91 matches
-
lui Bildu, colegul său de la Conservator. Au mers la un birt din apropiere, la nici două străduțe distanță, o bodegă numai de-ai locului știută. Un loc numai bun de omorât ficatul și tristețile, fără prețuri piperate, fără figuri și fandoseli ca cele din centru. Sigur, lipsea burghezia, lipseau eleganța, mirosurile exotice, muzica de orice fel, precum și gesturile delicate care te făceau să te imaginezi în Parisul cel mare. Acestea și multe altele erau înlocuite de un fum gros și apăsător
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Desigur că-mi este dor de București și de magia lui, dar nu-mi pot permite nici să mă gândesc la un asemenea moft. Aici este cu adevărat nevoie de mine, nu printre mâncăruri și băuturi scumpe, pentru dansuri și fandoseli. Aici, când vin soldații sau ce-a mai rămas din ei, pe tărgi, operați pe viu, cusuți cum se poate, printre bubuituri și în condițiile unor amărâte de corturi, nu ale unui spital adevărat, iar seara zac fără speranță și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
dau explicațiile de rigoare și poate că nu au nici sens. Ca pedagog, sunt primul care Îmi dau seama de neajunsurile sau precaritățile unor principii, ale unor reguli didactice pe care le abordăm cu o prea mare lejeritate sau smintită fandoseală cărturărească. Avansăm, În cele ce urmează, o serie de puncte de vedere mai „libere” de corsajul teoretic și de normele Învățate (și, vai!, predate chiar de subsemnatul). Vin În fața dumneavoastră cu o serie de puncte de vedere născute „dincolo” de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Sătul de vizitele prin piețe, pe care nu le mai consemnează de când Ceaușescu a fost huiduit în Obor, unde nu se găsea în respectiva duminică decât varză acră, sătul de nebuniile lui Nicușor, care și-a bătut proaspăta mireasă, de fandoselile Zoichii, care a devenit comis-voiajor pe ruta București-Paris și retur, cât și de indiferența lui Valentin, cel care continuă să facă o casă bună cu Dana Borilă, soția sa și mama copilului său, deși în acte au fost despărțiți din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mine la țară maniheiștii ăștia erau ceva mai rari, dar un singur lucru m-ar interesa și pe mine, i-a plăcut au ba cartea mea? Am mai spus, de fapt asta și e important, să-ți placă, restul sunt fandoseli neglijabile. Cred că am fost destul de amabil, lucru care mi se întâmplă destul de rar și nu fără un efort consistent. Într-adevăr, mă interesa părerea lui D.V., care e chiar un tip de o inteligență formidabilă, dar mai face și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știu dacă inconsistența este o tergiversare a neîncrederii, dar sînt sigur că numai anotimpul de acum e de vină. Absența ploilor a fost ca un elefant care mă călca zilnic în picioare. N-am "legături de taină" cu lutul, cu fandoselile naturii, dar uscăciunea naturală mă inhibă. Și toamnele fără ploi sînt ca niște tîrfe. Ele nu afirmă nimic. Se întind, doar. Dar îți poți lega zilele doar de lenea liniei orizontale?! Nu! Cu siguranță, nu! Nu reprezinți păzitorul unei granițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din spatele frigiderului. Deloc literatură Am vrut să intitulez acest volum Deloc literatură - chestie la care am renunțat pînă la urmă. În primul rînd, nu era deloc un titlu comercial. Ce-i aia „deloc literatură“ ? Pe de altă parte, era o fandoseală inutilă : orice - o dată pus pe hîrtie - devine literatură. Na, c-am spus-o ! În colecția TOP 10+ au apărut: 01. Vladimir Nabokov, Lolita 02. Jorge Luis Borges, Aleph 03. Bernhard Schlink, Cititorul 04. Norman Manea, întoarcerea huliganului 05. Amos Oz
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și fandoseli, protipendada. Acțiunea, cu un curs firesc, e condusă cu destulă iscusință. Personajele au nume sugestive, cu tentă caricaturală. Nu lipsit de un anume antren, dialogul este presărat cu ticuri și formule caracteristice, dintre care unele vor reveni în comediile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
