812 matches
-
decorului. Evadarea, nu numai că nu e posibilă, dar nici nu e dorită. Esmeralda, cea de a doua nuvelă din volum, tratează, devitalizînd, tema exotismului, îi reduce vraja la superficiale (și neînțelese) cărți poștale. Personajele sînt abulice, autiste, cu aparență fantomatică, viața e puțină și rigidă, îmbătrînită. Atracția inexplicabilă a Esmeraldei pentru leul de la circ nu duce la ruperi spectaculoase de ritm, ci la cîteva momente de pace, de pierdere a identității (eroina abia se distinge, umbră cenușie, în cușca leului
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
și pornite către cele mai imprevizibile destinații, tot astfel în opera lui Delavrancea coexistă, ambiguu, ecouri din Eminescu ( romantism tenebros, fantastic), Creangă ( rural și fabulos), Filimon și Negruzzi ( scene sociale) ori Slavici ( vorbirea în pilde și analiza psihologică) cu altele, fantomatice, vestindu-i pe Sadoveanu, Gib. Mihăescu, V. Voiculescu sau pe cei doi C. Petrescu interbelici. Amalgamate aluvionar, prin forțele de semn întors ale unei personalități contradictorii, cu înclinații lirice pînă la un "roz zaharat", dar și cu răbufniri oratorice vitriolante
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
ne vom mulțumi doar să menționăm împrejurarea că poetul și-a construit opera - în plină frenezie a resurecției lirismului - pe un model preponderent epic, folosind adesea elemente de retorică a romanului (subiecte epice împărțite în capitole, personaje, "evenimente" și decoruri fantomatice). Nu este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici "povești în versuri" fie ca "scene" desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de "ironii
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie a realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne predă la fiecare exemplul frunzei care moare într-o deplină resemnare. Referință Bibliografică: În toamna
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
se-arată./ Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum” - Totem; “Doar el, doar lupul singur, stă deoparte,/ Nu poate juca dublu, nu se-mparte,/ N-amestecă viață și cu moarte./ Alege și prigoana, și pustia,/ Își poartă, fantomatic, schivnicia,/ Știind prea bine care este prețul:/ Lui, glonțul, poate. Celorlalți - disprețul” - Sfârșit de veac, 9); - incoruptibilitatea (“De fapt, în lumea ternă și murdară,/ Ce rost ar mai avea cețoasa fiară?/ Ea, care, nicăieri și niciodată,/ Nu s-a lăsat
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne predă la fiecare exemplul frunzei care moare ... Citește mai mult În toamna frunzelor fecioare,prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
rare. În toamna frunzelor fecioare,statui ținându-se de mânăplâng plânsul ploii împreunăși-n ude franjuri de blazare,strivind cohorta de culoare,par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare,vântul țâfnos nu se dă-n lăturisă se dezlănțuie...și-alăturide fantomatice fanfarecântă-n funebră cadențareromanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare,cu ruginiul prins pe glezne,trufas, timpul ne ia în plezneși ne predă la fiecareexemplul frunzei care moare... XXXI. ELEGIE DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1371 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
vă ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
vă insultă, nu vă ceartă,nici nu se preumblă în jurul meu fără rost.Devotată santinelă, de-a pururi în post,dimineața, de trupul meu se agațăși foșnește sfioasăca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă.Doar spre amiază, ca un fantomatic aburrătăcit în oglindă, tremură de câteva oriși dispare în neșlefuite bucăți de lumină.Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină;prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută,numărându-mi pașii în gând, din doi în doi.Precum toiagul unui orb
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
din condeiul unei scriitoare capabile a seduce verbul așa cum ne încredințează că a sedus cohorte de bărbați. Oare d-sa și-ar putea susține în prezent o ruptură totală cu mentalitatea comunistă? Sau aceasta, dată afară, protocolar, pe ușă, revine, fantomatică, pe fereastră? Mă tem că așa stau lucrurile. într-un duh defetist (postideologic), Nina Cassian ne recomandă "să ne dezbărăm de nesăbuita dorință de a vedea coincizînd mesajul operei cu comportarea în viață a autorului. Gogol a fost antisemit, Cehov
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
este povestea unui oraș oarecare și mai exact a cimitirului din respectivul oraș. Primăria hotărăște să transfere o parte a vechiului cimitir municipal, amenințat cu surparea. Sunt căutate rudele morților, pentru a fi de față la deshumare. Ambianța narativă e fantomatică și morbidă. Unul dintre personajele sosite la deshumare este Augusta. Ruda defunctă din cimititul ce urmează a fi mutat este o soră de-a Augustei, Agata, moartă în copilărie, în jurul căreia se țese o poveste care se petrece într-un
Agenda2004-51-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283191_a_284520]
-
spaniolă și gazon englezesc retezat cu coasă manuală. Ceea ce nu se distinge de la această distanță, este burgul sau ceea ce a mai rămas din fortăreața săseasca de Ev Mediu, casele sever aliniate pe stră delele suprapuse peste tot atâtea tuneluri, subterane fantomatice mai mult sau mai putin atrăgătoare pentru arheologii fără fler, sau prinși în febra politicilor de tot felul. Acoperișurile abrupte, gangurile foarte înguste, turnurile de la cetatea breslașilor, toate sunt detalii prinse în cvartale aproape simetrice, biete monu mente arhitectonice ce
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
în mathesis: e vorba de așa-zisa "lume care nu este", regatul imponderabilității și hieratismului absolut, unde insul contemplă geometria formelor pure, iar istoria își urmează cursul că istorie a non-evenimentului. Toată această lume "salvată" este un ansamblu de generaluri fantomatice care împrumuta în mod straniu chipul lui Don Quijote, chip de lege întrupata cu tot dinadinsul. Nu întîmplător obsesia noiciană a formelor pure și a geometrizării, a prevalentei posibilului asupra realului, avea să-și găsească în ochii lui Nicolae Steinhardt expresia
