163 matches
-
există și cititori cu o "voință" mai mare ca a lui. Aceștia sînt cam opt mii, fără a-i socoti pe aceia de pe Internet). * "Observatorul cultural" al lui Ion Bogdan Lefter & Asociații a apărut tocmai din cauza acestor nemulțumiri față de inerția fastidioasă a revistelor de pe piață. În articolul-program ni se promite în primul rînd o mai bună și mai completă informație: Vom încerca să fim prompți, să adunăm cît mai multe informații, să avem o bună reactivitate la evenimentele actualității culturale. Vom
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
care să prezinte ici și colo (nici măcar nu zic să "impună") un poetaș sau un romancieraș, într-un tiraj derizoriu, atîta vreme cît, pe de altă parte, se așteaptă ca "lumea mare" să se prosterneze în fața unei istorii lungi și fastidioase începînd cu cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie, scrise în etern-pierzătorul dialect "furculition", atîta vreme cît nu există nici măcar un consens "național" (a se vedea mai vechea situație a lui Blaga potențial recipient al premiului Nobel), atîta vreme cît, din
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe absurde/ în pragul ușilor ce se deschid/ fără să fie vorba de nici o plecare/ pentru că fațadele caselor/ nu conduc la nimic sigur
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie". La fel procedează Constantin Călin referitor la alte noțiuni la care a apelat Bacovia precum tîrgul, orașul, mahalaua, cafeneaua, crîșma, pustiul, melancolia, plictiseala, nevroza, visul etc. Nu avem a face cu o investigație fastidioasă și nici cu una care iese din rama subiectului de bază, cum s-ar putea închipui, ci cu o ofensivă informativă în virtutea convingerii că "mai multă informație înseamnă mai mult adevăr". O integrare a poetului "în timpul și spațiul său", implicînd
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
pildă, într-un paragraf (adăugat ulterior) care precedă un medalion dedicat lui Petre Barbu, cum se „leapădă” ea „în direct” de imperativele genului practicat atâta vreme: „Am încetat, acum câțiva ani, să scriu cronică literară. Mi s-a părut însă fastidios și oarecum redundant să anunț acest lucru explicit. La urma urmelor, orice om care citește literatură și, măcar din motive practice, vreo recenzie știe că cronica literară are reguli stricte (descrierea cărții, decupaj semnificativ, verdict clar) și ea nu trebuie
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
în plin”. E multă angoasă nejustificată, deci, în paginile acestea. Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj față de care Maria Banuș să nu emită obiecții. În general, în memorialistică, maliția aceasta e de bun-augur, căci salvează paginile de acalmie fastidioasă. În cazul de față, rezultatul nu e totuși spectaculos. Poeta nu-i destul de „rea” și tot ce rezultă e mai degrabă imaginea unui ursuzlâc de lungă durată. Lui Eugen Simion i-a plăcut cutare carte a ei (i-a spus
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
ne edifice, în moduri extrem de variate, asupra complexității fenomenului, care a angajat în desfășurarea lui destinele a zeci de milioane de oameni. Îmi transcriu notele de lectură fără mari scrupule filologice, adesea chiar renunțînd la ghilimele, care ar fi devenit fastidioase prin abundență. În septembrie 1938, după o întîlnire cu Hitler la Berchtesgaden, Chamberlain îi scria surorii sale: „în ciuda asprimii și a neînduplecării pe care am crezut că le văd pe fața lui, am avut impresia că am de-a face
De bello second by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2372_a_3697]
-
mai "umile" (ca, între altele, acelea ale istoriei noastre cam precare, în contra căreia, altminteri, domnia sa are mai mult decât un dinte!); el însuși, după Pirgu, o "ruină", "ruină venerabilă", desigur, nu, însă, una bine conservată. Și oricât de anost și fastidios este să ții un inventar "la zi" al temelor (adesea recurente și, deci, vizibile cu ochiul liber) sau al motivelor cutărui autor, - ruinurilor lui Mateiu, eu, am să-l țin, pentru a fi crezut, într-astfel, pe cuvânt... E vorba
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
