133 matches
-
mecanismul lui de interpretare este asemănător perspectivei discursive carnavalești; el găsește explicații insolite pentru orice, asociind spontan și irațional, printr-un simplu „declic analogic”, fapte fără legătură, iar incongruența, și dislocarea lor, pe lângă efectul comic, generează, prin entropie, o simultaneitate fantastă și o cauzalitate ocultă a întâmplărilor, devenite expresii ale purei subiectivități dezarticulate și incoerente. În proliferarea plăcerii ludice, a fanteziei combinatorii și a libertății lingvistice neîngrădite, naratorul adaugă și ingredientele comediei negre; sentimentul angoasant al damnării și al rupturii de
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
și intrigile politice se amestecă inextricabil. Slujitor al "hospodarului" Valahiei N. Mavrocordat, emisar de taină la Viena spre a pregăti o revoltă împotriva turcilor, poposind la Veneția, unde speră să-l întîlnească pe Napoleon, spre a-i prezenta planuri politice fantaste, prins de austrieci și predat de aceștia turcilor, e executat de otomani, la Belgrad. Poeziile lui apar postum, la Iași (1814); i s-a atribuit și o parafrază neogreaca a "Marseilezei". Slujitor o vreme, cum ziceam, al domnitorului fanariot Nicolae
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
aceasta, «caligramele» d-lui Dochinoiu au specificitatea lor compozițională, căci artistul întrevede, dincolo de grotesc și caricatural, o lume a determinărilor existențiale, surprinsă, frecvent, în fragmentaritatea ei dramatică. Grafician de acută personanță imaginativă, Florin Preda-Dochinoiu dezvoltă în acoladele registrelor sale o fantastă viziune asupra lumii și vieții, dimpreună cu o senzație de disconfort existențial. E, de fapt, privilegiul marilor artiști, de a percepe «în infraroșu» interdeterminările și discontinuitatea lumii materiale, impetuozitatea și fragmentarismul ei, reificările și disoluția magnetismului existențial. E, în aceste
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
și cumva imprevizibilă ca evoluție, cea a «Capriciilor» lui Goya. De fapt, ceea ce trece drept suprarealism în aceste picturi stă numai fidelitatea capriciului față de destin, adică evoluția capriciului se află acum în stadiul suprarealist. Duioșia formelor cuprinse în capriciu e fantastă, precum la Sabin Bălașa, nu grotesc-realistă, caricaturală aproape, ca la Goya. Blândețea poate că îl va salva pe Florin Preda de la ieșirea, prin evoluția capriciilor sale, din dimensiunea spiritualizată, tradițională și tandră, care îi salvează încă naturalețea firii. Astfel, suprapunerea
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
sale. Atinge, cu harul, noi deschideri interioare, zone aproape inaccesibile omului neinițiat. Convingător prin talent și forța viziunilor sale poetice Florin Preda-Dochinoiu ne dăruiește cu tainică modestie un regat de vise și interogații existențiale, un fel de punte-curcubeu spre universuri fantaste. Om de performanță - în sfera Artei - ca minereu sufletesc, Florin umblă cu nonșalanță în dimensiunea națională și europeană a creației înălțătoare.” Doru V. Fometescu Tg.Jiu, iunie 2002 “Harul - indiferent de anii ce-i poartă cel ce-i dă lumină
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
eu piciorul sau se deplasează în cârje sau în cărucior, sau în patru labe... Ciuntirile, mutilările nu se vedeau, erau ale conștiinței, puteai să te hlizești fără să te sperii că chipurile tuturor căpătau în acele clipe înfățișarea tragi-comică și fantastă a unei măști, prin fixitatea interioară a infirmității care răzbătea, neștiută, în afară, ca un straniu reflex... Așa mi-au părut că arătau toți colegii, chiar și cei mai buni, în săptămânile care au urmat după acea sinistră ședință... Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
concretul arzător, precum un metalurgist fără mănuși și fără ochelari de protecție. Nota sa specifică o reprezintă o impulsivitate, o sangvinitate a asociațiilor. Cele mai dense stihuri ale poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
