93 matches
-
vin al Indolentei, asigurînd-o că mărul dă o aromă deosebită băuturii. Aceasta, ținând trandafirul sub nas, privea felin din ochii ei mari, păstrând Bietul Ioanide o neutralitate echivocă. Delicat și obiectiv, Pomponescu distribui felii de măr și în paharul doamnei Farfara și al lui Ioanide, care erau mai apropiate. Întors acasă, Ioanide desfăcu pachetul cu oase și cărnuri și-l puse înaintea lui Ștolț chiar pe pat, și-n vreme ce câinele, plin de recunoștință, mânca, scoase o foaie de trandafir
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de temperament cu totul castă, care îi relevă dinții superbi și un gât vânjos, statuar. Pomponescu nu găsi nimerit a profita prematur de apropiere și, aplecîndu-și capul în jos, sărută doar podul palmei Ioanei. Apoi "ridică ședința" tocmai când madam Farfara se întorcea din inspecție. Acum, consumîndu-și cafeaua cu lapte împreună cu cele două Pomponești, ministeriabilul reevocă pe Ioanide stând călare pe un scaun și vorbind Ioanei de temple și văzu în arhitect nu numai un concurent în profesiune, ci un adversar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el, la minister, Panait G. Călinescu Suflețel, care nu-l slăbea din ochi, în scopul de a afla când s-ar ivi vacanța vreunei direcții de muzeu. În parte, drumul spre casă le era comun și trecea prin fața casei doamnei Farfara și implicit cu câteva curți mai încoace, pe dinaintea casei pe care o construia Ioanide. În poarta binalei aproape terminate, cei doi scunzi, unul pletoric, altul înarmat cu bastonul răsucit, se opriră și amândoi, din simplă curiozitate, avură simultan ideea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știau să fie discreți și solidari. - N-ai mai fost de mult pe la mine, domnule Hagienuș,m-ai lăsat, zise madam Farfara făcând aluzie la o întrevedere veche în care amândoi pusese la cale o mică afacere. - Sunt supărat, madam Farfara, sunt foarte supărat. - De ce? - Ia, cu ale vieții. Copiii, griji familiale. Băiatul cel mare,ofițerul, are nevoie de bani, datorii vechi, fata are și ea greutăți. Și uite, acum m-au încolțit toate și n-am nici un ban. Am cheltuit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știa pe degete existența lui Hagienuș, cu a cărui familie avea relații, nu făcu nici un gest din care să rezulte că nu crede ce spune orientalistul. Acesta privi precaut în direcția ușilor. - Poți să vorbești fără grijă, îl încurajă madam Farfara cu o delicată confidență. - Am venit să te consult pe dumneata, ca prietenă veche, să mă-nveți ce să fac. Da' știi, te rog să nu afle nimeni. - Îmi pare rău! se indignă madam Farfara, cu totul onest,confidența fiind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără grijă, îl încurajă madam Farfara cu o delicată confidență. - Am venit să te consult pe dumneata, ca prietenă veche, să mă-nveți ce să fac. Da' știi, te rog să nu afle nimeni. - Îmi pare rău! se indignă madam Farfara, cu totul onest,confidența fiind însușirea ei capitală, deviza firmei ei neînscrise, cu care avea succese meritate. - Am nevoie de bani! - Vrei să împrumuți? - Aș! Ce să împrumut, să-mi iau belele pe cap acum, labătrînețe! Dacă aș putea să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am pripit cu monumentul. O s-ajung, Doamne ferește, de râsul lumii, să fiu nevoit sa vând cavoul, ca să-l pot plăti. Zicând acestea, Hagienuș se uita cu coada ochiului la madam Valsamaky-Farfara, să surprindă vreun reproș din parte-i. Însă madam Farfara primi chestiunea foarte calm și pozitiv: - Mulți au fost nevoiți să vândă locurile de la cimitir. Face omul ce poate. Dacă-ți dă preț bun... - Zău, madam Farfara, prinse inimă Hagienuș, nu fac un păcat dacă l-aș vinde? Te rog
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochiului la madam Valsamaky-Farfara, să surprindă vreun reproș din parte-i. Însă madam Farfara primi chestiunea foarte calm și pozitiv: - Mulți au fost nevoiți să vândă locurile de la cimitir. Face omul ce poate. Dacă-ți dă preț bun... - Zău, madam Farfara, prinse inimă Hagienuș, nu fac un păcat dacă l-aș vinde? Te rog să-mi spui sincer, să n-am mustrări de conștiință. - De ce să faci păcat? Răposata însăși, când și-ar fi știutcopiii în suferință, ar fi renunțat la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
