186 matches
-
Drang", Johann Gottfried von Herder a dezvoltat concepția progresului în istoria societății, aceasta fiind o continuitate directă și firească a evoluției naturii, iar diverse popoare în dezvoltarea lor constituie o verigă în ascensiunea societății. Astfel combate teoria hazardului propagată de fataliști, conform căreia totul ar fi predestinat. Modul de organizare socială este, după Herder, rezultatul activității oamenilor, iar treptele acestei organizări sunt: familia, puterea judecătorilor aleși și a conducătorilor militari, precum și puterea despotică care se transmite prin moștenire. În opinia sa
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
științific și de providențialism religios, de pipăire prudentă a izvoarelor și de invocare a semnelor divine, de pătundere psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească perplexitate de ironie cultă și de inocență populară a stilului, o operă clasică a prozei istorice.”"
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
de personaj provine din romanul în versuri "Evgheni Oneghin" (1825-1832) al lui Aleksandr Pușkin. Romanul" Un erou al timpului nostru" (1840) de Mihail Lermontov descrie un alt om de prisos - Peciorin - ca protagonist. El poate fi considerat ca nihilist și fatalist. Printre exemplele ulterioare sunt Beltov din "Cine este de vină?" (1845-1846) de Aleksandr Herzen, "Rudin" (1856) al lui Ivan Turgheniev și personajul titular al romanului "Oblomov" (1859) de Ivan Goncearov. Criticii ruși precum Vissarion Belinski au considerat omul de prisos
Om de prisos () [Corola-website/Science/337623_a_338952]
-
inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți. Una din piesele sale, "Le Père de famille" (Tatăl de familie, 1758), a fost considerată prototipul "dramei burgheze". Dintre celelalte opere ale sale, "La Religieuse" (Călugărița, 1796) - roman psihologic, "Jacques le fataliste" (Jacques fatalistul, 1796), precum și satira "Le Neveu de Rameau" (Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute. De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice: "Pensées philosophiques" (Cugetări filozofice, 1746) și "Lettre sur les aveugles" (Scrisoare despre orbi, 1749). Diderot a avut
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
sfârșite, Diderot putea să se consacre altor forme ale scrisului. De-a lungul anilor precedenți, el începuse deja redactarea câtorva opere narative importante, fără a putea să le termine. Este cazul, de exemplu, a romanului "Călugărița" a povestirii filosofice "Jacques fatalistul" și a dialogului "Nepotul lui Rameau". În sfârșit are timp să se refacă și să le termine. Dacă operele sale vor fi publicate sau nu, contează mai puțin pentru autor. Diderot este un filosof pentru care scrisul este un dialog
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
de-al doilea război mondial, ca eveniment central al povestirii, face ca romanul să fie aproape autobiografic, datorită faptului că autorul a fost prezent la bombardament, ca prizonier de război. Ajutorul de capelan Billy Pilgrim este un soldat american dezorientat, fatalist și neinstruit. Nu-i plac războaiele și este capturat de germani în timpul bătăliei de la Bulge și dus la o închisoare din Dresda. Germanii îl pun pe Billy și pe ceilalți prizonieri într-un abator scos din uz (deși există încă
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
de sarcina de a furniza vreo „stare aparte”, o „cale de acces” la o realitate intensă și autentică. Poeții s-au resemnat să accepte ei înșiși „vulgata rațională” a epocii lor și s-au plecat, mai mult sau mai puțin fataliști, în fața scepticismului, cinismului și nihilismului specifice mediului în care le e dat să existe. N-au știut să reziste la enorma presiune a „gîndirii dominante” de astăzi, modelate de intelectualii și jurnaliștii întrutotul subjugați de realitatea socio-politico-mediatică. Prin urmare, poeții
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
să pălească; în depărtare se auzea un cocoș. Noaptea făcea loc zorilor celei de-a patra zi din lună. Ekei nu voia să accepte, iar Hikoemon refuza să cedeze. Se blocaseră. — Ei bine, nu mai e nimic de spus, conchise fatalist Ekei. În cadrul capacităților mele limitate, se scuză Hikoemon, n-am putut ajunge la un limbaj comun cu Reverența Voastră. Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să-l rog pe Seniorul Kanbei să-mi ia locul. — Vorbesc bucuros cu oricine, răspunse Ekei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
