7,566 matches
-
apărut în 1997, la cinci ani după publicarea acestor povestiri): corpul unei fetițe moarte de 11 ani este intact, miroase a trandafiri proaspeți și nu are deloc greutate, în Spaime de august avem o povestire cam simplistă și schematică, tipică fantasticului francez de secol XIX. În Șaptesprezece englezi otrăviți o singură secvență de câteva rânduri amintește de atmosfera povestirilor din Trista poveste a Candidei Erendira.., în timp ce "Am venit doar să dau un telefon" seamănă destul de mult cu micul roman al lui
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
e construită inspirat și ingenios pe o surprinzătoare "găselniță" metaforică, și care culminează cu o imagine extraordinară: câțiva puști se îneacă jucându-se fericiți într-o casă inundată dintrodată de... lumina scursă din toate becurile aprinse. Cu foarte mici excepții fantasticul e, așadar, difuz; se simte poate datorită mai mult unei prejudecăți de receptare. Impresia e deseori de fantastic vlăguit, unele scene potențiale purtătoare de magic sunt expediate plictisit, alteori Márquez mizează pe efecte facile. În Mă ofer să visez un
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
mai neașteptate și inexplicabile feluri. De altfel, aceasta împreună cu Vara fericită a doamnei Forbes (publicată anul trecut și în revista noastră) sunt și cele mai reușite povestiri ale acestui volum care pare să marcheze începutul unei tendințe de "ascundere" a fantasticului în ficțiune, de diluare a lui până la dispariția totală, fapt care creează o senzație (foarte puternică în unele povestiri) de congruență a verosimilului faptului trăit, fără însă a estompa prea mult depărtarea de coerența lumii reale. Cât despre traducere, numele
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
sau altul la CARTE, la lectură! În 1937, J.R.R. Tolkien, profesor de literatură medievală la Oxford, publica volumul ce anticipa ceea ce avea să se finalizeze în 1955 ca faimoasa trilogie Stăpînul inelelor - Frăția inelelor, Cele două turnuri, Întoarcerea regelui. Lumea fantastică - populată cu spiriduși, vrăjitori și hobbiți (ființe asemeni oamenilor de talie scundă și cu tălpi păroase) - gravitează în jurul unuia dintre cele 20 de inele cu puteri magice și capacitatea de a subjuga universul, evocînd indirect întreaga mitologie a acestui simbol
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
mai reprezintă o inițiere doar în tainele magiei, ci și ale educației de bună calitate. Erou este un puști orfan, interpretat cu farmec indicibil de către Daniel Radcliffe, care glisează - la propriu - dintr-o contemporană lume pencilensiană (sic) într-un univers fantastic al unei epoci revolute ce uzează însă de cele mai extravagante tehnologii, cu un real simț al umorului și ironiei care molipsește nu doar distribuția, în frunte cu Maggie Smith, Richard Harris, John Hurt, Alan Rickman, plus copiii Emma Watson
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
seama cum i-o fi trecut prin cap d-lui Voicu această idee. Probabil contemplând căsoaiele cu turnulețe de pe la Strehaia sau din Banat. Chestiunea e că acei cinci sute de mii de dolari sunt, în România, o sumă de domeniul fantasticului. Ori poate dl Voicu îi vede drept viitor guvernanți ai României pe extratereștri? Dacă ai fost cinstit, cum să fi adunat această sumă? în plus, nu există o limită a îmbogățirii în sus, după cum nu există una a sărăcirii în
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
cariera literară este produsul unui joc de promovare cu mai multe strategii. Într-un astfel de sistem artizanal, publicarea în același timp a unui studiu critic, Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii și a unui volum de povestiri fantastice, Misterul camerei închise nu mai este rezultatul unei mișcări dezordonate și întîmplătoare, ci un comportament cultural care ia în calcul mai multe variante de succes. Nu spun că așa stau lucrurile neapărat și că Florin Manolescu a luat în considerare
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
singur pentru a stabili ce i se impută. Evenimentele se precipită, tonul narațiunii reflectă accentuarea dramatismului, cercul se strînge implacabil. În derularea epică frontiera nu e voit tranșantă, descripția diurnă, extrem de palpabilă și captivantă implică mereu și o dîră de fantastic, insinuat firesc. Ridicarea spre fabulația alegorică a fost tratată în roman cu precizia detaliului concret, ca și cum ar fi o parte a verosimilului. O anume îndoială asupra cadrului a fost întreținută din start, căci s-ar putea presupune că și deșteptarea