numai în cazul lui Terry, în timp ce Ian trăiește în absența oricărei remușcări proximitatea materializării visului glamoros alături de frumoasa actriță în curs de afirmare. Într-un fel, regizorul explorează banalitatea răului suspendînd dilematica gravă a tragediei, ocolind bagajul de efecte adesea fastidios al dramei către un minimalism al situației. De ce Terry are o conștiință și Ian nu? Misterul se află aici, nimic nu anticipează reacția fiecărui frate în parte, nu se pot face pronosticuri, ci doar pariuri, tabloul fraternității armonioase este înșelător
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
zână" (De mână). Cu aceeași dexteritate, poetul se manifestă în registrul argotic și în cel intelectualizat, în versuri polemice, dure, șfichiuitoare sau în poeme pline de gingășii masculine. Chiar scrisorile către Brumaru, diseminate în mod controlat în sumarul volumului, încep fastidios, pentru a căpăta apoi ceva din naturalețea discursivă și confesivă a magistrului. În ele, O. Nimigean abordează direct și discută pe larg nu numai propriile modalități de poetizare, ci și perspectivele poeziei înseși, într-o epocă de alexandrinism, subțiere morală
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
pentru glose și adnotări simbolice: iernile scapă de inventarierea promisă printr-un subterfugiu inteligent; oricât de albe vor fi fiind ele, zăpezile nu pot avea nicicând memoria olfactivă a spumei de ras. Numai că nu aici, nu în exploatarea - cam fastidioasă și cam revolută - a senzorialului stă centrul de greutate al romanului. Așa cum văd eu lucrurile, reușita lui Petru Maier Bianu decurge - folosesc, cu bună știință, un stereotip medical - dintr-un tratament adecvat aplicat perioadei. De la oscilantul Petru Groza, trecând prin
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
căpătîi, 1996) sau The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover (Bucătarul, hoțul, soția hoțului și amantul ei, 1989). În acest ultim film, Wong Kar-Wai încearcă cu mult curaj să cucerească cu mijloacele unei sensibilități orientale focalizate pe nuanță, fastidioase jocuri de umbre ca în teatrul Nô, poezie vizuală și erotizare subtilă a gestualității un spațiu încărcat de spectre venind din mitologia cinematografică americană. Experimentul nu este nou pentru regizor, spre exemplu în In the Mood for Love (O iubire
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
care-l capătă, în secolul al XVIII-lea, scriitorul, a maniilor economice care se vertebrează, textual, comportamentul personajelor. Să admitem, împreună cu autorul Gândirii romanului, demersul lui Watt - chiar mărginindu-se la Defoe și Richardson - e încă pasionant și întru nimic fastidios. În sfârșit, o ultimă paradigmă identificată aici, aceea a "istoriei speculative" îl repune în drepturi pe Georg Lukács, cu a sa Teorie a romanului. Incisive, dar nu întotdeauna ușor de explicat, opiniile teoreticianului maghiar uniformizează recursiv câteva dintre tipurile - altminteri
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
Anthony Trollope are "oroare de teorii abstracte" (277). Și ideea este o formă a concretului, nu o expresie a contemplării inapte să palpeze viața. Analiză, da, dar cu măsură, regenerând și nu mortificând, trezind și nu adormind interesul cu "analize fastidioase", cum constată la lectura romanului lui G. d'Annunzio, Triumful morții. Absența predominantă a atitudinii conduce la conjectura, deloc conjuncturală, că își reprimă divergențele și se "obiectivează". "La fel de sceptic ca și față de regolistica, de preceptistica poetică veche, se arată Benedetto
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
categoria scriitorilor cu virtuți vectoriale, aruncînd săgeți și indicînd noduri de încrucișare a sensurilor, atîta doar că strălucirea asociațiilor sale trebuie s-o cauți în masa diluată a unei interminabile perorații. De aceea, Kierkegaard e sclipitor pe porțiuni mici și fastidios la scara mare, farmecul înecîndu-i-se sub pletora cuvintelor ce par să se acumuleze la nesfîrșit. Norocul lui Kierkegaard în limba română se numește Ana-Stanca Tabarasi. După ritmul cu care reușește să-l redea de-a dreptul din daneză, Ana-Stanca Tabarasi
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
ar rămîne o emblemă cu care am ști să ne învesmîntam în clipele festive, pentru a-l uită de îndată ce, somați de exigențele vieții, trebuie să ne întoarcem cu picioarele pe pămînt. Colocviul de la Romă nu a fost festiv și nici fastidios. A fost cordial, antrenant și sobru. Și, mai ales, a fost un mod prin care, la poalele parcului "Borghese", numele lui Noica a fost pronunțat mai des că alte dați.