comunismul clasic cu "aromă" chinezească.14 În această perioadă, corupția măruntă, de la funcționari superiori la cadre sătești a fost aproape omniprezentă și, deși cu siguranță impopulară, un fapt de viață banalizat de reguli nescrise locale și general acceptat în mod fatalist, dacă nu resemnat. Corupția a continuat pretutindeni să fie promulgată oficial ca fiind o formă de infracționalitate individuală, izvorând din lipsa de puritate ideologică (de exemplu aspirația la avere personală), iar nu ca o problemă instituțională sau sistemică. Răspunsul din
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
interesul nostru este a se lăsa lucrurile încurcate. [10 noiembrie 1879] ["LA CE SERVEȘTE DISCUȚIA... La ce servește discuția de cuvinte, cârcota de vorbe seacă de miez? La nimica decât la pierdere zadarnică de vreme. Poporul român, cu minte și fatalist din fire, a avut totdeuna această credință. Daca te apucai cu un român get-beget la vorbă pe la nămiez, când e soarele-n putere, și-l întrebai: "Măi Mușate, ce e acuma, zi ori noapte? ", badea se scărpina sub căciulă, se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și mai vrednic a-ți spune de la obraz că la nămiez e noapte. Când, în viața practică, advocatul are să ia de la badea Mușat, atunci două și cu două fac nouă; când are să-i dea, patru și cu patru fac trei. Fatalist ca fatalist, dar de! e vorba de dat și de luat, și după aceea, de când cu formele astea nouă, a trebuit să-și mai piarză badea câte ceva din rugina lui. S-a încărcat Mușat de Doamne-ajută, a intrat în cârcotă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vrednic a-ți spune de la obraz că la nămiez e noapte. Când, în viața practică, advocatul are să ia de la badea Mușat, atunci două și cu două fac nouă; când are să-i dea, patru și cu patru fac trei. Fatalist ca fatalist, dar de! e vorba de dat și de luat, și după aceea, de când cu formele astea nouă, a trebuit să-și mai piarză badea câte ceva din rugina lui. S-a încărcat Mușat de Doamne-ajută, a intrat în cârcotă cu avocatul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
avocatul îl ia la zor cu gură de Târgoviște și bietul Mușat, daca vede și vede, ca să scape de tăcăi tura ceea de moară stricată, încheie cearta cu: "Poate, domnule avocat, o fi și cum zici dumneata". Mușat e tot fatalist; deși uneori alunecă și el până la un loc în cârcotă de vorbe, târât de împrejurări și de istețimea avocaților, totuși nu uită până în sfârșit adevărurile moștenite de la părinți: Vorbă multă sărăcia omului. Cu vorbe laptele nu se face brânză, nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adesea cu rezultate imprevizibile: după rău să fie și mai rău, iar apoi să nu vie un bine prea grozav sau de o durată prea lungă. Fără să mai spun că înlăuntrul răului și binelui nu se prepară în mod fatalist contrariul... Uneori în plin bine, vine ca un uragan, și deloc "preparat", ceea ce noi numim rău... apariția pe un cer senin a unei furtuni are cauze primordiale în altă parte, cine știe în ce adâncuri îndepărtate ale proceselor. Astfel a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
axă a neutralizării în timp (realizările „programelor instituționale” vor fi atât de mari, încât vor înlătura cândva „patologiile” de parcurs), alta pe o axă ideologică (orice societate deschisă are propriii oponenți și inamici, propriile imperfecțiuni etc.) sau alta de tip fatalist (orice am face, nu ne putem depăși condiția hărăzită...). Astfel de abordări și multe altele diferite sau similare lor, ce sunt deja prezente la nivelul cunoașterii comune și adesea în analize teoretice sau politice care pun accentul pe decalaje diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mobilitatea geografică individualizează în aceeași măsură în care facilitează o permanentă îmbogățire a portofoliului de experiențe și strategii de viață. Stabilitatea este înlocuită de căutare, rolurile funcționale provoacă o perpetuă căutare a sensului vieții și a strategiilor de viață, destinului fatalist i se substituie construcția vieții care se ferește de eșec. Mobilitatea ocupațională din perioada tranziției a atins proporții structurale, în sensul că mai multe categorii ocupaționale au dispărut pentru a lăsa locul altora noi. Sigur că o astfel de transformare
