4,640 matches
-
a fi șeful de orchestră teribil de îndrăgostit de marea muzică, pe care o divinizează, considerând-o drept vehicul al unei ascensio la capătul căreia pândește perfecțiunea. L-am cunoscut pe vremea când, ca un țânc într-ale muzicii, eram fascinat de vulcanicu-i temperament, ce avea darul să prefacă substanța sonoră în materie incandescentă. Un vulcan ce nu s-a stins nici astăzi. Mai mult, el parcă erupe cu și mai mare intensitate și imprevizibilitate, escavând acele sensuri tainice ale tectonicii
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
eseiștilor sau a autorilor de jurnale și memorii, este atent la mișcările criticii. Pune în ecuație fiecare apariție, înseriază, încadrează, creează o adevărată rețea de semne și semnificații a ceea ce înseamnă literatura la un moment dat, fără să se lase fascinat de acesta, ci evaluându-l în context istoric. Ceea ce își propune criticul este să gândească și să regândească, în afara prejudecăților, atât opera, cât și opiniile despre autor, fiindcă "rumoarea" interpretativă ar putea uneori să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
invită mai mult la polemică, prin însăși condiția lui, Daniel Cristea Enache nu se lasă furat numai de ea, ci reușește chiar o "filosofie" a criticii, a actului critic: "Undeva, într-o pagină a lui Lucian Raicu (autor care-l fascinează, n.m.), există un portret nu prea măgulitor, dar memorabil, al celui care pretinde că a citit totul și acum, ce să facă, recitește o carte sau alta. Omnisciența a fost așadar de mult stinsă, acum doar i se dă o
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
mafiot" a tatălui... În finalul splendid (chiar dacă previzibil), într-o imagine paradisiacă, ieșirea din infern nu poate trece decît prin vama morții. E interesant cum distilează regizorul "misterul morții", din diverse unghiuri, în diverse registre, începînd cu imaginea copilului privind fascinat picăturile de apă care alunecă dintr-un sicriu ("Gheața ajută la conservarea corpului", îi șoptește tatăl), trecînd prin măcelul cu cadavre în serie, perceput de același copil, înnebunit de frică, și ajungînd pînă la personajul unui "fotograf" (Jude Law, de
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
și stai acolo cât vrei, nu contează, eu nu mă mișc de-aici până nu vii! Colombina!... În materie de pictură, ea jura doar pe Corot, al cărui peisaj ciuruit de raze - văzut împreună la parter cu puțin înainte - o fascinase: un copac bătrân bătut de soare aruncând prin frunzișul stufos scăpărări dumnezeești de lumină în iarba franceză. Urcând anevoie scările de fier incomode ca de incendiu, gâfâind cu opriri dese în torentul gălăgios de turiști sub acoperișul bătrânei Gări dezafectate
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
stilul său caracteristic o poezie în latină, Franciscae meae laudes; povestea lui Orfeu este cântată de poeți din Antichitate până în zilele noastre. Benvenuto Cellini se entuziasma la vederea statuilor grecești și a sculptat un Perseu ținând capul Meduzei; Renoir privea fascinat frescele de la Pompei, Mendelson Bartoldi a compus muzica pentru Antigona și Oedip-ul lui Sofocles, Carl Orff, Trionfi di Afrodite pe versurile lui Sapho, iar Enescu opera Edip... Peste tot și în orice timp spațiul cultural al continentului european este străbătut
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
fost plătit, grupul celor ce vor să ucidă, din convingere sau pe bani, funcționează la limita dintre amenințător și derizoriu, dar ridicolul nu diminuează cu nimic capacitatea de a face rău și Mircea Constantinescu se răsfață cu haz între vicii. Fascinat de cifra cinci, regizorul dublează identitatea unui ucigaș; spectatorii fascinați de alte cifre magice nu sesizează decât efectul comic creat de interpretarea convergent-divergentă a celor doi actori ( Constantin Cojocaru, Gabriel Pintilei). Crima este obsesia generală a personajelor și chiar crucea
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
în cazul Clujului este chiar șansa celor șase actrițe de a lucra în cel mai profund avantaj al actoriei, al profesiunii lor (pe care nu știu cîte dintre ele o practică susținut și vizibil) cu un regizor ca Alexandru Dabija, fascinat de actor, de contactul cu el, de descoperirile minuțioase pe care le face. Mărturisesc că din distribuție le-am văzut jucînd în adevăratul sens al cuvîntului, de-a lungul vremii, din vina mea, desigur, doar pe Irina Wintze - și cine
