179 matches
-
nimic până azi. Sau poate viața ar trebui să aibă un sens fără muncă? Nefăcând nimic? Doar timp liber și plăceri? Să ne bucurăm de ea și atât? Sau renunțând în totalitate să ne angajăm în muncă, resemnându-ne, devenind fataliști sau chiar abandonând totul și alegând refuzul total? Deci sensul vieții poate fi găsim în muncă? Sunt considerat un muncitor neobosit. De fapt, aparțin celor norocoși care pot afirma că munca pentru ei este un hobby. Într-adevăr, pentru mine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca să nu știe că de la Alatriste nu va mai scoate nimic, chiar dacă l-ar amenința cu retragerea oricărui ajutor și cu azvârlirea În stradă. — Bine, conchise el. La urma urmei, În joc e pielea ta. Căpitanul Încuviință cu un gest fatalist. Una din puținele neclarități din relatarea făcută contelui consta În trecerea sub tăcere a acțiunii lui fray Emilio Bocanegra. Nu pentru că ar fi dorit să protejeze persoana inchizitorului - care mai degrabă trebuia să fie temut decât protejat -, ci fiindcă, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce fugise de la școală ca să se Înroleze ca paj și toboșar la treisprezece ani - Întipărise În el felul acela de a accepta riscul, neplăcerile, neliniștile și necazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
politice și morale propice pentru înscăunarea dictaturii fasciste, pentru transformarea României într-un satelit al Germaniei hitleriste și împingerea poporului român în dezastruosul și criminalul război antisovietic. Teoria lui Blaga, în fond, reprezintă o calomnie cosmopolită la adresa poporului român. Eroul fatalist al ŤMiorițeiť este proclamat de această Ťteorieť drept purtător al specificului național. Noi cunoaștem alți purtători ai acestui specific: pe eroii baladelor haiducești, pe Horea și Tudor, pe Bălcescu și Bolliac, pe țăranii de la 1907 și pe luptătorii ceferiști din
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
nu ar fi chiar apanajul general mongol, ci, aproape exclusiv, este caracteristic doar tuvinilor care, spre deosebire de concetățenii lor de alte etnii, nu au nici un fel de spirit întreprinzător. Anume ei și sunt șamanii - cei care se lasă în mâinile destinului, "fataliștii". Iar când două popoare se află în devălmășie, perdantul este cel șamanic, cum s-a întâmplat în confruntarea, pentru spațiul vital, dintre tuvini și kazahi, aceștia din urmă, pur și simplu, dizlocându-i, desțărându-i pe primii. Concluzia lui Tschinag (perfec în
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
morăreasa trasă pe roata morii, nu se dezmeticește și mai vine „să cerceteze cazul". Dacă nu ar fi cuvintele, exorcizând cu vervă orice fel de patimă, peste vatra unui sat din sud ar bate un vânt posac, de neputință. Așa, fataliști în toate, trecuți prin întâmplări, judecate la rece, cumplite, bulzeștenii își țin firea cu replici. Cârcotași, băgându-le altora de vină, mereu amenințați, în supremația lor retorică, de altul mai breaz, nu se supără și nu pot supăra. Cuvinte înaripate
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
o crede comună: „Coșbuc îi numește pe năvălitori romani, fiindcă nu-i putea numi maghiari”. Naționalismul creștin al poetului ardelean ar mai implica și o viziune antimioritică. Spre deosebire de poetul popular, dar și de Eminescu, Coșbuc preferă resemnării lupta și ciobanului fatalist pe erou. Cele două caracteristici din urmă fiind ale rasei, în propria concepție, pe care Crainic o socotește, cum se vede, integral împărtășită de Coșbuc, se înțelege de ce „poetul rasei” i se pare a fi formula definitorie pentru lirica și
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
ajuns ca să producă impresia dorită de dânsul, cu schimonosirea ce trebuie adusă realității pentru a deveni ridiculă"11). Întreg demersul exegetic tinde spre o atare concluzie: "rezumat al chipului de a fi al țeranului român", Creangă e un "original", un "fatalist", cu idealul "în trecut", fiind "trăit mai aproape de popor". Astfel, prima cercetare a operei humuleșteanului deschide câteva piste importante de situare în orizontul literaturii de la noi și de aiurea: pe de o parte, Creangă rezumă felul de a fi al
