204 matches
-
putea fi identificat un paradox, dar în realitate faptul nu e decât dovada peremptorie că ideologia comunistă devenită doctrină revoluționară nu a fost o ideologie a proletariatului ci una care creeză din nimic un proletariat, de care se servește ca fantoșă ideologică. În Ungaria și Polonia, acolo unde proletariatul există, revendicările sale nu sunt, în 1956, "pur anticomuniste", cum susține TU, (p. 60) ci, dacă citim textele, pur muncitorești, adică socialiste, ceea ce este, cam același lucru. Cum comunist era liderul lor
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în chiar miezul său, reversul ironic. * Într-o scrisoare din 11 iulie 1972, Cioran spune: „Câteodată mă gândesc că sunt propriul meu supraviețuitor, că am depășit de mult felia de timp la care avem dreptul, că sunt un fel de fantoșă caraghioasă (ce perfect redă limba noastră nuanțele penibilului!). Șaizeci de ani de frământări și agitație sterilă. Nu am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase să se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tulburări! Se deprinsese cu starea de lucruri. Sau poate căutau să scape complet de sub supravegherea lui? Chiar odinioară era să moară!...Ada numai reținea. Îl gonise chiar: să plece când și unde vrea. Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de asta măcar nu mai era bun!...Nu mai era bun de nimic.” (Hortensia Papadat Bengescu Concert din muzică de Bach) 3. Susțineți, în fața clasei, un monolog argumentativ în care să respingi sau să aderi la punctul de vedere
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
occidental. Rezultatul artistic este, în majoritatea cazurilor, invers proporțional cu angajamentul și investițiile autorului; și aceasta fiindcă literatura cu tendință își diminuează din start forța de iradiere semantică, evoluând pe un culoar mai îngust. În piesele slabe eroii devin simple fantoșe verbale, animate exclusiv de bunele intenții ale dramaturgului, pe când calitatea superioară a câtorva texte se datorează refracției caracterologice a unor personaje, „abaterii” lor în raport cu modelul tare trasat de creator. Aceasta se vede cel mai bine în Pragul albastru, piesa de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
capătă fulgi și pene și cresc, cresc până la proporții de poveste” (Cornel Regman). Personajele (și autorul) se manifestă ca niște nominaliști hâtri, care subminează generalizările (prin infirmare ostentativă și ridiculizare) și se încred doar în experiența lor, mereu particulară. Aparent fantoșe fără profunzime, deliberat schematice, asemănătoare în această privință cu Dănilă Prepeleac ori cu Păcală (cel al lui Petre Dulfu, de pildă), ele sunt totuși ființe vii, nu foarte deosebite de cele din proza mai veche a scriitorului. Există - dovedită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
pornografică din postmodernism este aceeași cu spoiala sărbătorii de 1 Mai. Kundera zice că, în definitiv, kitsch-ul face parte din natura umană și devine non-kitsch de îndată ce este conștientizat. Într-adevăr, asta se-ntâmplă, prin excelență, cu lumea lui Caragiale. Fantoșele lui Caragiale ascund în spatele lor destinul, cu tot tragismul lui. Ușurătatea maschează greutatea, ca să revin la termenii lui Kundera. Dar în spatele simulacrelor postmoderniste se ascunde nimicul, adică moartea. Fantoșele lui Caragiale au o transparență enigmatică, cele ale postmoderniștilor sunt opace
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Într-adevăr, asta se-ntâmplă, prin excelență, cu lumea lui Caragiale. Fantoșele lui Caragiale ascund în spatele lor destinul, cu tot tragismul lui. Ușurătatea maschează greutatea, ca să revin la termenii lui Kundera. Dar în spatele simulacrelor postmoderniste se ascunde nimicul, adică moartea. Fantoșele lui Caragiale au o transparență enigmatică, cele ale postmoderniștilor sunt opace. Ele sunt, pur și simplu, simulacre. Simulacre de iubire sunt, firește, aventurile lui Tomas cu cele 200 de femei în care el se iluzionează a căuta diferența, negăsind, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
împacă cu lumea și cu ceilalți. Interpretarea pozitivă a hermeneuticii psihologico-istorice este corodată de prezența inconștientului individual (Freud) și colectiv (Marx) sau a inconștientei "voințe de putere" (Nietzsche). Conștiința este discreditată: în spatele conștiinței stă regizoral, inconștientul. Conștiința este doar o fantoșă: Marx - oamenii fac istoria fără să știe ce fac; Nietzsche - voința de putere stă în spatele conștiinței; Freud - conștiința este doar vârful iceberg-ului, nefiind responsabilă de semnificații sau de sens. Conștiința justifică, raționalizează decizii luate de altcineva. împreună cu discreditarea conștiinței intervine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu iudeul Herban, sub forma unui proces-verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decît o fantoșă în mîinile autorului creștin. Scrierea e de fapt o continuare a celei precedente, care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, pp. 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, „Gregentios (Saint)”, în DHGE
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu duc omenirea decât către ea însăși.” Nuvelistica lui G., mai restrânsă cantitativ, nu este inferioară cărților de reportaje. Anecdotica e de cele mai multe ori un simplu pretext pentru concluzia de ordin moral. Personajele se reduc adesea la platitudini identitare, fiind fantoșe ale unor dezbateri cu final dinainte știut. Cinema Madagascar (1957) și Unde vântul miroase a petrol (1961) sunt nuvele în care intruziunea ideologicului este cel mai acut vizibilă. Autorul exploatează, sub aparența caleidoscopică a inspirației, clișeele prozei din epocă, începând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