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Ceva mai tîrziu, cînd numele cu pricina au primit un chip sau o voce, am putut aprecia cu adevărat avantajul ignoranței mele dinainte. Nu neapărat în sensul că toți scriitorii m-au dezamăgit ca indivizi, după ce unii dintre ei mă fascinaseră ca autori. Dar am observat repede că nu-mi mai stătea în putință să fiu la fel de detașat sau de obiectiv ca atunci cînd le comentam cărțile fără să-i cunosc personal. Și am mai remarcat un lucru pe care-l
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
unde nu inventează, potrivește subtil lucrurile în așa fel încît acestea să semene tocmai cu viața oamenilor. Dublă primejdie, căci aici asemenea cărți nu sunt prea dese și, cînd apar, stîrnesc curiozitatea oamenilor și conving. Pe unii i-ar putea fascina în asemenea măsură încît ceea ce ei numesc zmeologie să ia amploare, în ciuda războiului pe care se pregătesc să-l pornească împotriva zombalilor lor. Dar poate de aici vine și ultimul nostru motiv de liniște. Cartea a fost tare bine primită
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
citești foarte mult, să ai o perspectivă asupra istoriei, eticii... Nu ajunge să știi totul despre partea tehnică, sau despre producție, așa cum se întâmplă astăzi în cele mai multe cazuri. Trebuie să studiezi, de pildă, filosofie medievală. În ceea ce mă privește, sunt fascinat de misticii Evului Mediu. Și dacă merg oriunde, ca de pildă în Cluj, mă simt ca acasă, pentru că, privind în jurul meu, văd, de exemplu, o catedrală... Oamenii se miră că mă pot simți acasă fără să înțeleg limba... Dar limba
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
reprobabilă. Cassian Maria Spiridon o evită, păstrînd o claritate a expresiei în pofida faptului că se apropie nu o dată, cu emoția veșnicului învățăcel (vezi numeroasele citate din autori paradigmatici), de chestiunile dificile ale poeziei. Perspectiva d-sale e una preponderent spiritualistă. Fascinat de misterul creației lirice, o abordează entuziast sub semnul celor "trei virtuți teologale", conform Apostolului Pavel, care sînt interdependente: credința, nădejdea, dragostea. Esența poeziei, ne încredințează d-sa, este de natură mistică, edificiul său fiind analogonul unui Templu: " În absența
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
sunt necesare pentru o intercalare eficientă între turistul occidental și cotidianul sovietic. Întâmplător sau nu, Simenon e condus prin Odesa de aceeași Sonie care îl condusese, nu demult, pe Henri Barbusse. Dar, de această dată, efectul este invers. Barbusse fusese fascinat de mirificul litoral ucrainean. Simenon este intrigat. Îi este dificil să găsească normalitatea. Inevitabila Sonia îi propune vizitarea unor fabrici, brutării, muzee, cluburi muncitorești. Oaspetele nu e deloc interesat. El vrea să simtă strada. Crunt malentendu. Strada nu înseamnă același
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
și tot ceea ce a urmat mai tîrziu - profesoratul de la Iași, profesoratul de la București, onorurile oficiale și legenda publică, faima est- europeană și o exemplară carieră de peste jumătate de veac - nu este decît consecința faptului că, prin plecarea la Iași, boemul fascinat de clasici și-a asumat, deplin și ireversibil, condiția și conștiința de pictor. Secvența IV Dar Baba nu este prezent în veacul său doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
devine o entitate literară, un personaj. Beat de cultură, d-sa încearcă astfel un simțămînt euforic al grandorii acesteia. Nu-i convin și nici nu e prea apropiat de cei frămîntați, sfîșiați de suferințe, de cei "slabi", "învinși", fiind, dimpotrivă, fascinat de cei "puternici", "biruitori", de creatorii care-și pot înscrie, triumfător, autoritatea. Bunăoară fervoarea cosmică, solemnitatea oficierii din creația lui Saint-John Perse, pentru care "lumea toată" n-ar fi "prea vastă pentru a încăpea în cuvîntul Poetului" (natural, grafiat cu
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
-ți rămâne impregnat . Cred că pentru el ar trebui inventată o nouă treaptă, undeva dincolo de noi. Să joci cam o sută de roluri și să fii de fiecare dată autentic, nu-i lucru ușor. Și mai e ceva care mă fascinează la el: e nemaipomenit de normal, de firesc. Toți care-l vor juca pe Caliban peste 200 de ani îl vor avea în minte pe Rebengiuc. Lui nu-i e teamă că nu va fi prins de posteritate. Se bizuie
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
fă să-mi fie foame, pentru că atunci nu sunt un centru mort, pot percepe copacii ca entități distincte și pot deveni curios cu privire la numele râurilor, înălțimea munților, diferitele forme ale numelui Tekakwitha, Tegahouita, Tegahkouita, Tehgakwita, Tekakouita, oh, vreau să fiu fascinat de fenomene! Nu vreau să trăiesc înăuntru! Reînnoiește-mi viața. Cum pot exista ca recipient al măcelului de ieri? Sunt pedepsit de carnea mâncată? Să existe oare cirezi sălbatice care nu au o părere prea bună despre mine? Crimă în