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
orientez în ceea ce am de gînd să întreprind, și anume să scot în evidență curente fecunde din proza românească modernă, care combină minuția pînă la acribie a reproducerii realului cu elemente de miraculos și supranatural. Una din direcții împinge paradoxal fantasticul pe o pistă a exactității, ca și cum ar îndeplini exigențe ale realismului, în marginile posibilului cotidian. Modele recunoscute sunt Kafka sau corifei ai literaturii sudamericane ca Marquez și Cortazar, pe versante totuși diferite. Printre precursorii autohtoni, mai frecventați în exerciții de
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Brigand e o apariție editorială de excepție. Mă simt îndemnat după avalanșa de elogii (pe deplin meritate!) să adaug și o rezervă. Din primele rînduri, am situat cartea în continuarea demersului lui Kafka (Procesul), ca deschizător de serie în tratarea fantasticului cu o precizie neabătută, ca și cum ar fi o parte a realului. Pe panta sugerată, Cimpoeșu n-a ținut totuși destul seamă de împrejurarea că pentru autorul praghez nefirescul, ca temă de existență, respectă și el o logică, nu cea comună
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
spectacol. Am simțit la un moment dat că ar fi fost necesară nu o temperare a limbajului și a grotescului rafinat, ci o izbucnire mai fantezistă, mai plină de nebunie. Pe scenă, protagoniști și spectatori, cuprinși toți în decorul stilizat, fantastic și realist al lui Horațiu Mihaiu ne puteam privi în oglinzi chipurile și destinele, victoriile și lașitățile, voluptatea umilinței mai mult sau mai puțin descărnate. Sîntem toți chiriași în spațiul proprietate personală a morții. Costume și machiaje adînc studiate de
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
și poet din Arad etc.). Chiar și redactorul-șef are parte, în mod democratic, de acest tratament de prezentare. O idee de reținut. În RAMURI (noiembrie-decembrie), dl Alexandru George comentează o carte de care Cronicarul nici n-a auzit: Povestirea fantastică. Balzac. Villiers de L'Isle-Adam. Pieyre de Mandiargues de Ilina Gregori ( Ed. Du Style, 1997!). Nici măcar cu ocazia recenziilor, destul de numeroase, la cartea de anul trecut despre Eminescu la Berlin. Presa infirmă comunicatele oficiale ADEVĂRUL și EVENIMENTUL ZILEI contestă comunicatele
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
bunica Tranquilina și bunicul, colonelul Márquez. Bunica e un personaj mitic, care nu făcea nici o deosebire între vii și morți - vorbind cu morții, ascultându-le suspinele și chiar auzindu-i cum recită sau cântă - și care povestea firesc lucruri inimaginabile, fantastice, amestecându-le cu evenimentele cotidiene. Ea, mama, surorile bunicului și celelalte femei din casă - afirmă acum autorul - l-au format. Modul lui de a exista în lume și de a gândi lor li se datorează, femeilor din casă: „Mă simțeam
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
amicul nostru și de aceea compătimim cu el cînd soarbe prea multă licoare bahică din damigeana bunicului și îi fuge pămîntul de sub picioare. Umorul, spiritul ludic, cheful de joacă, miracolele lumii poveștilor, a lucrurilor care sînt posibile doar pe teritoriul fantasticului, în ritmurile lui Dan Bălan și în viziunea lui Pepino le puteți vedea și asculta la Teatrul Țăndărică în Dragostea celor trei portocale de Gozzi. Fiți cu băgare de seamă! S-ar putea ca la intrarea în sală să primiți
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
noțiuni golite de semnificație" (Eternul triumf al binelui). Destinul nu poate fi ales, ci el te alege, te trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai totuși, singura ei putere, ca în povestirea fantastică Biruitorul destinului, este aceea de a alege când și cum să mori. Cele mai întâlnite "variațiuni ale răului" sunt cele care au în centru tema morții - fie naturală, fie ca expresie a voinței, sinucidere ori crimă - și a despărțirii (dar
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
