6,230 matches
-
de fapt două orașe. O dihotomie obișnuită în studiile de imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de UNESCO, și există un Tombouctou imaginar, rod al fanteziei europenilor dornici să intre în orașul despre care se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor. Acesta din urmă e subiectul cărții Simonei Corlan-Ioan iar referentul său real e înțeles ca simplu pretext al
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
și de interesele celor care consemnează informația, dar între acestea autoarea descoperă o captivantă coeziune, dictată de legi ale reprezentării spațiului în imaginar, de modul de construcție și de funcționare al heterotopiei. Africa se dezvăluie ca un teritoriu privilegiat de fantezia lumii "civilizate", iar Tombouctou ca un rezumat perfect al reprezentărilor despre continentul negru. Convinge încă de la început interpretarea propusă în carte: Tombouctou nu este încă una dintre multele utopii create de imaginarul european, ci are atributele orașelor nemaiîntîlnite. Cu ultimul
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
corpului ca printr-un aer special. în Arcana Caelestia, Swedenborg scrie despre asta: spiritele și îngerii influențează voința noastră care se află în jumătatea stângă a creierului unde se află capacitatea de înțelegere. în dreapta se revarsă tot felul de curenți, fantezii și hoardele sălbatice ale dorințelor. Dorința care mă torturează fără a avea un obiect, o dorință rebelă, hărțuită de vederea imaginilor înregistrate fără voia noastră, pentru că se pare că, asemeni unui subtil aparat de fotografiat, creierul absoarbe totul pe pelicula
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
la locul pe care li-l destinasem! Trag de ei să-i scot din pahare și - stupoare! Erau niște biete nuiele provenite de la curățatul de primăvară din părculețe, evident, fără rădăcină. Păcăleala nu m-a mirat. M-a mirat însă fantezia coloristică a mustăciosului. Mi-am amintit de o întâmplare petrecută cu florile în gara din Filiași. Câteva femei tăbărâseră fără jenă, sărind un micuț gard de fier forjat, în rondul cu crăițe, petunii și regina nopții. Deși, evident, abia sădite
Actualitatea by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/15329_a_16654]
-
întrebări simple, dar care să-i oblige pe copii să dea răspunsuri "sărite", fabricate pe moment de ei și nu preluate de la cei mari. Cu siguranță acestea fac experimentul savuros, dar peste întrebări nu trebuie totuși trecut prea în grabă. Fantezia cu care profesorul Zaica le construiește e formidabilă, iar alternanța între o întrebare simplu formulată, gîndită însă strategic mai înainte, și un răspuns spontan, de o uimitoare inventivitate, e cea care creează surpriza jocului. Tentația de a găsi un sens
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
a observat o creștere a numărului de cumpărători. Oare în asta constă plăcerea estetică a audiției unui discurs rostit exemplar de o voce carismatică? Sau este vorba mai degradă de o eliberare a ochilor obosiți de ecran, o întremare a fanteziei noastre ca o consecință a suprasolicitării prin stimuli vizuali? După ce atâta timp lectura în tăcere a fost calificată ca singurul mod adecvat de abordare a cărții, ca rezultat al unui proces critic și reflexiv, calea auditivă nu se dovedește a
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
fără a le asocia vocea autorului? Cititorul poate alege între o lectură multidimensională, în care vocea este atașată textului sau renunțarea intenționată la această dimensiune. Alfred Döblin considera că lectura romanelor la radio are un efect restrictiv, de limitare asupra fanteziei "cititorilor". Pe de altă parte prezența vocii este considerată un aport interpretativ binevenit. Cât de la îndemâna oricui a devenit acest mod plural de receptare o dovedește opacitatea anumitor texte din secolul 20, care par de nepătruns, nefiind însoțite de elementul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
acesta injuriatorii manifestă o voluptate orgasmică atunci cînd atacă. Organele sexuale ale celor incriminați sau cutumele lor erotice sînt ironizate direct sau prin aluzii, fiind preferate porecla denigratoare, anagrama licențioasă, jocuri de cuvinte cu efect libidinos, metafore și metonimii jignitoare. Fantezia este explozivă în acest registru, tocmai fiindcă ea rîvnește să-l spurce pe adversar în chip iremediabil. Registrul al optulea este cel funebru. Prin intermediul lui este vizată senectutea celor incriminați, mizîndu-se pe acuza unei decrepitudini cu efect repulsiv. De obicei
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
este începutul celei de a treia religii născute din Biblie (celelalte două fiind iudaismul și creștinismul). În această carte sfântă se găsesc versiunile, "remake-urile" personajelor și întâmplărilor biblice: Iar Al Hadia, tradiția legendară para-coranică a literaturizat și mai mult, cu fantezie și lirism, capitolele din Biblie. Personajul preferat din Al Hadia este Ismael, fiul lui Ibrahim (Avraam) care ar fi trebuit să fie sacrificat de tatăl său ca semn al credinței în dumnezeul unic, Alah; Suleiman (Solomon) înțelegea glasul păsărilor și