să-l respecte. În mintea unui asemenea exemplar, succesul încetează să mai fie cuplat la ideea de înzestrare, de efort aplicat și pricepere tehnică. Ceea ce contează e manageriatul „deștept“ al relațiilor, descurcăreala „superioară“, „flerul“ combi natoriu. Restul sunt naivități vetuste, fandoseli. Omul fără meserie nu va fi niciodată înclinat să grădină rească buna evoluție a meseriilor, asanarea mediului social și juridic în care ele pot prospera. Insul care nu știe să facă nimic determinat (chiar dacă poate mima îndemânări circumstanțiale, sau foste
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țanțoși, simptome ale unui anumit parvenitism cultural. A spune „a viziona“ în loc de „a vedea“ sau „a lectura“ în loc de „a citi“ e o afectare inutilă. Nu spui nimic în plus. Spui doar că ești băiat „fin“ (sau fată „fină“), că iei fandoseala lexicală drept inteligență, că ți se pare șic să vorbești țuguindu-ți buzele. „A viziona“ un spectacol, „a lectura“ o carte sau un articol nu sunt ocupații de om cumsecade. Omul cumsecade vede și citește. Și, pentru că vede cum trebuie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate s-a defectat sau a înțeles să vină mai târziu? Îi văd pe colegii mei francezi, Jean Metellus și Anne Saumont, impacientându-se. Anne mă întrebă ce e de făcut. Nu știu. Nae Prelipceanu și Adrian Popescu, fără multe fandoseli, o iau pe jos spre hotel. A început să plouă din nou, deși parcă se mai calmase puțin. Perspectiva să traversez podul lung spre hotel, pe o vreme ca asta, mă îngrozește. Urc, până la urmă, cu francezii într-unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și râdea neconte nit, cu lacrimi în ochi. Cum de-i putuse fi teamă de domnul Neacșu? Era un bărbat tern, cu început de burtă și de chelie, cu glas na zal nesuferit și cu privirea galeș-inofensivă... Un fanfaron cu fandoseli de om cult și cu ifose de mare crai. Și semăna izbi tor de mult cu domnul Ionescu. Ce mi-e Ionescu, ce mi-e Neacșu! Parcă erau frați. Toată lumea de la masă se înveseli ca la unison văzând-o pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și Gelu Negrea. În comparație cu acestea, iată cum vede criticul eseul aflat în atenția sa: „Când încearcă însă să-și croiască și să-și explice propriul demers, glosatorul surprinde printr-un limbaj critic plin de ifose și prezumții. Există astfel multă fandoseală în stilul său metaforic-asertiv care luptă să împrumute din suculența limbajului lui Andrei Pleșu. Nimic nu e demonstrat, nimic nu e argumentat prin litera textului. Doar sentențiozitate. (...) Critică de etichete care amână livrarea conținutului.” Cum își recită poeții versurile În
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
într-un spectacol a cărui desfășurare scriitorul nu o mai poate opri, comportîndu-se ca un narcisiac îmbătat de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat. Are o ureche sintactică perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării." Metoda ar putea fi numită "culegerea florilor cu excavatorul". ARTISTIZAREA FORȚATĂ A TEXTULUI. Reprezintă o penibilă fandoseală a autorilor, care cred în mod greșit că trebuie să recurgă la un stil afectat ca să facă literatură: "Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan, din toate direcțiile. Înlăuntru, din toate direcțiile. Afara sorbindu-se cu cer cu tot. Cercuri largi. Vârtej. Cercuri
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
etc. Proiectul a întîmpinat opoziția UDMR care consideră că subtitrarea ar ruina televiziunile private locale. Obiecția e de luat în considerare, dar nu atinge fondul problemei. Inițiatorul legii a susținut că proiectul său e menit să apere limba română de "fandoseli, sclifoseli și scălîmbăieli". Aici este esențialul: nu din ce cauză, ci de ce și de cine trebuie să ne apărăm limba? Dl Pruteanu greșește limitînd motivele protejării la o rea pronunție sau la exces de cuvinte străine, din care se naște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
s-ar cuveni să respecte și tradiția etimologizantă. Altfel, cum am citi rima eminesciană de mai jos: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt..."4)? Conform noii mode (care aduce a fandoseală naționalistă), ar trebui să citim mai degrabă "pămunt", ca să nu supărăm nici poezia, nici Academia. Oare nimeni nu își amintește că, pînă și cînd se folosea ortografia latinizantă, se scria "sunt", dar se citea "sînt"?5) Iar faptul că, enervată
