75 matches
-
Gângu Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un corb furase o dată Dintr-un caș o bucată Și se-așezase-ntr-un alun Să se-nfrupte la dejun. Tocmai când voia s-o-nghită, L-opri o voce fandosită: -Vai, Cumetre, ce penaj frumos! Vino, rogu-te, mai jos Să te-admir mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate, Glasu-ți făr-asemănare! Demult voiam să te proclam Rege peste codru mare. Aștepta Vulpea să vadă Dacă
CORBUL ȘI VULPEA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376948_a_378277]
-
de tablouri, semnate de vîrfuri ale picturii ieșene, mai toate pășind, în vreme, cinstitul prag și bucurîndu-se de ospitalitatea șeicului cu mustăcioară Clark Gable. Sub sclipirile calde ale dauritelor rame, lumea ad hoc a lui Miki îi includea deopotrivă fără fandosite discriminări pe literați, matematicieni, actori, sportivi, agronomi, compozitori, pivniceri, economiști, voiajori. Doamne și domnișoare, periculos de frumoase, ornau cu rasa lor naturală antrenurile întinse pînă-n zori. Nu putea fi ratat, nicicum, numărul cu parșivă muzică de pahar, guristul Georgel și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ambetări cosmopolite (Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din Rusaliile în satul lui Cremine), postulanți (Millo-director sau Mania posturilor, Paraponisitul), băbătii fandosite, împopoțonate și sulemenite, dominate de instinctul parvenirii (Gahița Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița). În culori trandafirii sunt proiectați boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
avea ceva apare ca o nevoie de compensație: „Am râvni mai puțin stima oamenilor dacă am fi siguri că suntem demni de ea” (Vauvenargues). Nu mi-e că s-o-mbolnăvi, dar mi-e că s-o izmeni. Pentru bolnavul fandosit, sclifosit, boala este un bun prilej de a fi În centrul atenției, de a pretinde și obține cât mai multe Îngrijiri sau favoruri.) „Obiceiul ne ascunde fața adevărată a lucrurilor.” (Montaigne) și sfântului, ca să-ți ajute, trebuie să-i aprinzi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Ariella o ținea în echipă pentru că avea o mulțime de cunoștințe - cutare și cutare se dovedeau întotdeauna a fi nașa ei sau cel mai bun prieten al tatălui ei sau fosta ei profesoară de pian. A venit cu mersul ei fandosit, de școală particulară de fete din Europa, lângă biroul meu, scuturându-și părul des, lucios, frumos de la natură, care strălucea de sănătatea de care se bucură cei bogați și privilegiați. Avea o piele minunată și nu se machia niciodată, act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi, s-a cam speriat și l-a Îndemnat pe Mișu cel peltic să pună totul Înapoi În tolba lui tată-său, care la ora aia Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
burghezii, atunci când nu sunt fățarnici. Numai târâturile care se prefac solidari cu muncitorii mă calcă pe bătături. M-am gândit la toți cei pe care Îi cunoscusem la arte plastice și care, după numai câteva zile, Își lăsaseră baltă accentul fandosit, de copii de familie bună, și-și petrecuseră restul de trei ani cultivând unele mai de cartier. Cu toate păcatele ei, cel puțin Baby nu făcuse la fel, dar obrazul ei era așa de gros, că probabil nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
meu. În primele zile am plecat la serviciu la costum, cămașă, cravată, geantă diplomat. La Piața Reșița, printre căruțașii care făceau focul în stradă, printre șuți, șmenari, bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat de acasă îmbrăcat într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu un țumburuc-paratrăsnet. Hainele bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
