260 matches
-
iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine.Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
cresc uimiți și cruzi din rouă/ Să vadă cum țestoasele se ouă.// Vacile cad trântite de ugerele lor/ Nemulse și cu ochii limpezi mor.". Și iată o dimineață proaspătă transformată, parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și-n carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
moale dintre file./ Să sărutăm miresmele fragile/ Și să pătrundem, obosiți, în carte." Acestea fiind excepțiile, e limpede că de foarte devreme poetul iese din cărțile altora pentru ca, găsindu-și lumea artistică proprie, să intre complet în ea. Căutând dimineața faunului, adolescența, începuturile timide și ezitante dinaintea debutului, vom găsi tot bine cunoscuta după-amiază concupiscentă, maturitatea unei creații lirice care, practic, nu mai evoluează. Opera acestui poet, în care toate fojgăie și totul foșnește, este într-o anumită privință statică, imobilă
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
Copilul primind pintenii de aur ai regelui mag prosternat și pe care și-i pune ca brățări la mâinile sale. Vaca în admirație, printre regi. Calul, stupefiat de eveniment. Câinele cu botniță și cu o salbă de aur. Sala Botticelli. Faunul care tocmai prinde o nimfă. Femeie cu o cruzime voioasă pe față... * Nicholas Froment. Niște domni bine îmbrăcați care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
în forma ei cea mai înaltă, mai pură, mai "creatoare" este o stingere inițiatică purificatoare ducând spre înviere într-o bucurie fără nume, beatitudinea deplinei descătușări ontice. In felul acesta inefabilul cântului, poezia "salvează ființa", afirmă autorul După amiezii unui faun. În Sonetele către Orfeu, Rilke și-a ales drept simbol al universului său poetic pe zeul muzicii pentru că acesta străbătuse moartea și renăscuse, o învinsese prin natura sa ontică, muzica fiind renaștere perpetuă. Și totodată, înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aer de Cambridge și Oxford a ucenicilor vrăjitori, cu Cronicile din Narnia sau Stăpînul inelelor, o fabuloasă istorie a lumii cu personaje desprinse din Edda, Kalevala sau Beowolf etc., vor găsi altceva, în povestea nu mai puțin fabuloasă din Labirintul Faunului. Regizorul s-a remarcat prin Blade II (2000), un film prost, dar eficace pentru iubitorii de horroruri tehnologice cu vampiri de ultima generație, - fiecare serie Blade aduce un model nou pe piață, mai performant -, Hellboy 1 - Eroul scăpat din infern
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
de o coleopteră care se transformă într-un spiriduș. În treacăt fie spus, labirintul este același din Hellboy, regizorului i-a plăcut atît de mult încît nu s-a abținut să-l mai folosească odată. Tot acolo îl descoperă pe Faun, genius loci, stăpîn al labirintului, cel care-i relevă adevărata sa identitate princiară, - este de fapt Prințesa Moana și aparține regatului subpămîntean, regatului morților -, dar și necesitatea de traversa trei probe pentru a dovedi validitatea acestei identități pînă la prima
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
copilului în culori sumbre, distorsionată de amenințarea permanentă a lumii din jur, dialogul pe care ea îl întreține cu fratele său nu e mai puțin impresionant decît încercările eroice prin care trece fata la comanda acestei ființe fabuloase care este Faunul. Guillermo del Toro ne pune mai mult decît în fața unei fabule tragice, trecerea de la un plan la altul este cheia filmului, fantasmagorie socială, feerie crudă, basm ezoteric. Pe măsură ce ne apropiem de un deznodămînt, frontiera care separă cele două lumi devine
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
patetism și datorită unei echilibrări reușite a planurilor, a unui ritm în care intriga istoriei de război se împletește cu firul poveștii înfășurîndu-l ca în jurul unui fus. Regizorul reușește să creeze atmosfera magică mai puțin prin intervenția acestei fiiințe fabuloase, Faunul, cît mai ales prin acea captatio emoțională a personajului său principal, Ofelia, care, totuși, e departe de a fi o Alice în țara minunilor. În romanul său, Carol Lewis își păstrează personajul în mijlocul unor șarade care depășesc cu mult nivelul
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
