204 matches
-
printr-un parc anodin, de micile meschinării cotidiene. Preocupați ba de aforismele cine-știe-cui privitoare la trecerea anilor, ba de fiorii erotici pe care noua coafură îi poate inspira, ba de câte-o țigară obținută, în trecere, fără vreun ban, aceste fantoșe atât de obișnuite explodează la fiecare ieșire din prim-plan a PERSONAJULUI GALBEN. Evadate din cușca rațională pe care acesta pare s-o instituie netulburat, creaturile molatice ale lui Teodorovici devin, ca în proiecțiile religioase apocrife, stăpâniți de o - momentan
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
lacunar. Fericirea asta trebuia să fie la fel de iute de picior ca și trădarea, fiind nevoită s-o ia la goană din fața trădării, ori chiar s-o ia înainte. Acest soi de fericire era deseori o fericire hoțească, strâmbă” (Cristina și fantoșa ei). De fapt, ceea ce acuză scriitoarea este tocmai lumea strâmbă, care, amânând recunoașterea slăbiciunilor istorice, a îmbrăcat haina veselă a democrației. Partea dureroasă este că și-a păstrat nostalgia după epoca totalitară. O anomalie inacceptabilă, „o fericire ieftină”, „o alcătuire
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
personificarea rămâne o extrem de importantă formă de exprimare a minții omenești și în același timp o funcție ludică".2 Poezia este un personaj central, ambiguu, în continuă schimbare a încărcăturii semantice, și totuși rămâne un captator de sensuri, idol sau fantoșă spre care converg evenimentele poetice. Un simbol. Dar pentru Emil Botta orice simbolistică devine un fel de arlechinadă într-un act, dincolo de care redundanța imaginilor transgresează planul imediatității. Urmând parcă lecția lui Jakobson, potrivit căreia discursul poetic are două caracteristici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o fiară) Tendința limbajului de a deveni mască este evidentă. Poetul e un mim ciudat, care inventează ceea ce imită și, într-un teatru populat cu propriile măști, nu își mai găsește locul. Fantoșe grotești, ca în filmele lui Fellini (ori semănând cu clovnii lui Rouault), îl asediază și îl hărțuiesc din toate părțile. El este creatorul limitat de propria lui creație, pentru că aceasta are niște resorturi tainice care îi sporesc agresivitatea peste limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
greu controlabil al redimensionării ființei în funcție de capacitatea ei de a-și asuma lucrurile, închipuirile și mai ales imaginile din oglindă. Situându-se cu bună știință la o falsă distanță de sine (efect al prea îndelungatei "oglindiri"!), poetul se confruntă cu fantoșa iluzorie ce devine, brusc, reper existențial. Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi umplut decât cu fantoșe sinistre. Totul sugerează dezorientarea privirii în fața golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie să privească idei, iluzii, făgăduințe. Sau, dimpotrivă, retina este impresionată prea târziu: după ce tabloul și-a epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cam totul pentru imaginea sa: l-a creat pe Klein așa cum Disney pe Donald Duck, un personaj-poem ceva mai insistent decât Nea Gicu al lui T.O. Bobe, Tina lui Bogdan Iancu sau Profy al Simonei Popescu; a brevetat această fantoșă semipersonală în mai multe din volumele sale (Klein din 1995 sau Kleinpoeme din 2004); a editat chiar o plachetă underground fără coperte - Klein spuse (2001). Și totuși, una câte una, nu sunt decât matrice generale de lucru, planuri de atac
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar și substanța omenească pe care o punem în pagini. În comparație cu cei doi protagoniști, noi avem ceva din uscăciunea pragmatică a fantoșelor convenționale. În schimb, Hannah și Martin sunt vii, sunt sinceri, iar ceea ce este uimitor este că unda vie a sincerității lor se potrivește perfect obișnuinței protocolare cu care își întocmesc scrisorile. Și Martin și Hannah își construiesc scrisorile ca pe
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
de asperități a nuanțelor. Două sunt, la rece, publicurile-țintă ale unui asemenea volum pe cât de neobișnuit, pe atât de neașteptat. Adică adolescenții și tinerii (în curs de educare, nu-i așa?) amatori sinceri de șarade sângeroase, de violența veselă a fantoșelor (pe care le vor găsi sumedenie aici: rabiata Arabella, Samurai, Finlandeza Haricleea, Măcelarul Magellan, Veta cu racheta, Geta cu bricheta, Nelu, caporalul M. Ilie, Lică Licantropu, Koichiko Koizumo etc.). Inofensivi și ludici, totuși malițioși și imunizați la carnagii, ei șoptesc