America a nins mult, zăpada a ajuns la o jumătate de metru. De câte ori aud de America, mai ales de Bloomington, New York, mă gândesc nu numai la dragul Matei Călinescu, dar și la prietena mea din tinerețe, Rodica Prato, arhitecta, desenatoarea fantastă. Cum a fost posibil să cunosc o asemenea persoană, ținând de lumea basmelor, a silfidelor, a nimfelor locuind cu părul lor lung, blond în apa râurilor repezi? Ne-am cunoscut la Sinaia, la casa de odihnă a scriitorilor de la Pelișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Însă, Într-un alt tip de sentiment cultural decât șaizeciștii, mai ales prin literatura „provinciilor imaginare”, atât de bine analizată de către Nicolae Oprea: pe model Păltiniș, ca marcă sintetică generală, câte un Înțelept aici, Într-un sat aflat la marginea fantastă a lumii, unde el construiește o școală de gândire sau chiar o universitate, câte un ținut imaginar dincolo, atemporalizat, Înzestrat cu legile lui specifice și cu ritmul său propriu, de regulă vegetal. Cei din generația ’70 construiesc, astfel, la marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din cartierul meu// Niciodată n-ai să-mi strângi pleoapele/ Între palatele-ți depărtatele// - Ce facem, mergem, puiule?// - Dragostea mea n-are franci// dar dacă vrei să bei două ramuri!// Și mașinile mă ocolesc.” Există
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un elegiac mizând pe clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de exemplu, în „Să ne adăpostim, stele / bâjbâie în întuneric clătinând frunzele, norii de-alcool / Ceva de nerecunoscut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
în cele din urmă, angajamentul ei într-o cursă a realizărilor spirituale. Pentru că literaturile naționale nu pot fi înțelese decât prin solidaritatea paradoxală pe care le-o conferă concurența. Zeci de vecinătăți geografice, lingvistice, sociale, mai mult sau mai puțin fantaste, se aglomerează în conștiința colectivă: românii se compară cu italienii prin vechime; cu elvețienii prin stratificarea socială; cu danezii prin demografie; cu germanii prin dispersia provincială. Există de altfel o gamă vastă de strategii menite să creeze "vecinătăți". De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și lumea de mătase” țin de atmosfera serbărilor galante verlainiene. Totul e transcris într-o aglomerație febrilă și cu o fluență cvasiminulesciană, care afirmă, prin lux și risipă, o caracteristică a ludicului, dar o și subminează. Cu scânteieri de versuri fantaste („Prințesele din lună/ Cu rochi de pantomimă/ Pătrund printre perdele/ Se-ntind pe canapele/ Se-aștern peste covoare/ Petrec în toată casa/ Și toată casa arde/ De ochii lor albaștri/ De părul lor de foc/ Și toată casa cântă...”), poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O sută de ani de zile la Porțile Orientului (Ioan Groșan), în ale căror oglinzi fantaste se reflectă o întreagă literatură? Și totuși, fără să fim biblioteci călătoare, aproape uitate ecouri din cronici, din „dimineața poeților“, din poezii clasice ori moderne, din proza mai veche sau mai nouă intră în rezonanță cu noile texte, deci literatura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G. reprezintă o sinteză între estetica realistă, tradițională, cuminte și cea poetică, metaforică, parabolică, fantastică sau fantastă, sinteză cumpănită și eficace esteticește (cu, desigur, unele stângăcii). Caracteristică e metafora prozastică în care termenul comparat, având un înțeles abstract, e substituit de un comparant concret (de pildă, alcătuiri ori fenomene naturale, geologice, tectonice, meteorologice sunt utilizate pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
oficială, ins depersonalizat și o monstruozitate umană redusă la reflexe identitare robotizate), pionierul ("viitorul de aur" al Patriei, nimic mai mult decât "plastilina umană" fără însușiri, din care regimul își manufactura viitoarele cadre, individ cu copilăria mutilată sub presiunea obligațiilor fantaste și opresive), și haiducul (mai ales în ultima fază, cea a național-comunismului protocronist, ca erou din umbră al românității și al luptei de clasă). Deși nu aveau super-puteri precum personajele benzilor desenate occidentale (și pentru a nu concura în imaginar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