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
romanele autorului. Diferențele de viziune de la un roman la altul sunt puse foarte bine în evidență încă din capitolul teoretic, așa încât noutățile aduse de analiza "microscopică" a textelor nu mai aduce revelații majore, iar rezumatele cărților lui Chandler sunt cam fastidioase. Partea bună a analizei este aceea că Mircea Mihăieș reușește să demonstreze cu argumente ceea ce intuise toată lumea după lectura romanelor lui Chandler: că prozatorul își depășește condiția de autor de romane polițiste prin atitudine, nivel cultural, construcție, miza pusă pe
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
rostirii hebdomadare a unui verdict literar, cronicarii noștri se ilustrează, de obicei, și printr-o solidă incultură, eficient sedimentată; citirea în galop a aparițiilor recente nu prea lasă timp pentru parcurgerea unor lucrări teoretice pe cât de importante, pe atât de fastidioase." Și, dacă ne rotim bine privirea în piața de carte a momentului, lucrurile chiar așa stau. Volume de publicistică și radiografii umorale - scrise lejer și adesea plăcut - trec cu ușurință drept panorame ale câte unei perioade, drept volume gata să
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
poftiți pe scenă colegi mai tineri proveniți din alte generații. Chiar de la începutul concertului, un numeros public a copleșit sala Ateneului. Dar nu a putut rămâne pe parcursul acestor colocvii jazzistice prelungite pe durata a aproape patru ore de muzică, de fastidioase discuții, evident mai potrivite într-o sală de club de specialitate. Desigur, ne-am fi dorit ca întregul concert-spectacol să fi beneficiat de o structurare mai coerentă, de o adevărată regie privind desfășurarea momentelor acestuia. Simpla lor alăturare, conversațiile, dialogurile
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
Dar deja când spinul înfipt în spatele dragonului Ivan e scos printr-un comando terapeutic, ajungem să ne întrebăm unde mai e surpriza și unde elementarul suspans. Unde? Bref: în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită de fastidioase descripții și de îndelungi portrete în sepia e una mai degrabă specifică poeziei. Naturalețea rezolvărilor oricărei tensiuni interne, glumele niciodată prea îngroșate, coborârile succesive în subteranele textului, senzația de pamflet calin la adresa deprinderilor scriitoricești, toate acestea ambiguizează până la pragul permis
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
de Iulian Băicuș. Știam și simpatizam - de la Dublul Narcis încoace - genul de critică literară (sprintenă, atentă, mereu bine documentată) pe care îl practică Băicuș. Aveam, pe de altă parte, rezerve de neclătinat față de entuziasmele cam naive și digresiunile nu o dată fastidioase în care se aruncă în mod consecvent, fără nici un fel de plasă de protecție, fostul cenaclist al Literelor bucureștene. Amintesc doar în trecere cum aproape toate observațiile subtile din volumul Max Blecher. Un arlechin la marginea neantului sunt aruncate în
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
Metternich, ambițiosul cititor, în taină, al cărții florentinului, "este aproape de a fi un om de stat, pentru că minte foarte bine"4. Detaliile despre posteritatea foarte sinuoasă a cărții, oricum o posteritate nesperată de autor, deși sînt atrăgătoare, ar putea fi fastidioase. Ele sînt foarte multe, dar alcătuiesc o partitură ce se cîntă pe două coarde esențiale și doar prin apăsare de deget apar nuanțele. Principele e, așadar, una dintre cele mai controversate cărți ale lumii dacă nu cumva cea mai cea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Homes și Parsons și al lui Swete, autorii unor ediții din secolele imediat următoare, ajungem la celebra ediție a lui Alfred Rahlfs, publicată pentru întâia oară în 1935 și devenită imediat ediția clasică a LXX. Am dat aceste amănunte oarecum fastidioase întrucât n-am găsit nici o urmă limpede cum că traducerea românească a Bibliei s-ar sprijini pe vreuna dintre edițiile abia enumerate. Pentru mine, prototipul după care s-a realizat traducerea acceptată de Sinod rămâne un mister. Divergențe între textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aptă de a vă dezvălui exasperanta mea opacitate în fața epifaniilor, fapt pe care, totuși, nu-l pot accepta decât după amiaza) și vă veți convinge de micile capcane retorico-stilistice la care am recurs din pură disperare. Dar destul cu introducerile fastidioase! Sunt, în continuare, în Japonia, după toate aparențele metamorfozat în turist la Kamakura. Așezarea, una dintre cele mai celebre și mai bine conservate bijuterii istorice din arhipelag, le-a slujit drept refugiu spiritual lui D. T. Suzuki (important gânditor budist
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în istoria universală și în viața poporului român (1572-1574). Un iz de protocronism avant la lettre se degajă din multe formulări hasdeiene. Romanul Ursita (1867), altă evocare istorică, optează de data asta deschis pentru literatură, fără a mai recurge la fastidioasa bibliografie; rezultatul este însă același. Mai slabă și mai lipsită de nerv decît Ioan-vodă cel Cumplit, Ursita nu se deosebește însă, în structura ei, de o scriere istorică; singurele pagini interesante sunt cele în care istoricul reconstituie decorul concret al
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]