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
totală s-au produs în apropierea lui SOV. Fostul mare gazetar vorbește azi ca o țață veșnic opărită pe tot Universul. Bolborosesc în el frustrări cosmice și uri meschine, e o bubă de om, o umbră acrită și dezorientată, o fantoșă gesticulând împotriva tuturor. Devine isteric când vorbește despre Traian Băsescu și ajunge la el chiar dacă e întrebat despre gripa porcină. Băsescu e vinovat de orice. Același Băsescu se arată interesat îndeaproape de anchete fiscale și penale în cazul trustului Realitatea-Cațavencu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
îndeplinire visul Principelui, adică să-i răpui acestuia, inamicul numărul unu. Pe cine să răpun? Replica mea pare cel puțin ca o palmă mai mult decât zdravănă, peste gură. După cum vezi, în mintea baronilor, contele e mai mult decât o fantoșă, dle Mihai de Giulești. Are spatele tare, dar asta nu înseamnă că nu poate cădea la orice oră. Depinde cine-i va da mat. De asta depinde. Îmi apare contele de Bethlen în fața ochilor fie dominând masa în sala mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți trebuie studii superioare. Iar ca să faci ce fac unii cu aceste studii chiar că nu merită... N-a fost să fie! Stinse țigara În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
petrece cât mai mult timp posibil în sfera publică, în detrimentul celei private. Astfel, cele două opțiuni între care Japonia părea a oscila inițial se dovedesc, în realitate, o diadă de simulacre, de forme vidate de conținut. Prinsă în carcanele acestor fantoșe, niponii, privați de o alternativă reală, nu pot decât să penduleze ad infinitum într-un spațiu gol, care le refuză posibilitatea unei construcții identitare autentice. Poate că doar pe baza acestei stări de lucruri ar trebui să formulăm interogația cu privire la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
natură estetică - fie și una semănând rebusismului practicat de vânătorii de sonorități exotice presărate ici-colo în roman. Nimic din toate acestea. Absolut nimic. Doar un alfabet căznit al viciilor ridicate la rang de ideologie existențială, doar vorbele bolovănoase ale unor fantoșe ce se fac ecoul adevăraților "perverși" din romanul negru francez al veacului al nouăsprezecelea. Aș putea înmulți la nesfârșit citatele care să demonstreze absența totală de stil a celui lăudat tocmai pentru valențele "stilistice" ale prozei sale. Dar nu văd
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Ușa..., iar Anca Hațiegan se preocupă de volumul Ostinato. Autoarele surprind finețea de concepție și evoluție a celor care formează "osatura" volumelor - personajele, disonanța călău/victimă și recurența răului - ce transformă indivizii trecuți prin pușcării din rațiuni politice în simple fantoșe ale regimului. Spre deosebire de alți autori Paul Goma este cel ce refuză masca ideatică pentru un adevăr ce nu poate fi trecut sub tăcere din simpla dorință de-a supraviețui ca om creator de operă. Trecut însuși prin persecuțiile regimului, Paul
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
purtat pe ultima copertă între Doris Mironescu și Bogdan Crețu. Dacă primul vorbește despre reducția oamenilor "la condiția de simple marionete ale imaginației", cel de-al doilea se revoltă contra unei asemenea înțelegeri, susținând că "acele personaje nu sunt simple fantoșe sau marionete manipulate, fie și discret, de un scriitor-păpușar, ci oameni de care aproape te lovești prin casă." Ăsta da măcel! Singurul, de altfel, căci toate celelalte ciocniri se aplanează, în carte, în termeni terapeutici. Salvarea lui Angelo vine, sub
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
ale unor videoclipuri. (De altfel, Bogdan Dumitrescu nu se arată interesat, în materie de stil, decât de limpezime.) Pitorescul, datat în raport cu exigențele acestei cărți, lipsește cu desăvârșire. Peisaj nu există, specific local, nici atât. Dacă n-ar fi fost cele două-trei fantoșe cu buletin din Go Weast nici despre onomastică nu s-ar fi putut vorbi în SMS. Situațiile sunt atât de marcat contemporane, încât par importate din viitor. Omogenitatea universului rezultă din pluralism. Majoritatea personajelor lucrează în companii multinaționale. În consecință
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