literară, mergând de la pastișă până la toată gama opoziției ironice și autoironice. Dar nu se rezumă la atât. Lirismul său, de fibră autentic romantică, cunoaște două ipostaze esențiale: negația (disconfortul, sarcasmul acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea unui „cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție", observă cu o ironie amară Blaga 56. Elanul constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atunci prin această noțiune (un amestec de practici „vrăjitorești”, dar și preceptele Înalte, extrem de autoritare ale bisericiiă - avea, o știm, prevalență În fața „raționalului” În care „credeau” mai ales cohortele de oameni de bun-simț, alchimiștii vremii - ei Înșiși Învăluiți În credințe fantaste vizând rezultate dincolo de puterile chimiei! - etc., știința, cercetarea fundamentală, aliată cu tehnica, a făcut apoi, În secole, pași mari În lupta cunoscută și nu rareori dramatică Împotriva fanaticilor Bisericii, credincioși sau ariviști de geniu. Cu Inchiziția, bineînțeles. Odată cu secolul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un calibru asemănător cu al ei, „gândirea analogică” de care vorbește Nietzsche, metafora. Balzac și alți uriași creatori scriu „fiziologii”, vor să devină istorici și sociologi ai epocii lor, iar „iraționalul se refugiază tot mai mult În literatura „minoră”, experimentală, fantastă sau ad usum pueri, pentru nevârstnici. Chiar Kant, În atitudinea sa față de problema cunoașterii adoptă un spirit „științific”, criticist, cu care Încearcă să definească elemente transcendente, de fapt iraționale, cum ar fi „lucrul În sine”, Das Ding an sich, cheie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mărturisi, precum cel ce cară după sine un secret inavuabil, mai mult decât secretul său - cel al unei Întregi ginte! Acest „eu”, m-am gândit adesea, ar putea foarte bine să fie eroul unei nuvele, scrise de pana inegalabilă și fantastă a unui Edgar Allan Poe;aici, nu pot decât să-l invoc, stângaci și temător, deoarece, În timp ce eu scriu aceste rânduri, el Îmi stă cocoțat, ca să zic așa, pe umăr și-mi citește inepțiile - care uneori nici nu sunt prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt foarte pătrunși de „noblețea și unicitatea” stirpei și civilizației lor, de corurile și cercurile lor de meseriași, de trecutul lor de luptă pentru românism, de Braniște, Brediceanu, Ion Vidu și alții, iar tânărul Nicu Breban, cu teoriile sale puțin fantaste și cu o încredere în viitorul său de excepție expus fără menajamente în fața unui auditor de inși ce înțelegeau să urmeze cu fidelitate tradiția familiei și a locului, nu era în măsură să le câștige încrederea. Încă o dată, acolo, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să năvălească peste tine, n-are importanță de unde, n-are importanță cum, obligându-te să-i satisfaci imediat toate pretențiile. Firește, firește, dar locotenentul trăia încă, nu mă îndoiesc, pe un norișor ideal pe care o bunică, indolentă cu siguranță, fantastă cu siguranță, i l-a lăsat moștenire odată cu lecturile, concertele și călătoriile ei culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba lui Giorgione, ba lui Tizian, Venus pudica mai bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din Povestea povestelor, intitulată și Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc. Nota personală apare în povestire, căci S. este un poet epic cu un dezvoltat simț al fabulosului și arhaicului. „Povestea” și descripția, mai ales tablourile fantaste, întunecate, cu un aer de vechime și legendă, dar și cele feerice vor da măsura talentului său, care nu e numai frust și naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula „autor popular”), ci are deschideri către revelație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
scriitorilor și publiciștilor vrânceni de la origini până în anul 2000, Focșani, 1999; Lupoaica albă, îngr. Stela Doina Muscalu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Țara bătrânului fotograf”, RL, 1970, 30; Lit. rom. cont., I, 737-738; Enache Puiu, Un poet al viziunilor fantaste, ST, 1982, 12; Ermil Rădulescu, Puterea extazului, AST, 1986, 2; Daniel Dimitriu, Miza stilului, LCF, 1986, 31; Rotaru, O ist., III, 492; Vasile Petre Fati, Școala melancoliei, VR, 1988, 3; Al. Piru, „Viața și vremea”, SLAST, 1988, 16 aprilie; Cornel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]