divanuri largi, acoperite cu saltele. Ioanide își anunțase soția că va dormi acolo ca să comande mai comod un număr de lucrări de lichidat urgent și transportase o planșă lungă, pe care o așezase pe două picioare portative. Venind la madam Farfara acasă, Ioanide contemplă de sus până jos pe Ioana și se simți cuprins de o decizie inevitabilă. Indolenta era molatică, însă foarte profundă în priviri și ochirile ei părură lui Ioanide din ce în ce mai îmbietoare. Ministeriatul lui Pomponescu nu se realiza și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ValsamakyFarfara. Despre aceasta, însă, amicii lui Pomponescu nu scoteau o vorbă, din grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși când Gulimănescu, începînd a pronunța numele doamnei Farfara, îl reînghiți repede, alarmat de privirile suspecte ale celor de față. Ministeriabilul făcu un început, întrebînd pe Gaittany în ziua când acesta îl însoți, laolaltă cu grupul, câțiva pași pe Calea Victoriei: - Ce mai face doamna Valsamaky-Farfara? - E în perfectă formă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
emise părerea că Ioanide nu va veni. Astfel, Pomponescu se prezintă la ceaiul lui Saferian, sărută mâna doamnei Valsamaky-Farfara și avu o primă consolare de a fi întrebat de aceasta de ce o ocolește. - Am început să îmbătrînesc, zise ironic madam Farfara,fiindcă văd că nu mai calcă nimeni în casa mea. De acum încolo, ca să nu mai rămân singură, trebuie să merg eu la ceilalți. - De fapt, obiectă Pomponescu, întrucît ne privește, neești grav datoare. Pe catalogul nostru ai o mulțime
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aparținea unei familii mai vechi decât a lui Hangerliu, mai autentice. Vălsămăkeștii se trăgeau dintr-un neam de boieri de mâna a doua, citați încă din secolul al XVI-lea, și care a dăinuit cu îndărătnicie, întinzîndu-se în spațiu. Prin Farfara, madam Valsamaky era înrudită cu Goleștii, fiindcă mama acestora fusese Zoe Farfara. Hangerlii nu se aflau prin țară când numele Valsamaky era bine consolidat în Almanahul de Gotha al țării Românești. Aceștia era venetici curați, oameni noi. Insă Hangerliu fusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se trăgeau dintr-un neam de boieri de mâna a doua, citați încă din secolul al XVI-lea, și care a dăinuit cu îndărătnicie, întinzîndu-se în spațiu. Prin Farfara, madam Valsamaky era înrudită cu Goleștii, fiindcă mama acestora fusese Zoe Farfara. Hangerlii nu se aflau prin țară când numele Valsamaky era bine consolidat în Almanahul de Gotha al țării Românești. Aceștia era venetici curați, oameni noi. Insă Hangerliu fusese, oricât de efemer, domn, și urmașii săi, intitulîndu-se prinți, intraseră în alianțe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine consolidat în Almanahul de Gotha al țării Românești. Aceștia era venetici curați, oameni noi. Insă Hangerliu fusese, oricât de efemer, domn, și urmașii săi, intitulîndu-se prinți, intraseră în alianțe cu familii domnitoare și cu aristocrația europeană. Familiile Valsamaky și Farfara, din mijlocul cărora nu ieșise nici o personalitate proeminentă, aveau curs numai în țară și se perpetuase într-o pătură cu aparență de burghezie: ofițeri, magistrați, episcopi, călugări (nu însă preoți), funcționari chiar și mai umili (mai rar profesori). Un profan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai cerebral, dar și corporal. Ea avea evidența tuturor membrilor, a acelora cu picioarele în groapă sau culcați în leagăn, cunoștea pe degete averea fiecăruia, depozitele de documente, perspectivele, însușirile, bolile ereditare. O Teodorească făcea o criză de nervi? Madam Farfara, cu fișierul ei mental, mergea îndată la sursă. "Cu nervii, zicea, nu prea stau ei bine, din familie, un-chi-su Comănescu a murit cam slab de minte." Așa cum Ioanide își calcula într-o clipă, pe un colț de hârtie, costul probabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mergea îndată la sursă. "Cu nervii, zicea, nu prea stau ei bine, din familie, un-chi-su Comănescu a murit cam slab de minte." Așa cum Ioanide își calcula într-o clipă, pe un colț de hârtie, costul probabil al unei case, madam Farfara computa averea posibilă a unui individ. Observatorul neexpert în sociologie putea să taxeze pripit această indiscreție aparentă drept mahalagism. În felul acesta, prințesa Hangerliu și Gaittany deveneau mahalagii calificați. Ar fi fost o gravă eroare de apreciere. Madam Farfara nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consolidau clanul. Pentru asta era nevoie de exploratori în noua societate, în scopul recrutării de forțe. Un Hangerliu nu era bun de asemenea lucru. El cobora la mahala și la țară, păstrîndu-se astfel impermeabil. Maeștrii negociatori erau Gaittany și madam Farfara. Ei descopereau puterile zilei, pe Pomponescu, pe Saferian Manigomian, chiar pe Ioanide într-un fel, îi frecventau, îi măguleau, fără a-i introduce însă înainte de vaccinul prin căsătorie în tagma lor, cu mici excepții, mai ales din partea intermediarilor înșiși. Chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Un copil prin Ioana, recunoscut