100 matches
-
Un fiu, nu reușea să se gândească la altceva. Dacă va mai avea un fiu, va rămâne legată de Elio pentru tot restul vieții. Toate discursurile ei, toate proiectele ei erau doar vorbe. Maja nu avea să-l părăsească niciodată. Fantazează despre schimbări majore, despre cei treizeci de ani ai săi, despre viitoarea ei viață așa, ca să pălăvrăgească, să-și creeze iluzia că mai exista o cale de scăpare. Lunile s-au scurs una după alta, iar eu n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doriți, dar...”, convingându-l în timp pe noul director că schimbările propuse de el sunt imposibile; 6) „Facilitatorul” este cel care ajută grupul să fie deschis și onest, îndeplinind rolul de terapeut, în sensul că sprijină echipa să imagineze, să fantazeze pentru a obține idei. El nu exprimă de obicei propriile sentimente, ci își asumă rolul de rezonator al sentimentelor grupului. Are și scopuri ascunse, dar folosește grupului, în sensul că dezvoltă strategii care ajută grupul să progreseze; 7) „Servitorul maselor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ego al poetului nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc la plimbare". Alteori, el e Napoleon ori Socrate, însă transferul de personalitate nu se oprește aici. "Alcibiade
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imaginarul. 1.2.3. Marile descoperiri geografice și ne-limitarea noilor imagini Călătoriile au reprezentat una dintre modalitățile fundamentale de amplificare a imaginarului. Aceasta are două surse: în primul rând sunt părțile tenebroase ale necunoscutului care, datorită tendințelor de a fantaza, dezvoltă o imagine a lumilor nedescoperite. Perioada medievală dezvoltă imagini fabuloase privind zonele necunoscute, lumile mirifice fiind identificate cu spațiile aparținând necunoscutului imediat cum ar fi pustia, pădurea 11 până la cel de dincolo de zare, cum ar fi în cazul mării
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
al psihologiei asociaționiste engleze 1. A reușit acest lucru obținând succese răsunătoare cu o concepție care era totuși fundamental eronată. Thorndike s-a dovedit a fi „ultimul alchimist” al psihologiei științifice. Dar o personalitate fabuloasă, ca toți alchimiștii, care a fantazat enorm, dar a și intuit în mod genial adevăruri de necontestat. În mod uimitor, multe dintre contribuțiile sale s-au dovedit a fi realmente valoroase. Chiar și câteva dintre „nepermisele extrapolări” (explicarea unor fenomene umane pe baza unor experimente realizate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
neobservată extraordinara notă ludică, plăcerea de a combina vorbele, de a suci limbajul și a obține efecte neașteptate, în fine - bucuria de a inventa, esențială și la Arghezi. S. are o vocație specială în acest sens, inclusiv știința de a fantaza în jurul silabelor și literelor, atașându-le simboluri variate: își face de cap cu litera „A” și, speriat de atâta joacă, cheamă în ajutor, ca o ispășire, sensurile biblice ale alfabetului. Esențial este acum motivul erotic, în jurul căruia face să deraieze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
oarecare măsură singura excepție de la genul mitic-parabolic anticipat în nuvele și povestiri, este cel mai apropiat de romanul realist-istoric, dar permițându-și evadări utopice. Interpretând liber biografia revoluționarului pașoptist Alexandru Bujor (devenit aici Alexandru Bota), autorul urmărește cronologic evenimente cunoscute, fantazând însă pe marginea lor, ca în pasajul cel mai insolit al cărții, dedicat inițierii masonice. Patriot ardelean, plecat să se înroleze în legiunile lui Garibaldi, protagonistul este convins de superiorul său să devină membru al societății secrete Rosa Rosarum. Organizația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
din Republica ar fi putut exista numai în minte, adică într-adevăr numai de dragul unei modelări teoretice. Ea ar fi fost, desigur, cea mai bună dintre cetățile imaginabile, dar utopică și irealistă, demnă - spune Socrate - de „oamenii leneși” care doar fantazează asupra unor lucruri bune sau frumoase, amânând la nesfârșit însă să se întrebe asupra posibilității lor de a fi transpuse în fapt. Or, exact această dublă poziție strategică a filozofilor-regi (parte a modelului și ancoră în realitate a modelului în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trufaș, fără procedeul eliminării metodice, ci cu o risipă de fișe scăpate dintr-o vastă bibliotecă, pe o rază de lună, într-o noapte de Walpurgis”. L. însuși contaminat, încălzit, deși pornind de la date verificate, le topește în cuptorul imaginației, fantazând și dând despre Iorga pagini de cea mai bună literatură. Fragmentul de început, în care „se prăbușeau Tocilescu, Urechia, Xenopol și chiar Hasdeu” și „se despica pământul” lăsând să apară triumfător ca un zeu N. Iorga, e magistral și, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