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de sarcina de a furniza vreo „stare aparte”, o „cale de acces” la o realitate intensă și autentică. Poeții s-au resemnat să accepte ei înșiși „vulgata rațională” a epocii lor și s-au plecat, mai mult sau mai puțin fataliști, în fața scepticismului, cinismului și nihilismului specifice mediului în care le e dat să existe. N-au știut să reziste la enorma presiune a „gîndirii dominante” de astăzi, modelate de intelectualii și jurnaliștii întrutotul subjugați de realitatea socio-politico-mediatică. Prin urmare, poeții
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
celui care știe bine că locul lui e în altă parte. Spuneam însă că forța nebănuită a inteligenței e adevăratul subiect al acestei cărți. În mod evident, Paul Cornea s-a aflat „supt vremi”. Cum știm prea bine, acest slogan fatalist de proveniență cronicărească le-a folosit, ca scuză, multora dintre cei care neavând caracter, au acționat discreționar. Pentru profesorul Cornea, a fi „supt vremi” nu înseamnă a te lăsa strivit de ele. A înțelege răul e primul pas până la a
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
în biroul meu din Villa Seurat într-o zi din toamna anului 1936. Primele mele impresii n-au fost întru totul favorabile. Omul părea posomorât, încăpățânat, egocentric și avea un ton moralizator. Întreaga sa ființă era dominată de un aer fatalist”. Observațiile lui Miller sunt însă subtile și ele alcătuiesc de la bun început, din câteva tușe, un portret interesant, care intrigă cititorul și stârnește curiozitatea: „Avea un miros specific pe care n-am putut să nu-l remarc. Un amestec de
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
ei înșiși și se descriu din afară, cu o "obiectivitate" ce dă fiori. Numai că asumarea crimei, de obicei, lipsește. Emblematică e "depoziția" lui Tîrtan, căruia îi repugnă închisorile românești și care este pe rând, după cum îi convine, moralist sau fatalist. Mai întâi vorbește cu dispreț despre ciripitorul care i-a trădat la Poliție, căinând soarta celor trei familii rămase de izbeliște: "a fost primul care s-a dus să denunțe, să ia recompensa. Cinci mii de mărci. Cu cinci mii
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
un moment dat prezența unui prieten: ‘În starea asta, mare noroc aș avea de un prieten care să știe să facă un sacrificiu pentru mine’ (către P. Missir, 1886). (...) Despre premiera sa O scrisoare pierdută, neliniștea era tradusă la modul fatalist: ‘Ce-o da târgul și norocul’ (către P. Missir): ‘ar putea merge norocul meu până acolo?‘» De ce am intitulat însemnările de față HARTA ȚINUTULUI CARAGIALE? Să ne imaginăm universul Operei scriitorului sub forma unei hărți care consemnează și oferă, în
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
politică a sârbilor? Să fi fost o condiție pusă de Occident lui Tito? Nu se știa, important era faptul că pentru prima dată după șase luni de incertitudini, Tiberiu Cunia și camarazii săi se simțeau liberi cu-adevărat. Însă, pentru fatalistul Cunia începea o perioadă care stătea sub semnul unei întrebări firești: „De ce am ajuns aici? Ce voi face? Dacă nu mă temusem de spaimele vieții de lagăr, îți dai seama că acum, cu atât mai puțin, astfel de întrebări m-
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
de gallina” (găină dezosată cu sos de lapte picant) sunt mâncăruri specifice care nu trebuie ratate de vizitatori.. Interviu cu ambasadorul peruan - Cum ați descoperit Timișoara și care au fost primele impresii stârnite de orașul nostru? - O să râdeți, nu sunt fatalist, dar am trăit o întâmplare plăcută, o coincidență frumoasă. În drum spre Timișoara, șoferul mi-a zis, deși nu aveam cum să uit, că ar trebui să sărbătorim. În noaptea când mă îndreptam spre acest oraș se împlinea fix un
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]
-
a vorbelor (în proză) ale fiului lui David. Amplul poem respectă cotele biblice. Satisfacția și lamentația, înălțarea și căderea, optimismul și deznădejdea contrapunctează versul epic sub cezura metrului endecasilab, care este pus în alertă de iamb, sub sentința tragică a fatalistului „Havel Havalim” (Deșertăciune a deșertăciunilor, în orig. ebraic - n. n.). Ecclesiastul lui Eugen Dorcescu reduce tragismul biblic la mâhnirea românească, făcând loc astral licărului de speranță. Frământările, marile întrebări ale Omului, alergarea după vânt și vânarea de vânt se așază sub
