2,284 matches
-
interesându- mă de utilizarea drogurilor de către populația autohtonă, mai ales în scopuri magico-rituale și religioase. Prezentul capitol, intitulat „Mătrăguna, măselarița și muscarița”, este o formă revizuită și extinsă a studiului publicat în 1988. Interesul lui Mircea Eliade pentru mătrăgună și farmacopeea populară s-a manifestat încă înainte de plecarea sa în Orient. El și-a decupat cu grijă articolul despre legendele mătrăgunei în Europa, articol publicat în 1923 de I.-A. Candrea în Adevărul literar și artistic (233, pp. 31-37). Tema l-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
artistic (233, pp. 31-37). Tema l-a preocupat și în India. „Lucrez nebunește la Imperial Library - scria el la Calcutta, în 1930 - ; mătrăguna în botanica și fantastica asiatică, iată un lucru care îmi va dezvălui multe. Acum am o întreagă farmacopee în cap și poftă nebună să descifrez mătrăguna” (4, pp. 231-233). Scriind despre cultul mătrăgunei în România, Mircea Eliade (5) s-a folosit - printre alte materiale - de „una dintre cele mai bune expuneri despre culesul mătrăgunei”, cuprinsă în studiul din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unor vechi eresuri de acest fel, dispărute sau grav degradate. În zona Munților Apuseni, de exemplu, în cadrul ritului de recoltare a mătrăgunei se folosea lapte de „gudă” (= cățea) (28, p. 56). Pe de altă parte, există o plantă psihotropă din farmacopeea populară, mutătoare (Bryonia alba), asemănătoare ca efecte narcotice cu mătrăguna (și uneori confundată cu ea), care era culeasă cu ajutorul unui câine. Este o „buruiană dintre cele cu putere peste fire”, numită împărăteasă, ca și mătrăguna. O plantă „mântuitoare de boli
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atrofiei musculare (85, p. 29). Românii din Bucovina uscau floarea de cânepă de vară și o fierbeau „cu miere în holercă tare și curată, ca medicament pentru vătămătură” (13, p. 418). Dr. Dem. E. Paulian enumeră cânepa printre plantele din farmacopeea populară „întrebuințate pe scară întinsă contra afecțiunilor din cadrul medicinei nervoase” (91). în studiul privind Descântecele românilor (1931), la capitolul „Cu ce se descântă ?”, folcloristul Artur Gorovei indică, printre altele, „sămânța de cânepă” și „cânepa” (92, p. 82). Etnologul Nicolae Bot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vân- toasele] multe am mai face în lumea aceasta, dar din pricina acestor două ierburi noi nu putem face ceea ce dorim și cum dorim (12, p. 89). în general, odoleanul (cu tot cu rădăcină), plămădit în rachiu de drojdie, era foarte folosit în farmacopeea populară „contra bolilor nervoase” (91). Este o plantă care crește frecvent în flora spontană din această zonă a continentului. Numele științific al odoleanului (Valeriana officinalis) provine chiar de la numele regiunii în care creștea planta din belșug și de unde era adusă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
celor săraci, ca să le folosească la vremea boalelor lor”, se recomandă : „[Pentru ca] să doarmă omul : să iei flori roșii de mac și să moi în apă sau vin ; și să bea” (152, p. 226). Pentru folosirea macului ca somnifer în farmacopeea populară, nu voi cita un informator popular, ci un scriitor, Mircea Mihăieș, care vorbește despre „consumul excesiv de mac” în zona rurală a Aradului. Era, de altfel, o practică aproape generalizată în copilăria mea. Nu mi-a ieșit niciodată din minte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică preparată din patru ingrediente de bază: ceară, seu, smoală și rășină. Ne putem imagina mai degrabă un excipient decât un compus cu adevărat eficace pe terenul farmacopeei, dar în sfârșit... Se întâmplă că acest cvadruplu remediu nu există explicit în corpusul lui Epicur. Filosoful nu enunță nicăieri clar acești patru timpi făcuți să faciliteze memorarea unei întregi opere. Când crezi că-l vezi apărând, el se poticnește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați decât foamea și setea care pot să chinuie trupul. Cu atât mai mult cu cât trăiește într-o epocă în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare lucru în materie de anestezic sau de antalgic. Atunci când Canguilhem definește sănătatea prin liniștea trupului, el se exprimă mai mult ca un epicurian contemporan cu Magistrul decât ca un medic postmodern, pentru că o boală cum
