gros, supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ca să lupți cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de iarbă, crenguțe, dar tu continui să stai pe loc, să aștepți. O aștepți să-ți spună ce are de spus și să sfârșiți cu această postură, neconvenabilă pentru toată lumea. Să te conducă pe ușa din față, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ți-a spus să faci? Să fac? Ce să studiezi, de ce să te preocupi? A, nimic special. Mi-a spus doar să citesc. Ce să citești? Orice. Și ce citești acum? Les liaisons dangereuses. Bineînțeles, Hattie investigase șirurile de cărți fanate care se aflau în casă încă înainte de război. Acest exemplar din capodopera lui Laclos purta încă, într-o cerneală decolorată, semnătura Alexandra Stillowen. — Ah, da. John Robert, care nu mai citise un roman de când părăsise băncile școlii, nu auzise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
face rău de emoție. Prin vitraliu răzbătea un fir de lumină, totuși nu reuși să descopere soneria. Încercă mânerul ușii; nu era încuiată. O deschise fără zgomot și păși în hol. Rămase o clipă nemișcat, uitându-se la niște roze fanate, dintr-un vas înalt, mov, și receptând deplina liniște a casei care, un moment, i se păru c-ar fi părăsită. Își scoase fulgarinul, își lăsă umbrela pe jos și, cu un gest automat, își zvârli pantofii din picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să fi vorbit. I-ai spus lui Hector Gaines. Nu i-am spus. — Ba da. Ești un mincinos abject. Emma ridică o carte (propriu lui exemplar din Istoria războiului peloponesiac de Tucidide) de pe măsuța aflată lângă vasul mov cu roze fanate și-l plesni cu ea pe Tom peste obraz. Instantaneu, se luară la bătaie. Amândoi erau puternici și agili, foarte îndârjiți, dar nici unul dintre ei nu se pricepea la luptă. Tom îi arse un pumn zdravăn în umăr. Emma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]