abroad), sînt prudent (rezistînd cu greu tentației să mă laud: stive de blugi, adidași cu clape velcro, pantofi cu plăcuță metalică În bot, bere nea gră etc.) și mă exprim laconic (făcînd mari eforturi, cu riscul de a părea un fandosit). Apoi o vreme nimeni nu mai spune nimic, pentru că treaba asta cu noile tehnologii ne face să visăm un pic: se schimbă lumea, clar. Spre ora 4 dimineața, cineva pune DAF, toți tipii dansează și cîntă odată cu melodia:...we are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dintre musafiri, Cinthia era ultima persoană de sex feminin rămasă În grădină și stătea puțin zgribulită, căci transpirase În timpul spectacolului; Vilma se grăbea s-o Îmbrace ca să se poată Întoarce să stea de vorbă cu Victor. Erau amîndoi grozav de fandosiți, stăteau sub un copac, dar Vilma nu-i lăsa pe copii să se depărteze prea mult, de aceea copiii puteau auzi conversația lor, care se desfășura cam În felul următor: — Eu aș ieși atunci pînă la colț. — Dar eu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prefera să rămînă acasă cu cîte o prietenă, neapărat frumoasă și ea sau inteligentă și plină de viață, care știa o mulțime de lucruri despre pictura din Cuzco și / sau operele de artizanat din Ayacucho. După-amiaza venea cîte o englezoaică fandosită și cînd Julius se Întorcea de la școală, Îl primeau cu brațele deschise necontenind cu laudele În engleză și giugiulindu-l Între o ceașcă de ceai și o felie de pîine prăjită unsă cu marmeladă. Susan cumpărase o mulțime de servicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să obțină În sfîrșit un pahar de coca-cola și Juan Lucas Își aprinde o țigară de foi; Julius Începe să se intereseze mai mult de taurul negru și trist care abia a intrat În arenă decît de toreadori; milionara și fandosită Pepita Román ajunge Înadins tîrziu cu logodnicul ei, un sărăntoc de englez distins, ca s-o vadă toată lumea; mulți spectatori țipă la vînzătorii de răcoritoare să se dea la o parte, fiindcă nu văd din cauza lor; un fotograf de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă neterminat care ducea la casa de cristal. „Am făcut-o de oaie“, se gîndi bietul Lastarria ajungînd În dreptul locului de parcare, În fața casei inundată de lumini: nu mai era nici o mașină, venise cel dintîi: „Juan Lastarria e grăsanul ăla fandosit care vine Întotdeauna primul și pleacă ultimul la toate cocteilurile din Lima“, spuseseră odată și el aflase. Întoarse volanul și era cît pe-aci să calce un băiețandru efeminat pe care l-ar fi călcat bucuros, unul din aceia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mie, spuse Julius. O duc eu. Dar În clipa aceea recunoscu privirea care Îl intrigase atît de mult. — Din tată-n fiu! exclamă Al Capone. Fernando Ranchal y Landron de Guevara! — Sărmanul Cano, murmură Julius. Profesoara de spaniolă, aia cam fandosită pe care-o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, le-a dat să facă o compoziție despre un eveniment sau personaj care i-a impresionat mai mult În ultimele luni. Puteau să scrie bunăoară despre vizita cardinalului la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o cale de dezvoltare mai aproape de standardele vestice, adică să avem aici o clasă de mijloc mai consistentă care să consolideze o societate de consum autentică, în așa fel încât la magazinele Metro sau Billa să nu intre doar cîțiva fandosiți dezabuzați, ci tot insul doritor să cumpere ceea ce-i lipsește prin casă la modul firesc în care, cutare babă, se duce azi la dugheana din colț. Așadar să impulsionăm dezvoltarea în Provincie a unui capitalism popular vestic de factura cât
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