nu iese mai nimic, sub raport artistic. Cu excepția Mirelei (viitoarea nevastă a aceluiași Rafael), portretizările sunt sumare, fără inspirație; sau lipsesc. S-ar putea spune că nici nu avem în fața ochilor siluete conturate de personaje, ci franjuri de bârfă repetitivă, fantoșele unor cațe dâmbovițene. De această totală inconsistență tipologică se salvează, literar vorbind, Mirela, tânără apetisantă și femeie de două ori nefericită: o dată ca simplu accesoriu sexual pentru cei câțiva bărbați din viața ei; și apoi, ca mamă de copii pe
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
filozof. Până și Forest Gump are filozofia sa memorabilă în simplitatea ei de paradox zen: "Life is like a box of chocolate, you never know what you get inside". Din acest punct de vedere, Button este un erou neproblematic, o fantoșă bine construită, o curiozitate și atât, iar fără ceasul ale cărui limbi se învârt de-a-ndoaselea, filmul ar fi lipsit de o cutie de rezonanță cât de mică. Este ca și cum David Fincher ar fi uitat esențialul, un fapt elementar: orice viață
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este la el funcțională, iar modul isteric în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec`t fantoșele din jur. Prin contaminare, alte personaje ale romanelor prime devin cît de cît convingătoare doar în scenele care-l au drept protagonist pe Scatiu. După Tanase Scatiu, romancierul intră într-un declin ce durează pînă la sfîrșitul carierei sale. În
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
unei sexualități panic-dionisiace, fantazând conștient de efectul devastator-inhibitoriu pe care verbozitatea sa fabulatorie o are asupra pastorului. Acesta face un infarct și taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către tragic, dar și acest tragic este inconsistent, o fantoșă, mai degrabă o schimă de Commedîa dellarte. Relația care se instalează între taximetrist și clientul său/clienții săi are acest element spectacular, taximetristul se află pe terenul său, scena îi aparține și nu ezită să provoace, mai ales când constată
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
tăietură perfectă în următorul cadru cu Ceaușescu citind o declarație despre evenimentele de la Timișoara. Camera se plimbă pe cele două aripi alcătuite din membrii marcanți ai Comitetului Central. Mai mult decât Ceaușescu, aceștia par total vidați, păpuși de mucava, niște fantoșe, pură butaforie, apelul liderului are ceva de ionesciană punere în scenă a absurdului. Este una dintre ultimele reprezentații. Am căutat în acest film un gest care să-l reprezinte și cred că nimic nu-l reprezintă mai bine decât un
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
Stol), Gertrude Stein (Kathy Bates), Salvador Dalí (Adrien Brody), Pablo Picasso (Marcial di Fonzo Bo), Mân Ray (Tom Cordier), Louis Buñuel (Adrien de Van), Cole Porter (Yves Heck) etc. Personajele în lumea cărora intra nu sunt niște simple caricaturi, niște fantoșe, dar cu toate acestea răzbate dinspre ele o urmă de teatralitate. Nu istoria Parisului anilor ’20 vernisata furtiv și vodevilesc îl interesează pe regizor, ci nostalgia, nostalgia care proiectează o lume cu poveștile ei devenite Istorie, Legenda, Literatura. Acel „trăit
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
formulare memorabilă: "Ideologia te învață că în numele unei ideologii abstracte pentru umanitate să urăști oamenii în carne și oase". Soarta ideilor radicale, adică a opiului intelectualilor (Raymond Aron), pare a fi una pecetluita. Mitul societății perfecte nu este decât o fantoșa a ideologiei criminale. Sub criza economică, socială și morală, ideologia se erodează, chiar dacă nu se pot face predicții cu privire la ritmul unei prăbușiri. De aceea, odată cu căderea regimurilor comuniste, au căzut și cele trei mari mituri care le slujeau drept gărzi
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
larg, profilul scriitorului autentic (scriitorul in aeternum să spunem, acea entitate transpersonală, sensibilă necondiționat la tragediile colective, pe care și le asumă, printr-un fel de transfer șamanic, ca traume individuale) devenit - din slăbiciune proprie, dar și de nevoie - o fantoșă a societății de consum. Corupt de recompensa financiară și notorietatea imediată, el acceptă depersonalizarea, folosindu-și talentul și inteligența artistică, alienant și mediocru, pentru divertismentul maselor super-tehnologizate, mase lipsite de apetență pentru marea literatură, avide totuși, prin contrabalansare, de sitcom-uri
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]