227 matches
-
o intuiește destul de repede. Pînă la perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui episod din deceniul trei al secolului e pusă în gura fantasmagoricului personaj Niculae Păunel, pe care memorialistul îl întîlnește, providențial, într-o noapte, în tren și care, spre încîntarea lui Ghica, îi povestește acestuia o întîmplare din propria copilărie a scriitorului. A doua scrisoare, Polcovnicul Ioniță Ceganu (din iulie același an
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
o distopie. Sfârșitul lumii, întrupat simbolic în anul 1989, nu e doar finalul unui drum, ci resorbirea istoriei în propriile interstiții. Scriitorul - centru și țintă al acestei povești bovarice despre întemeierea, mărirea și decăderea universului - e predestinat să scrie scenariul fantasmagoric al rătăcirii prin hăurile și excrescențele unei lumi care-l fascinează și-i provoacă, în egală măsură, oroare. Felul în care tratează un moment esențial din istoria recentă a României, evenimentele din decembrie 1989, reprezintă nu doar un exemplu de
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
mama, care a făcut din el copia ei la indigo. I-a împuiat capul cu o grămadă de prostii și i-a căutat mereu în coarne. Mi-i aduc aminte pe amândoi cum se pierdeau în tot felul de discuții fantasmagorice, de nu pricepeai ce vorbeau și stăteau ore întregi inventând cuvinte dubioase, tocând nu știu ce povești, analizând frustrările mamei de scriitoare ratată, vezi Doamne din cauza lui tata, că n-a înțeles-o, nu că n-avea ea simț practic și nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și devenite, vai!, vizibile care ne fac captivi în propria viață. Foarte deosebite între ele, personajele Adrianei Bittel au o problemă comună: ajung să trăiască la modul mecanic, să se târască de pe o zi pe alta, visând, în compensație, la fantasmagorice alternative biografice și istorii personale contrafactuale. E ceea ce îi leagă pe funcționarii din biroul friguros al Băncii (nuvela Iulia în iulie) atât de diferiți, altfel, între ei: Stere, stăpân peste o liotă de animale, după ce nevasta i-a fugit c-
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
a scutit de un examen sever. La 22 decembrie 1944, apar în Jurnalul său aceste cuvinte: "23 august nu e totuși o ficțiune - cum ni se pare uneori - dacă mi-a redat măcar libertatea de a pleca în munți". Frază fantasmagorică, pe care sîntem îndemnați a o citi cu un retuș oracular, în înțelesul că diaristului i s-a dat libertatea de a pleca în eternitate. Astfel, Mihail Sebastian, unul dintre cei mai de seamă oameni de litere din interbelicul românesc
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
balonului. Ceea ce transpare numaidecât este faptul că dincolo de orice poleială, de orice prostioară debitată cu farmec și ochi umezi sau gesticulație flamboiantă, Maradona rămâne Maradona. Ceva îl ține viu, necontrafăcut și carismatic în emoțiile sale necomplicate de teorii și roluri fantasmagorice. Autoportretul lui Kusturica însă ne arată un om sfârșit, care și-a epuizat resursele, artificial și resentimentar, încercând să compenseze cum nu se poate mai prost prin cosmeticale propagandistice cu iz de scandal, printr-un mesaj ideologic care falsează pe
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
și victime și călăi, sau in corpore toți ticăloșii, de unde i se trage și generalului: o fereastră de la un castel de vînătoare. C'est la vie. În tot acest cuib de ticăloși se află unul mai moderat, pe numele lui fantasmagoric de roman al anilor '60, Didi Sfiosu (Ștefan Iordache) - dacă studiem puțin cognomenul iese de un Dan Iosif -, consilier prezidențial, un păcătos, dar cu suflet mare de român sau România Mare și pe care, aproape la fiecare replică ironică, Magnatul
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
interioare, de fotocopii sau de facsimile, opul se salvează dintru-nceput de primejdiile răsfoirii. Pe secvențe sau integral, în ordine inversă ori de la prima la ultima pagină, lectura și numai lectura rămâne, iată, de neocolit. Dacă mai amintesc detaliul - aproape fantasmagoric și, oricum am lua-o, bizar - că aceasta e prima biografie tipărită vreodată a sculptorului român, orice eschivă devine pe loc inacceptabilă. A ști numai că e român, născut în Oltenia, la Hobița la sfârșitul secolului al XIX-lea, și
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