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat vine numai de la el - de altfel, este și ceea ce-l definește... - dar de ce el, și nu altul? După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu un an-doi, ci, fiecare, decenii întregi. Sau secole. Doar așa se explică de ce poporul român, 28 de milioane, rezultat din acest amestec continuu de influențe și gene, este atât de special. Inteligent și prost, cinstit și hoț, optimist și fatalist, cinic și sensibil, harnic și leneș, credul și cârcotaș... Alte detalii în vizionarul Herodot cu Istoriile sale: „Geții (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci". (cartea a IV-a) „După indieni, neamul
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
mai puțin dorită, care la rândul ei generează altele la fel de puțin controlabile s.a.m.d. În trecut acest lanț al slăbiciunilor era definit ca ceea ce ți-e scris, soarta sau destin. În zilele noastre, în era individualismului, acest principiu oarecum fatalist este controversat pentru că omul modern crede că totul depinde de el. Fundamentul cultural al normelor și valoriilor, al organizațiilor este codul religios al societății, după cum se poate oberva folosind modelul americană și principiile germane. Adevăr implacabil cu care s-au
CONDUCEREA LUMII. de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365346_a_366675]
-
în sensul că de atâtea ori, în meditațiile mele, stau singur și mă trezesc visând, vorbind în duhul meu cu Domnul Isus. Ochii încep să-mi lăcrimeze și parcă tânjesc după starea aceea de dincolo, din glorie. Nu sunt un fatalist, nici un pesimist. Aș dori să mai trăiesc mult, pentru o singură motivație: să merg să spun oamenilor despre Dumnezeu. E singurul lucru pe care vreau să-l mai fac în viață. Aș vrea să trăiesc pentru asta și Dumnezeu știe
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351221_a_352550]
-
politică a sârbilor? Să fi fost o condiție pusă de Occident lui Tito? Nu se știa, important era faptul că pentru prima dată după șase luni de incertitudini, Tiberiu Cunia și camarazii săi se simțeau liberi cu-adevărat. Însă, pentru fatalistul Cunia începea o perioadă care stătea sub semnul unei întrebări firești: „De ce am ajuns aici? Ce voi face? Dacă nu mă temusem de spaimele vieții de lagăr, îți dai seama că acum, cu atât mai puțin, astfel de întrebări m-
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
și condiția nefericită a pacienților ne va preocupa prin subtilele schimbări care se produc în caracterul lor. Unele camere sunt închise cu o bandă adezivă în jurul ușii, semn de deces al ocupantului, care va fi fumigat după moarte. Emanuel devine fatalist și încearcă să evadeze din sanatoriul macabru, săpând timp de luni în interiorul sarcofagului său de ghips, dar va abandona munca, frustrat și rușinat de actul său de lașitate. Emanuel este fascinat de lumea prin care navighează cu patul său cu
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
unui zbor apoteotic. Încerca din răsputeri să-și controleze teama de necunoscut, mai ales că o parte din ea îi confirma că experimenta tocmai cunoscutul. Odată cu frica ce îi poseda interiorul își simțea trupul din ce în ce mai greu, sub presiunea unui nimb fatalist, de care nu se putea desprinde. Căzu. Își văzu brațele cum străpung aerul îmbibat de particule sclipitoare, de culoarea aurului pur, mijlocul i se arcui, iar pieptul i se ridică semeț, jinduind sărutarea înaltului. Părul i se lăsa într-o
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
apoi simțul măsurii sunt absolut necesare pentru a birui ispita confiscării persoanei umane de către profesiune sau serviciu. Discernământul și curajul asumării sau activării darului suveranității persoanei umane. Omul este chemat să nu se lase subjugat de nimic. Nu trebuie invocat fatalist contextul. Dumnezeu le vine în întâmpinare celor îndrăzneți care au simțul suveranității omului peste lucruri, oricât de importante ar părea acestea. - Părinte Profesor, trecând acum într-ul alt registru al discuției noastre, vă voi întreba: care sunt sfaturile Sfinției Voastre
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
de la "unchiul Șam", mă gândesc "hhmmm...", și din nou sunt convins că mie nu mi s-ar putea întâmpla așa ceva niciodată. Avem cumva un destin prestabilit? Sunt unii dintre noi destinați spre un permanent "bine" iar alții spre un etern, fatalist și implacabil "rău"? Este "imaginea de sine" un aliat sau un dușman pentru om? Este foarte adevărat că un copil căruia i se spune mereu "Prostule! Nu ești în stare de nimic" are șanse mari să devină o..."legumă" în
MIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMIC de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345093_a_346422]