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
atît un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă Schelling), meditație pe care a taxat-o drept „filosofie pentru gineceu” (p. 123), adică panseuri vaporoase bune de gustat la o prăjitură de către damele cu fandoseli docte. Citit azi cu un ochi rece, Friedrich Wilhelm Schelling are un ton înalt, cu obscurități amintind de un oracol religios. Cartea de față (Cercetări filosofice asupra esenței libertății umane) e o mostră de gîndire făcută după calapodul epocii: totul
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
numai că poate trăi fără filosofie, dar astăzi s-a ajuns într-un punct al istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
fideli paladini - pe potriva, eventual, a dlui Adrian Păunescu. Gândul că cine a trădat va mai trăda nu adâncea crețuri pe fruntea dlui Gușe și nici n-avea, în fond, de ce. Cei doi alergători răbdaseră angelic atâția amar de ani mofturile, fandoselile, lecțiile, toanele, ifosele, nazurile unui tenor îndrăgostit de sine: revirimentul a putut fi opera a trei ceasuri, timpul fiind în acest caz factor bergsonian de relativitate. De altminteri, nici dl. Neacșu, nici dl. Meșca nu l-au părăsit pe acel
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
cu și mai mult aplomb în intemperia lor sau conspirând împotriva mea ori, pur și simplu, urându-mă. Nu folosește la nimic trucul pe care îl încerc fără convingere, ți le și înapoiez? pentru că ea continuă cu farsa și cu fandoseala și spune că mi-o trimite pe cea mai drăguță, iubitule, pe care eu o adăpostesc cu un suspin de recunoștință, în timp ce o văd intrând colerică, atacându-mă cu toată puterea ranchiunei acumulate, lovindu-se de pereții mei cei mai
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
ce mijloace, copyrightul. Dacă treaba ține și cartea înregistrează succesul bubuitor în care sper, după un an scoatem o nouă ediție și dăm în vileag toată mișculația. Pentru ce toate astea ? Uite-așa, ca un bobârnac, ca o leapșă trasă fandoselilor strepezite ale criticilor noștri, care fie o vor ignora, fie o vor expedia din vârful buzelor în derizoriul literaturii comerciale." Exclus să se întâmple și una, și alta. Fiecare rând al acestui volum (până și acestea, liminare, pe care le-
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
în cîmpul literar, atunci îi poți descifra semnificația operei. Așadar, opera e ca un grafic trădînd fluctuațiile de poziție ale scriitorului pe scena in-fluențelor sociale. Restul e trăncăneală, adică critică literară -, disciplină pe care Bourdieu o privește ca pe o fandoseală mașteră și ipocrită. Un fel de văl pernicios menit a ascunde realitatea socială a operei. Potrivit lui Bourdieu, nici un scriitor nu are de ales. A nu intra în meandrele cîmpului literar înseamnă a te exclude din capul locului. Frumusețea este că
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
fie și prin comparație cu ultrabanalul Sfârșit de veac în București al lui Ion Marin Sadoveanu. Fără să aibă pretenția vreunei "structuri secrete", acuratețea reconstituirii și varietatea tipologiei îl fac pe I. M. Sadoveanu măcar lizibil, dacă nu delectabil. Pe când fandoselile jenante ale lui Mateiu I. Caragiale reușesc, în cel mai bun caz, să furnizeze explicații despre mentalitatea profund reacționară a cititorului român profesionist. Pentru că despre lectura "de plăcere" a acestui roman nu am auzit în viața mea pe nimeni vorbind
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
matusalemic m-a tulburat, am o senzație extrem de ciudată, mi-e capul greu, parcă, atunci când fusesem în locuința lui mizeră, ceva sau cineva s-ar fi furișat în trupul meu. Ei, dar sunt un ins cu picioarele pe pământ, fără fandoseli metafizice, mă feresc să judec lucrurile în cod ezoteric și să caut semnificații ascunse. Drept care îmi alung imediat din minte presupunerea aceasta caraghioasă. Totuși, temerea e sădită în mine și roade, acolo, în adânc, la temelie: Și dacă e adevărat
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]