unele de la Viena, altele poate din Veneția. Dar în această toată mulțime distinsă, apariția lui Mihnea fusese de-a dreptul strălucitoare. Era un bărbat tânăr, cu păr negru și bogat, pe care-l lăsa să fluture sub căciula ușoară și fandosită, din piele de jder. Și avea o expresie impunătoare, de om pregătit să treacă peste orice. Își rotea ochii negri în toate părțile, ca și când n-ar fi vrut să scape ceva important, și fiecare avea impresia că pe el îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au stricat tot actu’ unu? MAJORDOMUL (Aspru, către BRUNO și GRUBI.): Lasă ca mai vorbim noi despre asta. GRUBI: Pe cuvânt, domnule majordom, n-am fost vinovați cu nimic. MAJORDOMUL: Bine, bine... GRUBI: S-au pus pe capul nostru. Doi fandosiți, două bestii. VIZITATORUL: Despre ce este vorba? MAJORDOMUL: N-ați văzut actul întâi? VIZITATORUL: Nu. MAJORDOMUL: Mai bine. A ieșit o aiureală. VIZITATORUL: Zău? Îmi pare bine că nu l-am văzut. MAJORDOMUL: Chiar nu știți ce se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Niciodată nu știi cu cine ai de-a face... (Aruncă priviri grele spre călător.) CASIERUL (Lipit de tâmpla ȘEFULUI GĂRII.): Eu, domnule, am bănuit din prima clipă că așa se va întâmpla... Nu trebuie să te încurci niciodată cu acești fandosiți, cu acești așa-ziși călători prin ploaie... Pfui! Eu, domnule, când eram. mic odinioară, mi s-a întâmplat să călătoresc câteva zile, aș putea spune câteva zile și câteva nopți, în compania unui asemenea călător prin ploaie. Sunt exasperanți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
balamalele ruginite și înflorite ca florile de tei. Auto- 71 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Operă... Asculat-o în pumni pe bunică-sa, a tîrîit-o pe scări de păr... și-o forța să ne danseze cu schiurile pe masă. Băbătia, fandosită ca orice muierușcă, la început nu vroia. Dar s-o vezi dup-aia, cum îi scăpărau călcîile, ca polizorul... Ce ne-am paranghelit! O ceată de milițieni ai poporului, blocând circulația, îi opri în amonte de intersecția de la Arcul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tocmise gazdă, și tot astfel, mai păcălind două străzi (dar numai bine, pentru că prea mult de locuință nu se îndepărtase, neavând încă prea evident de ce se teme), pe mâna dreaptă, cum te aburcai către centru, o chichineață de cîrciumică răsărise, fandosită, dichisită, 160 DANIEL BĂNULESCU Fata probabil auzea. Se putea spune și că nu auzea. Puteai spune liniștit chiar că tot încremenită rămăsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, pe nesimțite, ceac-pac, se apropiase, prin băltoaca foșnitoare, la numai jumătate de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
colț uitat de lume. Era pândit, chiar la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
credințe, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993. Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, București, 1996. Wilson, Edward O., Sociobiology: the new synthesis, Harvard University Press, 1975. Mințea de cîte ori vorbea, gîndii numaidecît Milogu-acela hîrșîit în rele, fonf și fandosit Cruciș pîndind minciuna-i cum mă roade Și încruntat de-ndată ce mă vede Zîmbind, limba să și-o ascută O altă victimă să-și cîștige. BROWNING Childe Harold către Turnul din ceață veni Prefață Nu pot spera să îi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să fie rivala lui, dar i-ar fi plăcut să creadă că ar putea fi. Totuși, și-ar fi dorit să reușească așa ceva fără prea mare bătaie de cap. I-ar fi plăcut să fie ca eroinele romanelor cu gagici fandosite pe care îi plăcea să le citească, eroine care moșteneau companiile taților și un loc în fruntea consiliului director. În același timp, știa că vremurile se schimbau. Nu mai trebuia neapărat să pleci din vârf ca să faci o căruță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că le oferi o viață bună. —Încerc. —O casă frumoasă. —Destul de frumoasă. —Covoare dintr-un perete în altul? Ultimele dotări? Un frigider mare plin cu mâncare, pariez. Nu am răspuns. — Spune-mi, ai multe oglinzi în casa aia a ta fandosită? Știam unde voia să ajungă. — Vrei să zici, cum mă pot uita în oglindă când mint că nu sunt evreu? —Iar evreii. Dacă jumătate dintre oamenii care spun că sunt și-ar fi petrecut jumătate din timp făcându-și griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]