conștiinței pure), prin sublimități la o distanță de jumătate de veac și folosirea, cu obstinație, a unor sintagme care se doresc eliberatoare de încărcătură emoțională (Am fost odată la Roma). Scriitorul Petre Barbu simte plăcerea de a străpunge timpul realității, fantazând, precum în Mi-e dor de Moș Crăciun. Suferința 68 transfigurează ființa (La o crâșPă din Fundeni). Câte-o doză de hilaritate pigmentează microuniversul său familial, atunci când vrea/ar fi vrut să-i reușească postura de... Moș Crăciun pentru propriul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
N.n. OARE !? Am la îndemână motive să spun altfel . In zilele de 6 , 8 și 9 decembrie ’89 am fost vizitat la Biblioteca tehnică de Dumitru Rășcanu (Ilarie) , de la Financiar , Vasile Vicol și Gheorghe Pop ingineri la ICPUMP, să-mi fantazeze perspectiva “14 decembrie” din Piața Unirii , să-mi vorbească despre solidarizarea miliției cu demonstranții , despre raidurile tacite ale securității în zonă , despre mitraliere și tancuri simuline, etc , mai insistent în ziua de 8 . Vorbeau cu glas tare ca la birt
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
devenit prezent, deci realitate, folosind "prezentul istoric". Retrăind trecutul, am dat viață istoriei. Am îmbrăcat istoria într-o haină literară, prezentă, dar trupul și inima au rămas istorie. Respectând "adevărul istoric" ce nu este absolut nu mi-am permis să "fantazez" decât în zona petelor albe ale istoriei, unde glasul cronicarilor s-a stins în negura vremurilor, dând aripi imaginației, intuiției, adăugând, cu prudență, ceea ce am gândit că lipsește, completându-l vizionar, cu fapte, întâmplări, gânduri, sentimente care "ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
povestea tuturor tragedia și, în scurt timp, toți colegii de la noi din an au realizat cu ce om special au de-a face. Un om care se luase la trîntă cu destinul. După cîteva luni însă am aflat că tipul fantaza. Unii i-au văzut și gagica din poză. Vie și nevătămată. Iar cicatricea de la mînă fusese făcută, se pare, în timpul unei beții, cînd se tăiase într-o sticlă spartă. Omul rămînea totuși un tip deosebit, dotat, dacă nu cu o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
alte locuri unde fuseserăm în vacanță (nu și din orășelul în care mi-am petrecut primii 11 ani din viață : cinematograful local mi-a rămas necunoscut), precum și la televizorul părinților mei. Dar pot spune că în această primă etapă am fantazat în alb-negru. Lucrurile s-au schimbat în scurt timp. Părinții mei s-au mutat în alt oraș (încă unul) și ne-au chemat la ei. Aveau video și acces la un stoc aparent inepuizabil de filme cu bătăi. O lună
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fiul său. Povestiri din copilărie (1905) și culegerea de versuri Povestea lăcrămioarei (1908) sunt scrieri imature, repudiate mai târziu de autorul lor. Începând cu volumul O istorie din alte vremuri (1921), B. e atras de aura fabuloasă a trecutului și fantazează romanțios pe marginea unor pagini de cronică, înțelegând epicul numai ca acumulare de fapte senzaționale - lupte, comploturi, măceluri - și neglijând logica narativă, urmărirea unei semnificații. Față de povestirile anterioare, romanul Vijelia (1969) reprezintă un oarecare progres în reconstituirea istoriei, aici - nestatornica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
basilica ireală cu cupolă de sticlă, trebuie să aibă pentru cititorul din Coreea sau Costarica aspectul epocii lui Savonarola sau a lui Lorenzino de Medici." Mai dificil era să producă același efect cititorului național. Iar zece ani mai pe urmă, fantazând pe seama unei aristocrații tocmai declarată dușman de clasă și supusă extincției violente, iluzia seninătății apolinice se va spulbera, jocul va lua sfârșit. Acolo unde încetează a mai fi o urmare la Enigma Otiliei, Scrinul negru eșuează cum e mai grav
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
este binecunoscută de Radu Paraschivescu, de aceea reface istoria baladei The Fields of Athenry, devenit imnul recondiționat al formației cormoranilor: The Fields of Anfield Road. Cum ne-a obișnuit în proza lui, Radu Paraschivescu stabilește un nucleu istoric în jurul căruia fantazează cu grație. Romanul de acum doi ani, Fluturele negru, era o ficțiune biografică despre viața excentrică a lui Michelangelo Merisi (Caravaggio). Miza cădea pe legătura dintre individ și istorie, cu accent pe carnalitatea artei, acolo unde ideea răzbate printre supra-personaje