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
aljamiado-maură, o literatură arabo-spaniolă, scrisă într-un dialect spaniol arhaic cu caractere arabe: Legende despre sacrificiul lui Ismael, Legende despre înțelepciunea lui Suleiman, Legenda lui Ayub (Iov), Ișa în timpul calvarului discută cu un tovarăș de suferință, ș.a.m.d.: găsim fantezie, miraculos, lirism, patetism; stranietatea unei limbi arhaice a făcut ca această literatură de proveniență biblico-coranică (iudeo-arabică) să repună în circulație variantele euro-asiatice ale unor episoade biblice prelucrate de Coran, apoi folclorizate, însă de circulație restrînsă. Realitate și fantezie romantică În
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
d.: găsim fantezie, miraculos, lirism, patetism; stranietatea unei limbi arhaice a făcut ca această literatură de proveniență biblico-coranică (iudeo-arabică) să repună în circulație variantele euro-asiatice ale unor episoade biblice prelucrate de Coran, apoi folclorizate, însă de circulație restrînsă. Realitate și fantezie romantică În istorie nu există miracole, doar în legende. Dacă ne distanțăm de una din "ideile primite" referitoare la organizarea, într-un foarte scurt timp, a arabilor, la unirea unor triburi prin credință într-o armată care aproape a cucerit
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
Imperiului Bizantin un alt imperiu, pe cel al lui Carol cel Mare, iar, pe de altă parte, să-l folosească pe împăratul roman împotriva dușmanilor de moarte ai abasizilor, omaiazii din Damasc, ce ocupaseră Spania și întemeiaseră califatul de Cordoba. Fantezia orientului romantic (stimulată de poveștile din 1001 de nopți, de însemnări de călătorii, cercetări de istorie și arheologie, în sfârșit de războaiele napoleoniene, de relații diplomatice), dublată de "dorul de altceva", de "răul de țara în care trăiești" cuprinde întreaga
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
postbelică cu buretele este convenabilă pescarilor în apă tulbure". Ca și cum noi, adepții revizuirilor actuale, ne-am fi pus ochelarii poliției politice din epoca "realismului socialist"! Adoptînd noțiunea de "holocaust cultural" pentru perioada 1944-1989, M. Ungheanu îi acordă o accepție de fantezie. Precum într-o sinsitră operetă ideologică, totul ar fi fost doar productul criminal al unui complot al alogenilor, care au atentat la valorile naționale în anii '50, ca și în anii '70 și '80 și au încercat apoi a-și
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
care lumea "civilizată" occidentală - și în special spațiul francez - își reprezintă și construiesc în secolul al XIX-lea, îmbinînd imaginarul și realul, un continent a cărui geografie prea puțin cunoscută la acea dată, permitea speculații de orice fel, alimentate de fantezii mai vechi, ale Antichității sau ale Evului Mediu, de interesele coloniale sau de complexele de superioritate ale europenilor. Mă surprinde totuși absența unui capitol despre reflexele, în spațiul românesc, ale construcției imaginii continentului negru, sau măcar a unor trimiteri constante
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
dramaturgului. În ultimii doisprezece ani, două sînt montările din România care îmi vin automat în minte cînd este vorba sau mă gîndesc la Ionesco: Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor la Teatrul Maghiar din Cluj - o bijuterie a rigorii, a fanteziei regizorale și actoricești, un spectacol bijuterie și Lecția lui Mihai Măniuțiu laTeatrul Național din Cluj - un manifest, posibil, al îndoctrinării comuniste, al crimei în numele acestei fanatice ideologii, un manifest susținut remarcabil, paroxistic de Anton Tauf. Amîndouă au fost făcute cam
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
Proust - sau, am putea la fel de bine spune, în jurul cărora gravitează Proust: Anna de Noailles, născută Brâncoveanu, poetă care strălucește în epocă și despre care Proust afirmă că este un geniu, sora ei Héléne de Chimay (Proust, într-o "interpretare de fantezie", după cum spune Cornelia Ștefănescu, scrie că "Bibeștii au înrudiri cu familiile de Noailles, Montesquiou, Chimay și Beauffremont, care sunt de viță capetină și ar putea să revendice cu multă îndreptățire coroana Franței"), Martha Bibescu, înrudită ea însăși cu cele mai
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
apariția și clasificarea minunilor, de dinamica numărului lor în lungul istoriei, de raportul acestora față de descoperirile tehnico-științifice, de raportul credință-minuni ori religie-minuni. însă cea mai mare parte a eseului este dedicată definirii minunilor, distanțării definiției acestora față de insolit, incognoscibil, experiment, fantezie, maladiv, sau de raportul dintre minuni și supranatură, îndoială, diversiuni, probabilitate ș.a. Așadar, o pledoarie științifică, rațională, pentru... minuni. C.S. Lewis. Despre minuni. Traducere din engleză de Sorin Mărculescu. Ediția a II-a. Editura Humanitas, București, 2001.