un «Program»? Nu avem! Vreți o energie morală ? Avem.” Atitudinea radical antiliberală a revistei e demonstrată de nenumăratele note și articole antiguvernamentale, ca și de polemicile susținute cu mult zel la rubrici ca „În capcană”, „Per pedes apostolorum”, „Oameni și fantoșe”. O țintă preferată o reprezintă E. Lovinescu și gruparea din jurul său. Atacat cu înverșunare, Lovinescu este înfățișat drept un „servitor al modei”, „o giruetă supusă vânturilor”, fiind acuzat chiar că „a fugit de armată” și că scrie despre război „cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și redutabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase să se
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
una năzuind să înfățișeze pe oameni mai răi, cealaltă mai buni decât sunt în viața de toate zilele"99. Mai târziu, bipartiția caracterelor va cunoaște în operele parodice o evoluție surprinzătoare, mergând până la transformarea așa-zisului "erou" într-o simplă fantoșă a ideii de personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau nostalgie, transformându-le în simple ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în mănăstirea fratelui Ioan fiecare "să-și poată lua femei, să aibă avere și să trăiască după bunul plac". Pas cu pas, fiecare dintre constructele cuminți, idealizante ale Utopiei își pierd substanța, până în punctul în care ele ne apar demonetizate, fantoșe ale idealului de-odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care curg "pâraie de vin"; hiperbolizate atât ca prezență, cât și ca semnificație, tablourile enumerative
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iudeul Herban, sub forma unui proces verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decât o fantoșă în mâinile autorului creștin. Scrierea e, de fapt, o continuare a celei precedente care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, Gregentios (Saint), DHGE 21 (1986
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condamnă, nu le aprobă. Preceptul moral nu aparține scriitorului, ci personajului. Chinul, căderea și salvarea sunt ale personajului el luptă cu sine, fiind simultan inculpat, victimă și judecător, și în nici una din ipostazele acestea el nu trișează, nu e o fantoșă. Fiecare ipostază are armele ei, rațiunile ei, energia ei. Uciderea unuia echivalează cu prăbușirea întregului edificiu teatral-personajul s-a autodevorat. A reduce personajul trialogic la un orb agent al legii morale, cum s-a întâmplat de nenumărate ori în critica
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dorința căruia se ordonează piesa de teatru. Tehnicile anunță literatura postmodernă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Se utilizează, într-o manieră poetică, modalități pe care le foloseau și prozatorii europeni pentru a sugera construcția de hârtie, fantoșă specifică ficționalului - fie metafora magicianului ca la John Fowles, fie cea a vocii ivite din ceață pentru a face ordine într-o lume pe care dumnezeu și diavolul și-o dispută fără să știe că ei înșiși sunt personaje, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aciuat și indivizi poate progresiști, reformatori, ori măcar bine intenționați pentru noul mers politic al României (după prăbușirea comunismului), dar aceștia era șantajabili, o parte dintre ei, din pricina unui pact scris cu Securitatea. Șantajați, aceștia deveneau în chip previzibil niște fantoșe manipulabile, dirijate în favoarea noii puteri pervertite la o formă camuflată de dictatură. Nelustrate, toate aceste persoane, oricât de deschise la procesul de europenizare și de democratizare al României postcomuniste, depindeau, prin șantaj, de scopurile și orientarea politică a păpușarilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
lumi suferinde, care își sfârșește agonia și destinul odată cu procesul scrierii. La fel ca în lumile fictive ale comilitonilor, evenimentele se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de ființe cu identitate generică. Protagoniști sunt două fantoșe - colonelul în retragere poreclit Moș Bocanc și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de o căldură toridă. Ca în Străinul lui Albert Camus, ca în schița Căldură mare de I.L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
poartă intră hârtia albă și pe cealaltă iese cartea ori gazeta tipărită. Pe vremuri (asta însemnând nu mai mult decât 15-20 de ani!) tipografie însemna, înainte de orice, plumb. Fiecare literă își avea făptura ei materială, nu ca în era computerelor, fantoșă virtuală. Pagina de carte cântărea, în funcție de format, între 500 de grame și două kile, așa că un op de 500 file trecea, în greutate, de o tonă! Fila de carte, alcătuită din rânduri pigulite literă cu literă din "regala" etern mânjită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Acesta descoperă aproape subit că cel cu care se lucrează este o himeră, o proiecție a propriilor sale nădejdi, un rod al fanteziei utopice În care a alunecat. Remediul? Cunoașteți-vă elevii cu adevărat, nu-i substituiți cu propriile voastre fantoșe sau reprezentări livrate de alții. Fiți realiști și vedeți cu cine aveți de a face, căci o vorbă populară spune că „nu poți face din coadă de câine sită de mătase”! Dezamăgirea se poate manifesta prin neîncrederea sau refuzul maestrului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pentru cei din jur. Nașii sunt niște martori și garanți - În fața lumii și a lui Dumnezeu - ai unei hotărâri responsabile luate de două ființe care au decis să se unească pentru totdeauna. Ei nu sunt simple elemente de decor, niște fantoșe ce trebuie să joace un rol pasager, ci devin niște cogenitori ai noii realități spirituale: familia pe cale de a se naște. A-ți asuma rolul de „părinte spiritual” e un lucru mult mai complicat decât cel de părinte pur și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]