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
le percepe fatalmente dizarmonia, permanenta tensiune ce le disjunge, adică se percepe pe sine. Frecvent, Nora Iuga apasă clapele feeriei. Are dreptul, are datoria naturală de-a se apăra de absurd, de produsul subiectiv al acestuia care e coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră ca-ntr-o epifanie. Realul e adus în situația de-a emite năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
surprind din nou capacitatea de adaptare a muzicii contemporane românești (Cornelia Tăutu: De doi; Aurel Stroe: Drumul spre flacără; Tiberiu Olah: Sonata pentru clarinet solo) la altitudinea fantasmelor, nutrite totuși de forțele realului, imaginate de Ariana Nicodim, dar și să fantazez pe tema (cu variațiuni?) a destinului unui instrument, clarinetul, pe care compozitorii preclasici, fie ei francezi, englezi sau germani, l-ar fi inventat dacă Aurelian-Octav Popa le-ar fi fost contemporan. Așa a trebuit să ne mulțumim doar cu transcripții
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
Barbu Cioculescu Dacă exilat vreodată într-o insulă pustie de cărți, fantaza Ion Pillat, om al bibliotecii, mi s-ar da voie să iau cu mine un singur autor de fiecare literatură, la cea franceză m-aș opri îndată la trei poeți, Racine, La Fontaine și Baudelaire.” În virtutea clauzei acceptate, Ion Pillat
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
sens, șoferul din Roma, intepretat magistral de Roberto Benigni, desfășoară o întreagă recuzită histrionică pentru a-l tulbura pe pastorul din mașină. Taxiul s-a transformat într-un confesional, unde șoferul debitează povestea cu iz decameronic a unei sexualități panic-dionisiace, fantazând conștient de efectul devastator-inhibitoriu pe care verbozitatea sa fabulatorie o are asupra pastorului. Acesta face un infarct și taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către tragic, dar și acest tragic este inconsistent, o fantoșă, mai degrabă o
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Miniștri, e greu de spus în ce măsură textul tipărit în gazetă reproduce rapoartele oficiale, trimise guvernului. E singura lacună a ediției de față, neesențială, în fond. Ca articole de gazetă, însă, textele nu au cine știe ce valențe literare. Scriitorul se abține să fantazeze sau să creeze scenarii în jurul unor întâmplări și personalități. Obiectivitatea scorțoasă nu favorizează literatura, dar îl ajută pe diplomat să ofere guvernului român - și, ulterior, opiniei publice - o imagine necomplezentă a Basarabiei. Iar polemica, atâta câtă este (nu știm dacă
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
ca să facă ce vrea cu ea, fără a ști soția lui". Cine a citit cu atenție anumite pasaje din Lunatecii, ca și altele din romanele postbelice și confesiunile Henriettei Yvonne Stahl, își dă seama că prozatoarea spune adevărul: Ion Vinea fantaza cu multă ușurință și, cel mai adesea, în chip năstrușnic. E timpul să mă reîntorc la "autodafeul" lui Vinea. Cum am spus, cred că e legat de fuga din țară a lui Dumitriu. Dar nu cred că Vinea și-a
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
de mai sus, căci, una din două: sau autorul e un jurnalist incorigibil, și atunci nu e capabil să transfigureze realitatea brută a informațiilor cotidiene (decît într-o direcție mobil-jurnalistică), sau, dimpotrivă, el se lasă antrenat de plăcerea de a fantaza pînă în teritoriile imaginației foiletonistice, fantaste și chiar fantastice (ultima însușire nefiindu-i deloc străină), iar atunci nu mai poate fi expediat printr-o simplă și usuratecă eticheta". Aci am putea să ne amintim și de recepția foarte favorabilă pe
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
ambele cazuri, stupoarea a fost aceeași: a incompetenței și inadecvării. Cititorul ce-și va plimba privirile pe rafturile librăriilor va fi, poate, atras de aceste două titluri, Arta de a seduce și Arta de a trăda, ba chiar ispitit să fantazeze vreo legătură subtilă între tratatele cu pricina. O legătură există, e adevărat, dar nu una de idei, ci mai degrabă de calitate a performanței editoriale și scriitoricești. În accepțiunea concretă a termenului, "artă" înseamnă "tehnică", iar o carte purtînd titlul
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]