ochii lor scânteiau bucurii enigmatice, gânduri... Se vede că întotdeauna în afara cuvintelor există ceva care ar putea da glas multor porniri sufletești, mai pline de substanță, încărcate de sensuri, împovărate de sentimente însoțite de enigmatice tăceri. Călătoreau pe un drum fantasmagoric. Tinerețea refuză întotdeauna orice, în afara viselor frumoase, pentru că ea nu cunoaște nici un fel de obstacole. Vișinel o ținea pe Voica strâns, aproape de el, de teamă să nu i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse nu demult foarte aproape
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acestea infectează corpul sau, chiar mai rău, mintea. Dar în momentul în care decizi să renunți la a mai cere ajutor de la un doctor, intri într-o zonă crepusculară, unde anatomia și trupul corupt de boală devin ceva fantastic și fantasmagoric. În următoarele patruzeci și opt de ore, Carol cântărise ideea de a se duce pentru o consultație la Flaherty sau de a o suna pe Beverley pentru un sfat sau de a nu face absolut nimic, sperând că, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
La urma urmei, Dinamo nu juca în fiecare zi în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Trebuia să știu, ce mai, era o chestiune de viață și de moarte, dacă băieții aveau vreo șansă să elimine echipa aia cu nume atât de fantasmagoric și înfricoșător: Liverpool. Iar pentru asta, era de ajuns să uit de promisiunea făcută, să dau o fugă până la cruce și, în loc să trec țanțoș și sfidător prin fața ei (ca în toate acele luni în care simțeam că am un jurământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făcea referire la timpuri despre care nici măcar nu bănuise că ar fi putut exista și asupra unui tratat de botanică prin care Încercă, zadarnic, să obțină o mai profundă cunoaștere a florei de pe insula lui. Noaptea, singur În imensa peșteră fantasmagoric luminată de lămpi cu ulei de broască-țestoasă, lăsa ceasurile să se scurgă citind cu greu și silabisind monoton, ca un copil de școală, oprindu-se din cînd În cînd să mediteze la ceea ce Învățase, Întorcîndu-se răbdător la cele citite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere. Iguana Oberlus rămase În așteptare, mereu tăcut. Sosiră zorii. Copilul se născu. Niña Carmen Încetă să mai strige și Închise ochii, vlăguită. Iguana Oberlus tăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culmea dealului și să le dea drumul la vale către Comuna. Dar pînă atunci începuse să devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei K..F., fantasmagorică, imaginară, ci în Vladia lui, cea așezată pe pămînt și încîlcită în cîrceii viței de vie. "Întîi, domnule adjutant, o să vedem cu cine avem de-a face în Vladia. Altfel spus, o să facem un fel de recensămînt. Dar nu așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l socotească tată pe omul acela și nici nu-i trecea prin gând s-o facă. Era atât de deosebit, nu semăna cu nici unul dintre cei cunoscuți de el până atunci, arăta ca o făptură Închipuită, scoasă din cine-știe-ce basm fantasmagoric, cu părul lui blond, nu foarte diferit de culoarea pielii, cu niște ochi cu nuanțe schimbătoare, uneori verzi, alteori cenușii, diafani, ca niște cristaluri care au prins viață, cu obrajii rozalii și cu un nas care, Într-un fel ciudat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de fiecare dată. Trebuie semnalat că ea avea o foarte bogată viață afectivă în imaginația ei ultragiată, pe care ea însăși o califica drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt, toate escapadele amoroase ale imaginației ei nu erau defel fantasmagorice sau halucinogene, ci erau obiectivate de o temeinică speranță că într-o zi se vor adeveri. Prin ochiul îngust și lemnos al confesionalului, preotul îi observa în tăcere grimasele și stările sufletești ce alternau pe chipul ei și răspunsul sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor. Puțini sunt cei care fac obiectul miracolelor sau iau contact direct cu el și îl iau ca atare. Oamenii nu acceptă inefabilul, deși vorbesc adesea despre el, au neapărat nevoie de o explicație chiar și când ea este mai fantasmagorică decât miracolul însuși. Desigur, fiecare își poate reprezenta miracolul în felul său, dar omul de rând, ce se pierde în mijlocul turmelor, cu spiritul leneș, preferă o reprezentare colectivă. Atât că reprezentările colective nu pot fi la fel de bune pentru toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Buduca