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
gîndească, înainte de a începe lectura. În realitate însă, poetul compune - ludic și manierizant, ce-i drept - niște game grațioase, care nu de puține ori surprind printr-o anume naturalețe, izvorîtă, paradoxal, din supralicitarea artificialului: "Recit: MIlioane de oameni să fie FAscinați..., SOLar fiind în poezie, LAborios în ce privește Simplitatea comunicării: numai atunci El DOrado-ul valorii e un alibi Recognoscibil." Ceea ce este însă cu adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea în pagină a versurilor, ține de jocul imprevizibil
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
n-o să mă simt bătrîn. Ce admir cel mai mult, pe lumea asta, e curajul. Curajul e, după mine, virtutea principală. În plus, curajul e unul dintre lucrurile cele mai fotogenice la un bărbat"... Pe lîngă curaj, Lelouch se declară fascinat de dragoste. "Structural, sînt un mefient. Așa am crescut. Singurul moment cînd ies din mefiența mea e atunci cînd mă îndrăgostesc. Dragostea e ca o vacanță a mefienței mele. Mă fascinează poveștile de dragoste și-mi place să le urmăresc
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
la un bărbat"... Pe lîngă curaj, Lelouch se declară fascinat de dragoste. "Structural, sînt un mefient. Așa am crescut. Singurul moment cînd ies din mefiența mea e atunci cînd mă îndrăgostesc. Dragostea e ca o vacanță a mefienței mele. Mă fascinează poveștile de dragoste și-mi place să le urmăresc ca pe niște policier-uri; un bărbat și o femeie: cine va trăda primul, ce se va întîmpla mai departe?" Așadar, în '66, Palme d'or. În '67, Lelouch e membru
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
minunata sa colecție de artă. Valul de atrocități ce amenință România e cu totul altceva decât șirul de afirmații urmate de retractări ale guvernanților de azi. Echipa extremistă ce abia așteaptă să se înscăuneze nu seamănă cu jucătorii de alba-neagra fascinați de bagheta iluzionistului Ion Ilici. în mâna lui Vadim, bagheta e chiar certitudinea prăbușirii imediate într-un Ev Mediu sălbatic. P.S. într-un articol cu duiosul titlu " Dejecția cu arome politico-intelectuale", publicat în Flacăra lui Păunescu (nr. 21, 30 mai
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
gîndiți cîndva. C.T.: Nu știu, chiar nu știu nimic despre asta. M.T.: Să lucrezi la două niveluri, la nivelul realității și al mitului. C.T.: Ultimul meu roman, Farul din Blackwater, se bazează vag pe mitul Electrei. Pe mine m-a fascinat întotdeauna Antigona. într-o anumită măsură, Povestea nopții este anti-Antigona. Antigonei i se oferă posibilitatea de a-și îngropa fratele și ea spune nu, nu vreau să-l înmormîntez. Va ceda mai apoi. Eu lucrez împotriva mitului. Așa cum Richard Garay
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
de obicei, în timp și spațiu, am riscat o întrebare: "Dumneavoastră ce respectați de fapt, legea sau ordinul?". Stupoare! Mai ceva ca la ședința de partid. "Ordinul, bineînțeles!" răspund "uniformizații" într-un glas. Asta încă n-ar fi fost nimic! Fascinată de logica răspunsului, mulțimea încetează scandalul. Mașinile circulă mai departe prin parc, împotriva legii. Copiii se retrag nedumeriți. N-au devenit, încă, pe deplin români... În acel moment am înțeles reacția unui amic, atunci când folosisem cu seriozitate sintagma "după Revoluție
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
apărea învăluită într-o aură de mister, distincție și eleganță, că îi impunea printr-o anumită solemnitate ("cînd vorbești franțuzește trebuie să te îmbraci în frac", suna recomandarea unui prieten de-al tatălui său); în fine, că limba franceză îl fascina prin grația enigmatică a sunetelor și, mai tîrziu, prin extravaganțele scrierii etimologice. O asemenea atitudine - mai este oare nevoie să o spun? - dublată de extraordinara erudiție a cărturarului de mai tîrziu, a condus la o înțelegere superioară a culturii și
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
e aceea prin care Eliade își dovedește fidelitatea, și ce fel de oscilație e aceea prin care Cioran își abandonează trecutul? Lavastine nu numai nu pare preocupată de a fi necontradictorie în demersul său, dar pare, din contra, atît de fascinată de propriile revelații, încît forțează nota pînă la absurd. Identifică, de exemplu, în istoria religiilor, așa cum o gîndește savantul Eliade, trei motive, pe care le silește să explice întreg comportamentul omului Eliade, speriat cum ar fi de dezvăluirea trecutului său
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]