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea către Meneceu, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii. Nu-i deloc uimitor că, în prezența unei terapii active, robuste, Philodemos se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de vivre? Les controverses de l'Antiquită à la Renaissance. Amândouă sunt prefațate de către Pierre Hadot la Editions universitaires de Fribourg - 1993 pentru primul volum și 1996 pentru cel de-al doilea. Voelke, Domanski și Hadot optează pentru filosofia ca farmacopee și practică a existenței. Chestiunile abordate în aceste două lucrări rămân de actualitate... O filosofie hedonistă? După cum e lesne de bănuit, filosofia și hedonismul nu fac casă bună în tradiția occidentală, în care acești doi termeni sunt considerați antinomici... Evident
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pildă rubarba, atenuau simptomele scorbutului din timpul iernii, fără să cunoască existența vitaminei C. Mucegaiul de pe unele tipuri de pâine era folosit la tratarea infecțiilor cu mult timp Înainte de descoperire penicilinei. După părerea lui Anil Gupta, cam trei sferturi din farmacopeea modernă este alcătuită din derivate ale leacurilor tradiționale. Chiar și când nu aveau remedii, oamenii știau de multe ori ce măsuri să ia pentru a reduce șansele de a contracta o boală infecțioasă gravă. Londonezii din cartea lui Daniel Defoe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
C10H16O2) sau Dryobalanops aromatica (dextro-borneol, C10H18O2), dar și produsul distilat din Blumea balsamifera, menționat de europenii din Asia la sfârșitul secolului al XIX-lea, cf. R.A. Donkin, Dragon’s Brain Perfume, 1999, pp. 37 și urm., dar cunoscută și de farmacopeea arabo-indiană (scr. kukurunda) În secolul al XVI-lea, cf.G.J. Meulenbeld, HIML IIB, p. 319 n. 1311. 73. Kei Înseamnă „arsură”, de unde și numele bolii. 74. Joseph Wolff (1792-1862) - misionar anglican cu un curaj puțin obișnuit chiar și În această epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Încă din deceniile anterioare (cf. B. Le Calloc’h, Csoma de Kőrös I, pp. 171-175). 78. Efectele benefice ale ultimei plante din acest compus (curios, dar favorit) erau cunoscute și În țările române. Ipecacuanha provine Însă din Brazilia, iar În farmacopee a fost utilizată rădăcina de Cephaëlis Ipecacuanha (US Dispensatory, pp. 493-498). Nu mai apare În Lexicon botanicum. 79. Sau Henri de Turk, cum scrie Honigberger. 80. Anton Swoboda era la origine slovac, dar, așa cum spune Honigberger, se născuse „În Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pp. 187-189), dar În primul rând ca stimulent al activității nervoase. 132. Gen Înrudit cu cantaridele. 133. Generalul Court? 134. Honigberger nu menționează dacă e vorba despre ipecacuanha sălbatică (Asclepias curassavica, cf. Hobson-Jobson, s.v., p. 439b) sau varietățile reținute de farmacopeea oficială. Planta (scr. k³kamuñĂi) e deja menționată În unul dintre primele tratate alchimice indiene, Ras³rñava, din secolul al XIII-lea, cf. G.J. Meulenbeld, HIML IIA, p.683 cum IIB, p. 689 n. 124. 135. Umbrela (scr. chatra) este un accesoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Astragalus care, după exsudare, treptat se Întărește. US Dispensatory o menționează printre substanțele mai eficiente În farmacie decât guma arabică, În preparate de odinioară precum Mucilago Tragacanthe sau Pulvis Tragacanthae Compositus, de care Honigberger știa probabil că sunt folosite În farmacopeea britanică. Acest tip de gumă nu mai apare În Lexicon botanicum. 280. Despre Gange și rolul său ca sursă de apă, cf. Arion Roșu, „L’eau en Inde”, 1999-2000, p. 43 n. 44. 281. Cf. Materia Medica, 1852, vol. II
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
biologia și proprietățile acestei plante, producția sa - fibră sau rășină - variind după climat, temperat sau tropical și subtropical”, cf. Arion Roșu, „Yoga et alchimie”, ZDMG 132, 1982, pp. 370-371 cum n. 38. 284. În original: poppy-heads. Din capsulele de mac, farmacopeea indiană extrăgea Papaver somniferum, substanță cunoscută tuturor medicilor coloniali. Ca materia medica, cf. US Dispensatory, pp. 660 și urm. 285. Face parte din farmacopeea ³yurvedică, cf. Pierre Delaveau, „Médecine ³yurvédique et applications en gériatrie”, Actualités pharmaceutiques, 417, mars 2003, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ZDMG 132, 1982, pp. 370-371 cum n. 38. 284. În original: poppy-heads. Din capsulele de mac, farmacopeea indiană extrăgea Papaver somniferum, substanță cunoscută tuturor medicilor coloniali. Ca materia medica, cf. US Dispensatory, pp. 660 și urm. 285. Face parte din farmacopeea ³yurvedică, cf. Pierre Delaveau, „Médecine ³yurvédique et applications en gériatrie”, Actualités pharmaceutiques, 417, mars 2003, pp. 36-37, și „Médecine ³yurvédique et santé publique”, Mélanges Arion Roșu. Smilax china (scr. dvșp³ntarav³ca) e menționată deja de Bh³vamiïra, Bh³vaprak³ïa (secolul al XVI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Lexicon botanicum M628) nu se confundă cu mirtul, fiind un extras de Balsamodendron myrrha. 300. Element din materia medica indiană denumind fructul astringent uscat de Emblica officinalis Gaertn., plantă cunoscută din familia Euphorbiaceelor, dar care nu mai e folosită În farmacopee: ea apare Însă ca scr. am•taphala, afirmă Bh³vaprak³ïa 137 (HIML IIB, p. 267), sau ca p³. ambilik³, redat de Jinadasa Liyanaratne tocmai cu „emblic myrobalan”, care face parte dintre cele trei fructe t(r)iphal³, cf. Bhesajjamañj¿s³, Pali