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ajuns ca să producă impresia dorită de dânsul, cu schimonosirea ce trebuie adusă realității pentru a deveni ridiculă"11). Întreg demersul exegetic tinde spre o atare concluzie: "rezumat al chipului de a fi al țeranului român", Creangă e un "original", un "fatalist", cu idealul "în trecut", fiind "trăit mai aproape de popor". Astfel, prima cercetare a operei humuleșteanului deschide câteva piste importante de situare în orizontul literaturii de la noi și de aiurea: pe de o parte, Creangă rezumă felul de a fi al
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
cu an, scăzând necontenit și valoarea omului, care devine din ce în ce mai mult sclavul aproapelui său. Și când o rasă a căzut prin inepții economice atunci i se scoate ponosul că e leneșă, fatalistă, ignorantă. Inzii sunt leneși. Turcii sunt moametani și fataliști, incapabili de-a face concurență englejilor și împrejurările acestea ni se citează ca cauze a slăbiciunii lor crescânde. Cu toate acestea acum o sută de ani turcii aveau aceeași religie și comerțul cu ei era unul din cele mai căutate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
D-sa nu voiește a le pătrunde înțelesul și astfel se crede că ele i se vor accentua hotărâtor la prezentarea proiectului de lege a instrucțiunii. Pretutindeni nu se vorbește decât de Scrisoarea unui ministru. Unii râd, alții sânt indignați; fataliștii spun că aceasta nu mai este "teoria ondulațiunii", ci practica poticnirii; pozitiviștii studiază lucrul d-aproape și descopăr la fiecare din edițiile Scrisorii ciudățenii nouă; optimiștii aplaudă farsa, pesimiștii șuieră victima ei principală - în sfârșit un adevărat scandal... Cine până
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
martie. După aproape un an de abstinență audio-video românească, efectul acestei emisiuni urâte ca un jurnal vechi în care s-a împachetat șunca este copleșitor. Românii transmit în buclă imagini ale atentatelor cu bombă din Madrid, dublate de un comentariu fatalist mixat cu senzaționalism ieftin. Urmează, pentru a rămâne pe linia tematică, două-trei incendii din România și de aiurea. Abia la final, relatarea vizitei Președintelui Traian Băsescu în SUA, dar imaginile nu sunt dublate de niciun comentariu de substanță. De aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mihai Viteazul, era paralizat și de un nechezat al unui cal și, până ce astrologii și alți „specialiști” nu descifrau semnul, nu era în stare să ia o decizie. Și pe oamenii noștri „semnele” i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism care nu-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească Miorița cu atenție, s-a născut ideea falsă că românul, când este amenințat, îndoaie șira spinării și așteaptă ca destinul să hotărască
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sălbateca sete de luptă și de sânge. El e înfrînt prin sine însuși, prin vehemența și adâncimea simțirilor lui. Natură puternică, el urăște cu putere, dar și iubește cu putere, nimic pe jumătate. A doua încercare de caracter este servitoriul fatalist, un "lasă-mă să te las" credincios ca un animal domestic. Scene cari jignesc simțul estetic sunt și aici destule. Astfel scena din urmă a actului Întâi, deși se ține de intrigă, e de-a dreptul nesuferită - și nu putea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în fața unei moarte. Jocul peste tot a fost bun. D. Galino (eroul serei) a jucat pe Mardoș, d-șoara Dănescu a vorbit și jucat natural chiar în scenele cele mai viforoase, d. Bălănescu au interpretat cu o plăcută naivitate pe servitorul fatalist, celelalte roluri au fost jucate asemenea cât se poate de bine. Piesa mai poate merge de câteva ori. Limba traducătorului e din norocire ferită de galicismi. [22 și 24 decembrie 1876] BIBLIOGRAFIE ["ATRAGEM ATENȚIA... Atragem atenția cetitorilor asupra anunțului librăriei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat vine numai de la el - de altfel, este și ceea ce-l definește... - dar de ce el, și nu altul? După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii. La cealaltă extremă stă biblioteca lui Bulgăran, cu tomuri savante despre originea stelelor și infinitatea cosmosului, sau tratate de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]