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
dar liniștită și zîmbitoare... În I.V. Stalin au stat laolaltă toate luminile de care au strălucit vreodată cîrmuitorii de popoare (...). Stalin a condus uriașa acțiune de culturalizare a maselor muncitoare. S-au înălțat monumente de artă și palate care depășesc fantezia arhitecților din Renaștere". E posibil să găsim în excesul mergînd pînă la scandal al unor asemenea rînduri însuși antidotul lor? Am putea lua în calcul, așa cum ne propun cîțiva fani ai Călinescului, factori marginali precum intonația cu care au fost
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
este demult contemporan. Răsfoind presa acestui veac, am impresia că tot ne-am zbătut (și cum ne închesuim și-acum!) să intrăm iar și iar în paginile lui Caragiale. Chiar nu putem trăi fără a-l copia? Nu putem avea fantezia de a nu mai fi... Mitici?" O poveste atrage atenția în mod deosebit. Este vorba despre o călătorie în Egipt, în perioada interbelică. Trei români și un englez trec nepăsători pe lîngă misterele Egiptului (Piramide, Sfinx etc.) și descoperă un
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise, imediat după debut, la primele volume de versuri publicate, reputația de "modernist": sub influența simbolismului francez triumfător, tînărul poet adoptase versul liber, strofa de fantezie, mergînd de la 2 la 40 de versuri, renunțase la toate constrîngerile metrice tradiționale, dar, mai ales, făcuse din visarea impenitentă și continuă unica temă a poemelor sale. Isus și Pan (1903), Umbre (1907), Doamna nopții (1909) atestă un înnoitor al
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
simte plutind în aer ideea că Dimitrie Stelaru este "un poet atras de roman", atras de substanța epică, dirijat de intuiție mai curând decât de construcțiile teoretice. Oricum, stilul concentrat, iluminat de metafore, este semnalat a uni luciditatea observației cu fantezia poetică într-un ansamblu în care nimic nu este neutru. Ceea ce m-a frapat citind proza lui Dimitrie Stelaru a fost puritatea dureroasă imaginată de el. Există pagini antologice, semnalate pe parcursul demonstrațiilor analitice. Sunt atât de frumoase încât poartă un
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
temperamental, ca expresie, și cultural, ca stilistică. Astfel, din repertoriul său, Toma Popovici a ales pentru această seară de recital bucureștean, "acasă", lucrări ce pot fi apreciate drept opțiuni clare în ce privește clasicismul vienez (Sonata op. 110 de Ludwig van Beethoven, Fantezia în do minor KW 475 de Wolfgang Amadeus Mozart), romantismul (Sonata nr. 2 în si bemol minor de Frederic Chopin) și perioada modernă (Sonata nr. 3 op. 24 de George Enescu). Fiecare lucrare în parte reprezintă o problematică, solicită o
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
arsenal de probleme ale literaturii de claviatură, de la ecouri de clavecin la conglomerate armonice complexe, într-o arhitectură dificilă și pentru audiție (și pentru interpretare, desigur...). între aceste pagini, o undă primăvăratică de vis traversat de adierile transparente ale tristeții, Fantezia de Mozart a fost ceea ce probabil își dorea și compozitorul, proiectând altceva decât o formă consacrată de rigorile clasice; o trecere fugară prin lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are un mod foarte personal
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
lui Sinan-Pașa de către Mihai, la Călugăreni. Cursul descrierii este sustinut pas cu pas de datele oferite de istorici străini și cronicari români cu numele și titlurile operelor, înscrise în spațiul subsolului. Lucrarea nu este doar o carte document, ci o fantezie ieșită din documente. O goană mai curând după moarte decât după viață. Spațiul nu permite citarea atâtor scene legate de legile războiului, ori de ramificațiile povestirilor, toate având resurse obiective în realismul notației. Că de aici se ajunge la exaltări
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
care interpretează trei personaje (Pantalone, Farfarelo, Fata din portocală), Victor Bucur, Mariana Zaharia, Claudiu Iordan. În Pedrolino o întîlnim pe Liliana Gavrilescu, o tînără deja cu multă experiență de scenă, dobîndită și din lucrul cu regizorul și profesorul Cristian Pepino. Fantezia lui și plăcerea cu care se joacă și cu care își dirijează personajele într-o suită de întîmplări și de poante, spre încîntarea celor din sală (nu doar copii!) nu sînt atinse în nici un fel de plictis sau osteneală. Pepino
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]