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
varietate de pseudo-sarsaparilla (Arabia medicaulis?), utilizat În epocă În tratamentul afecțiunilor reumatice, sifilitice, cutanate și ulceroase; nu apare Însă ca atare În US Dispensatory; vezi Nardus Indica (pp. 1651-1652). 320. E „balsamul de Mecca” (Balsamum Gileadense), considerat Însă extracanonic În farmacopeea timpului (US Dispensatory, p. 1541). 321. Engl. catarrh; funcția frunzelor de odolean sau cătușnică (Nepeta cataria), „puțin cunoscute În practica obișnuită”, afirma US Dispensatory (p. 410). 322. Nu putem decât să regretăm că Honigberger nu a introdus deja În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
așa-numitele cercetări botanice ale doctorului În Kashmir, făcute cu mult Înainte, i se păreau suspecte. El avea motive să creadă că, În realitate, Honigberger nu fusese numai În Kashmir, ci trecuse În Tibet sau, În orice caz, cercetase știința farmacopeii oculte Într-una din acele mănăstiri din Himalaya și că anchetele botanice fuseseră numai un pretext”. „Oricum, astea le poți judeca mai bine dumneata”, adăugase d-na Zerlendi. Naratorul este așadar invitat de o doamnă enigmatică, undeva În centrul Bucureștiului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este așadar invitat de o doamnă enigmatică, undeva În centrul Bucureștiului, să se apropie de problema sa intimă, căci doctorul Zerlendi și doctorul Eliade se Întâlnesc prima dată aici, În această presupoziție fantastică a intrării În Tibet și a asimilării farmacopeii lui oculte. În literatura religioasă tibetană, bunăoară, chiar acestea sunt straturile unei biografii: phyis rnam thar (biografia externă, adică ceea ce naratorul știa dinainte despre Honigberger), naò rnam thar (cea internă, dezvăluită de dna Zerlendi ca fiind pasiunea soțului ei) și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
făcea ușor. Studiile Liberale nu contau, iar promovarea nici nu intra în discuție aici. Mai simplu nici că se putea. Wilt își termină prânzul și se duse la bibliotecă, la secțiunea cu lucrări de referință, ca să caute termenul „insulină“ în farmacopee. Știa cumva vag că asta era singura otravă nedetectabilă. La ora două fără cinci minute, la fel de nedumerit ca și înainte, coborî la sala 752 pentru a dezvolta sensibilitățile celor cincisprezece măcelari din primul an, numiți pe orar „Anul I Carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cercetare dominantă în Franța, unde lumea se ferește de excese în tratarea medicamentoasă a tulburărilor neurobiologice (îndeosebi a hiperactivității). Dar identificarea acestor tulburări n-are nimic de-a face cu farmacia și vom vedea că majoritatea programelor serioase evită tocmai farmacopeea. Sociologul se va feri ceva mai mult de acest concept, considerând că temperamentul este un construct social, ceea ce nu contrazice abordarea prin factori de risc: astfel se admite pe deplin că interacțiunea dintre acest bagaj genetic și mediul familial este
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ale cancerului. Deja Hipocrate o presimțise, atunci când le preda elevilor săi celebrul aforism: „Alimentul să fie singurul tău remediu”. Din păcate Însă, ne-am Îndepărtat de la această cale. Fără a nega posibilitățile terapeutice extraordinare pe care ni le propune astăzi farmacopeea secolului XXI, n-ar fi Înțelept să regăsim acum aceste fundamente ale sănătății? Acesta este motivul pentru care cercetările asupra nutriției și a cancerului se dezvoltă considerabil În zilele noastre. Cu titlu de exemplu, Centrul Internațional de Cercetare a Cancerului
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică preparată din patru ingrediente de bază: ceară, seu, smoală și rășină. Ne putem imagina mai degrabă un excipient decât un compus cu adevărat eficace pe terenul farmacopeei, dar în sfârșit... Se întâmplă că acest cvadruplu remediu nu există explicit în corpusul lui Epicur. Filosoful nu enunță nicăieri clar acești patru timpi făcuți să faciliteze memorarea unei întregi opere. Când crezi că-l vezi apărând, el se poticnește
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]