îl contrazice, încă de la prima pagină, pe Einstein, pretinzând că teoria relativității este greșită. Apoi aduce în discuție o particulă subcuantică, G, invenție a sa, despre care crede că populează întregul univers. Particulele G revin apoi obsedant în demonstrațiile fantasmagorice din care se compune cartea. Autorul le definește și redefinește, desfășurând în gol ritualul gândirii științifice: „Încât celulele G (de energie zero) ce au a fi? Ferestre ale Multiuniversului prin care putem privi, dar nu simultan prin toate. Cum ne-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar oamenii, cu excepția lui Ion Rotaru, erau scufundați în cele mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și a decis că azi nu se bărbierește. Mai merge o zi, spune el frecînd zona păroasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ies fiindcă eram consemnat În internat. Făcusem o boacănă oarecare. M-am prezentat Înaintea lor, la poartă, cu povestea de vitejie care-mi atrăsese pedeapsa, debitîndu-le-o pe nerăsuflate, reluînd-o cu explicații suplimentare, ba mai mult, relatîndu le istorii și mai fantasmagorice, ca să mă pun singur sub reflectoare parcă spre a sublinia sublimul experienței mele din acest internat față de insignifianța vieții lor Într-o profesională de reparat mașini. CÎnd am tăcut, m-au Întrebat: — Și... tu ce mai faci? E adevărat că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
roman) care moare de inimă rea, pentru că a fost învins. Dar Bulgakov spune, răspicat, că el nu este scriitor, ci actor. De aceea, pe scena ficțiunilor lui psihice și estetice evoluează, triumfătoare, molto allegro, cealaltă jumătate de Koroviev: acela histrionic, fantasmagoric, învingător". Putem adăuga: cu atît mai pregnantă ni se prezintă biruința finală a romancierului cu cît se asociază cu fantasmarea nu doar consolatoare, ci și aptă a deschide ea însăși perspective spre infinit. Adică eliberatoare în absolut. Jurnalul și textele
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
cetatea care cheamă zeci de mii de pictori din toate colțurile lumii. Lumina filtrată prin granitul bătrânei Luteții cade pe vegetații, pe unde și pe coperișe. Purificată de sgură și scântei, ea această lumină dă peisajului reflexe inalterate. Nimic incandescent, fantasmagoric, monstruos, ireal. Dar nici nu-l turtește, cu lovituri de realism brutal. O calmă binecuvântare a luminei înnobilează fața Paradisului și o scaldă într-un extaz discret, fără patetismul-grimasă al conglomeratelor din climate fosforescente. Th. Pallady, răsfrânge în sufletul și
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
O altă întrebare ar fi dacă este tocmai o întâmplare faptul că Bălcescu și Garibaldi au locuit în aceleași locuri, chiar și la zece ani distanță ? Poate că a fost o coincidență. Nu e vorba aici de a formula ipoteze fantasmagorice, dar ar putea fi luată în considerație ideea fraternității latine reflectată în sincronia aproape perfectă dintre unirea Principatelor și realizarea unității Italiei. Spre deosebire de ceea ce ni se pare nouă astăzi, posesori entuziaști de telefoane mobile, oamenii veacului al XIX-lea aflau
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
țâșnesc raze ucigașe, cu păpuși malefice etc. Filme infantile, fără valoare artistică. Iată însă că ele constituie un model pentru un tânăr scriitor român, Emil Stănescu. Emil Stănescu a debutat cu un roman, Cameleonul (Târgoviște, Ed. Bibliotheca), plin de episoade fantasmagorice, dar și de pasaje pur și simplu obscure, din care nu se înțelege nimic (decât dorința autorului de a atribui un sens metafizic unor elucubrații). Domnișoare misterioase, Marta, "S." și altele participă, în roman, la ritualuri fără identitate etnografică, inventate
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
în care a încarnat, probabil, aspirații inhibate, visuri reprimate. Sunt așazișii heteronimi. Creații pur mentale, cărora poetul le-a conferit biografii și individualități total diferite și care semnează cu numele lor o bună parte din opera lui Pessoa. Povestea fantastică, fantasmagorică a lui Leo Șerban e structurată pe două paliere care interferează continuu. Evenimentul de bază constă într-o întâlnire între cei doi poeți, care are loc în creierele respective, unde sunt teleportați prin abilitățile supranaturale ale unuia dintre heteronimi. Al
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]