de el, ar fi rămas nu mai puțin un membru al grupului celuilalt, o punte de legătură între el, Pomponescu, și sfera Hangerliu-Gaittany-Valsamaky. Pentru aceste motive complexe, ministeriabilul luă notă cu satisfacție de prezența doamnei Farfara la ceaiul dat de madam Pomponescu. Îmbrăcat ca de ordinar, în smochingul său tivit, pe care-l punea la solemnități oricât de minime, negrul fiind nuanța sa, Pomponescu se purtă ca un simplu secundant al soției sale, desfășurând o amabilitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a nu fi văzut de mult pe Ioana, madam Valsamaky o scuză și adăugă că ar fi foarte fericite amândouă să primească vizita familiei Pomponescu. Ioana va avea grijă să se pună în înțelegere asupra zilei, întrucît ea, madam Farfara, fiind abandonată prematur de lume, nu-și mai permite să aibă jour fixe. Și în-tr-adevăr, Ioana anunță pe doamnele Pomponescu și prin ele și pe domnul Pomponescu că ea și mama ei ar fi onorate de vizita domniilor-lor. Din moment ce Ioana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea și mama ei ar fi onorate de vizita domniilor-lor. Din moment ce Ioana însăși invita pe Pomponescu, gheața era spartă, și ministeriabilul, asigurat că G. Călinescu tratativele pot fi continuate, se prezentă, venind în trăsură însoțit de doamne, în salonașul doamnei Farfara, în care madam Pomponescu, sprijinită pe bastonul său, păși cu multă autoritate, având aerul a scoate în lume pe ministeriabil. Întrevederea Pomponescu-Ioana fu plină de o discretă decență, reproșurile și reconcilierea rezumîndu-se la o scurtă încrucișare de priviri, atunci când Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drept oribilă, totuși memoria lui Bogdan n-avu noroc de o mai largă evocare, căci, ca printr-un consemn, subiectul fu repede înlăturat. Motivul? Pomponeștii, pentru care numele Gavrilcea nu era necunoscut, nu voiau să-l implice în discuție, madam Farfara, de asemeni, nu dorea să se gândească cineva la Tudorel, deci indirect la Ioanide. Cu toate că izbutită, întrevederea nu fu suficientă pentru calmarea susceptibilităților lui Pomponescu. Ministeriabilul o recunoștea drept valabilă pentru reluarea raporturilor austere, încă incertă pentru verificarea temperaturii erotice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Saferian. În compunerea listei, Gaittany ezită a pune pe Ioanide, însă ministrul adăugă cu propria lui mână acest nume. Ioanide se scuză în chipul cel mai pertinent, prin doliul său. Dintre femei participă numai madam Valsamaky-Farfara. Între Pomponescu și madam Farfara se putea constata o notă comună prin contrast cu Hagienuș, de pildă. Câteșitrei îmbătrîneau, admițând că depășirea unei anume vârste trebuie notată cu acest nume al involuției. Îmbătrânirea lui Hagienuș era neglijentă și comică. Fălcile i se umflau sau dezumflau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bătând în violet, asemeni valurilor mării, care capătă două nuanțe după refracția luminii. Părea a avea o perucă de fantezie făcută din mătase, ceea ce-i dădea șic și un aer mai tânăr. Expunerea gâtului constituia o problemă gravă pentru madam Farfara, din cauza încrețirii excesive a pielii. Acoperirea cu gulere pe balene era un procedeu perimat, recomandabil cel mult pentru octogenare în ultimă fază a decrepitudinii. Madam Pomponescu-mamă folosea acest truc. Madam Farfara, eliminând decoltajul, începu a purta coliere scurte, de mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tânăr. Expunerea gâtului constituia o problemă gravă pentru madam Farfara, din cauza încrețirii excesive a pielii. Acoperirea cu gulere pe balene era un procedeu perimat, recomandabil cel mult pentru octogenare în ultimă fază a decrepitudinii. Madam Pomponescu-mamă folosea acest truc. Madam Farfara, eliminând decoltajul, începu a purta coliere scurte, de mai multe ori învălătucite, din bile de os, fildeș, chihlimbar, după nuanța rochiei. Ca să nu atragă atenția asupra prăbușirii mamelelor, își acoperea umerii cu colerete, luând proporții de mici pelerine făcute din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strânse cu mari catarame. Bluzele, rochiile și le închidea cu clipse voaiante de metal sau nasturi de lemn ori cristal, astfel încît ochiul aluneca asupra suprafeței minerale a îmbrăcăminții. Rochiile din mătase sau din material ușor nu avantajau pe madam Farfara, care vara se afla în mari dificultăți, recurgând la pichete scrobite, la rochii cu volane etajate. Proeminența oaselor și mizerabila debilitate a fluierelor picioarelor trebuiau neapărat dosite. De aceea, anotimpul eroic al doamnei Farfara era toamna, când purta lenajuri groase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]