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și subterane paralele// Va scriu din lumi extraterestre:/ că luna are lăzi de zestre/ și sîni de ceară./ Aleluia,/ dinspre Pogor spre Cetățuia..." (Misiva po(d)goreană). Alteori e fantomatic dionisiaca: "Prietenii vin și se duc./ Unul bea vin, altul soarbe ceai alpin,/ celălalt gusta din toate cîte puțin// Umbrele se ridică în zori din țarina/ mîna de mînă -/una respira, alta inspiră, cealaltă îngheață/ cu mască mortuara a zilei
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
casă veche,/ A urcat treptele, a-nceput să dispară,/ Printr-o fereastră putredă pătrunde înăuntru/ Tot ce e putred afară" (Pastel I). În acest plan al oscilației între viață și "dispariție", nescutit de o putrefacție umidă, prelungită, poeta se simte fantomatică, atrasă însă în continuare de telurismul său predestinat, sălbatic: "umblam prin cerul gol la fel ca pe pămînt/ nu mai știam de nimeni uitasem cine sînt/ Care este natura acestui Eros ținut în cumpănă de tentația anihilării ființei? E una
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
seamănă suspect de mult cu o vata de zahar: privită superficial este ademenitoare și umflată, dar dacă te apropii și vrei chiar să o gusti, instantaneu se topește și dispare. Pentru că ea nu are nici o altă consistentă decît pe aceea fantomatica a hologramei. În mare, în aceeași situație se află și desenul. În prima categorie intră desenele ample, aproape desene de sculptor prin dîrzul decupaj al formei, devenite însă confuze prin linii anexe care comentează policrom conturul inițial. Acestea, ca și
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
nu observă/ doar tu inima: ușa prin care plec și mă-ntorc/ în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
asupra individului, deplasarea decalogului politic de la partid la popor a fost o cale de instalare a totalitarismului. După ’89, în vidul creat prin implozia PCR, societatea s-a umplut de așazise programe politice, încropite în fugă în zecile de formațiuni fantomatice intrate în competiție pentru putere. Dincolo de faptul că documentele respective, unele nici măcar intitulate ca atare, erau ciorne improvizate la colțul mesei, pe care autorii n-au avut puterea să le ducă la capăt, ele nu cuprindeau un minim de obiective
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de-adevăratelea la graniță, era aici, printre noi, sporind din sine, și din ceea ce subzistase în societate, dilatându-se, ocupând tot spațiul, un spațiu în care n-a mai fost loc și pentru comunism, pentru nici un comunism. Efigia un timp fantomatică înviase, brusc și contondent, pentru a-și confirma mitul. Nu mai avea decât să curețe terenul și să încheie socotelile - ceea ce a și făcut. S-a instalat triumfător, împlinind visele, și ele destrămate mult timp, ale celor ce o așteptaseră
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
trimestru pentru reparație, pana cand grecii, preluând afacerea, vor întreprinde ceva. Aproape că se aude, în înserarea glaciala, trecerea unui câine stingher care circulă de zece ore în nădejdea unui culcuș - de hrană nu poate fi vorba - iar după felul fantomatic în care dispare înțelegi de cat de vagi factori îi depinde supraviețuirea. Fulguie rar și pervers: momentul cel mai indicat pentru a bea un pahar cu apă. Seară, aceasta curge întotdeauna, deoarece reparațiile se fac numai peste zi. Scrie și
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
exact, cu așteptarea acestei apariții [...] Strigoiul va veni. Ar fi cu neputință să întîrzie. Așa cum, de fapt, întîrzie. Și mai exact încă, totul se deschide cu iminența unei reapariții, însă ca apariție pentru prima dată în piesă." Comunismul, care bîntuie fantomatic Manifestul din 1844, este metaforizat prin acest spectru mereu așteptat și mereu amînat, promisiune obligatorie și neîmplinită. "Carnea și fenomenalitatea sînt cele care îi conferă spiritului apariția sa spectrală, dispărînd însă imediat în apariție, în chiar venirea fantomei sau în
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
al termenului) un "personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sîngele celor vii", iar strigoi, -oaie "(în superstiții) sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întîlnește". Explicația din urmă e destul de vagă în privința "neajunsurilor"; în plus, are defectul de a pune un accent prea mare pe metamorfozele animalice. Un dicționar foarte popular în perioada interbelică, cel al lui Lazăr
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
caligrafie)... Că "ocupațiile eroului principal al romanului" (om de litere, filozof și poet) corespund și ele cu ale lui R. I.... Că se observă coincidența unor nume proprii (Alexandru, Costică, Anica, Gogor > George)... Că "obsesia frumosului ideal, a cărui prezență fantomatică halucinează simțurile eroului", traversează și scrierile lui R. I....După cum se vede, nimic solid. Nimic, în orice caz, de ordin "ideologic și stilistic" care să ne poată, cu adevărat, convinge. [...] Impresia dumneavoastră de lectură, aceea că textul e tradus din
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
ca o zeitate trufașă, că aceste întîlniri ale noastre, bărbătesc mateine, o să continue încă multă vreme". Un personaj e numit Haidia, ca o îngînare a lui Pașadia. Un panegiric închinat amurgului amplifică senzația plonjării într-un univers defunct, prelungit prin fantomaticul discurs capabil a-i fixa fastuosul colorit: "Ocolim casa de mode. În vechea uliță, înclinată spre apus, urmărim, cu nerușinare, cum se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase, afumate, cu franjuri lipsă, nu ne pot ascunde acest
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]