ce începe cu nașterea și sfîrșește, totuși, în moarte. Tot acest traseu inițiatic - de la costum și mască, la felul în care sînt gîndite teatral peripețiile lui Făt Frumos - este elaborat de Victor Ioan Frunză și de Adriana Grand în spațiul fantasticului care se naște la vedere, în fața ochilor încîntați și participativi ai spectatorilor. Calul înaripat, Gheonoaia, Muma Pădurii, Vraciul sînt adevărate apariții pe parcursul călătoriei lui Făt Frumos, o călătorie însoțită live de un comentariu muzical susținut de o mică orchestră - pian
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
că în proza lui Voiculescu nu există fantastic pentru că în povestirile sale nu se verifică definiția conceptului, provizorie și limitată ca putere de cuprindere, cum e orice definiție. Ceea ce se poate pune în discuție e sorgintea și în consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
putere de cuprindere, cum e orice definiție. Ceea ce se poate pune în discuție e sorgintea și în consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele spre a atinge un
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
scop pragmatic, visat a fi util celorlalți, scop imposibil de atins cu mijloacele raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii, pragmatica fantasticului de sorginte magică are similitudini cu utopia. Întocmai ca și proiectul utopic, fantasticul magic nu are o realitate palpabilă, propune un act individual, trăit intrasubiectiv, ca o necesitate a spiritului dotat cu o specială substanță și, de aceea capabil să
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii, pragmatica fantasticului de sorginte magică are similitudini cu utopia. Întocmai ca și proiectul utopic, fantasticul magic nu are o realitate palpabilă, propune un act individual, trăit intrasubiectiv, ca o necesitate a spiritului dotat cu o specială substanță și, de aceea capabil să concureze natura, cunoscând-o. Literatura fantastică și utopia sunt unite prin funcția evident
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
cu utopia. Întocmai ca și proiectul utopic, fantasticul magic nu are o realitate palpabilă, propune un act individual, trăit intrasubiectiv, ca o necesitate a spiritului dotat cu o specială substanță și, de aceea capabil să concureze natura, cunoscând-o. Literatura fantastică și utopia sunt unite prin funcția evident subversivă a proiectului. În discursul subiacent, ambele exprimă refuzul unei realități pe care, imaginar, o amenință, definindu-se ca forme de insurgență. Numai că, în timp ce utopia își exhibă mesajul, fantasticul îl camuflează. Și
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
cunoscând-o. Literatura fantastică și utopia sunt unite prin funcția evident subversivă a proiectului. În discursul subiacent, ambele exprimă refuzul unei realități pe care, imaginar, o amenință, definindu-se ca forme de insurgență. Numai că, în timp ce utopia își exhibă mesajul, fantasticul îl camuflează. Și se întâmplă astfel cu atât mai mult cu cât literatura fantastică devine un mijloc de opoziție la societățile totalitare, cum au fost cele în care au trăit un Voiculescu sau Márquez. Fantasticul își păstrează, finalmente, o mare
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
În discursul subiacent, ambele exprimă refuzul unei realități pe care, imaginar, o amenință, definindu-se ca forme de insurgență. Numai că, în timp ce utopia își exhibă mesajul, fantasticul îl camuflează. Și se întâmplă astfel cu atât mai mult cu cât literatura fantastică devine un mijloc de opoziție la societățile totalitare, cum au fost cele în care au trăit un Voiculescu sau Márquez. Fantasticul își păstrează, finalmente, o mare doză de utopie întrucât imaginația subversivă întreține speranța. Dintr-o astfel de perspectivă devine
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
în timp ce utopia își exhibă mesajul, fantasticul îl camuflează. Și se întâmplă astfel cu atât mai mult cu cât literatura fantastică devine un mijloc de opoziție la societățile totalitare, cum au fost cele în care au trăit un Voiculescu sau Márquez. Fantasticul își păstrează, finalmente, o mare doză de utopie întrucât imaginația subversivă întreține speranța. Dintr-o astfel de perspectivă devine posibilă lectura în palimpsest a uneia dintre cele mai misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]