nu-i e felul“, după cum tot Heine spune într-un poem bizar. De unde libertatea sfidătoare a judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală. Ar fi un gest prea senzual pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
legături trupești cu femeile?”. În ceea ce-l privește, el refuză să creadă că îngerii sfinți ai lui Dumnezeu „pot atinge un asemenea grad de decădere”. Nu exclude totuși posibilitatea ca anumite spirite venerate de păgâni, așa cum ar fi silvanii și faunii, să fie capabile de asemenea practici contra naturii. Dar se ferește să le judece. În ultimă instanță, în ochii săi, această chestiune de ordin teologic își găsește o soluție dintre cele mai rezonabile, dacă este abordată din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mircea Mihăieș FAUNII și nimfele reprezintă pentru Faulkner un aspect important al naturii umane, care l-a preocupat întreaga lui carieră literară" (Brooks, 1990: 67), ne asigură marele exeget al operei faulkneriene. Perfect adevărat. Însă felul în care tratează scriitorul sugestia mitologică în
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
carieră literară" (Brooks, 1990: 67), ne asigură marele exeget al operei faulkneriene. Perfect adevărat. Însă felul în care tratează scriitorul sugestia mitologică în Soldier's Pay e cu totul diferit. Exemplul dat de Brooks - seducerea de către Donald Mahon, „omul natural", „faunul" care respinge convențiile sociale, a unei fete incapabilă să stârnească extazul „nimfolepsic" (Emmy are mâinile înroșite de muncă și e, în general, o ființă butucănoasă, ursuză, lipsită de grație) - nu amintește defel repertoriul romantic. Din contră, Faulkner apasă puternic pe
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
de limbaj si subtilitatea retorică sunt puse la bătaie cu egală pasiune de această mașinărie propulsată de-o energie strict sexuală. În una din descrieri, el își plimbă înfometat „chipul ca o oglindă rotundă în fața căreia se vor fi zbenguit faunii și nimfele la începutul lumii." Obsesia aproape exclusivă de a cuceri femeile, de a le poseda fizic, indiferent de felul cum arată și de statutul social, indică dimensiunea pur animalică a personajului. Faptul că e profesor de latină e la fel de
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
nu se confunda cu varianta de lucru a lui Soldier's Pay!) și Helen: A Courtship, cele cincisprezece sonete compuse pentru Helen Baird. Aceste scrieri, ca și poezia de până atunci a lui Faulkner erau, înr-adevăr, pline de nimfe și fauni (în 1924 Faulkner publicase The Marble Faun, volum care-l plasa între poeții promițători ai regiunii.) E cât se poate de adevărat că și Soldier's Pay privilegiază referințele la astfel de personaje mitologice. Numai că funcția lor e ironică
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
a lui Soldier's Pay!) și Helen: A Courtship, cele cincisprezece sonete compuse pentru Helen Baird. Aceste scrieri, ca și poezia de până atunci a lui Faulkner erau, înr-adevăr, pline de nimfe și fauni (în 1924 Faulkner publicase The Marble Faun, volum care-l plasa între poeții promițători ai regiunii.) E cât se poate de adevărat că și Soldier's Pay privilegiază referințele la astfel de personaje mitologice. Numai că funcția lor e ironică și parodică, în ton cu poetica modernistă
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
contemporan cu el, dansatorul Vaslav Nijinski din Spectre de la Rose, din Petrușka sau în Sheherazada a fost un idol, în timp ce coregraful cu același nume a împărțit același public în două tabere. În 1912, la căderea cortinei după spectacolul După-amiaza unui faun, balet inspirat de poemul lui Mallarmé și creat de Nijinski pe muzica lui Debussy, jumătate de sală aplauda și jumătate huiduia, iar de a doua zi întregul Paris, presă și public, era împărțit în fauniști și antifauniști. În atacul lui
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
împărțit în fauniști și antifauniști. În atacul lui Gaston Calmette, din „Le Figaro”, Ambasada Rusiei a văzut o tentativă de rupere a alianței franco-ruse. În saloane și în Camera Deputaților discuțiile se inflamau, pentru și contra, ori de câte ori venea vorba despre Faun. Prefectul poliției a fost alertat, cerându-i-se să oprească acest balet „obscen”. Dar la atacurile din „Le Figaro”, Auguste Rodin a răspuns în „Le Matin” că această creație a lui Nijinski reprezintă o „personificare perfectă a idealului de frumusețe
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
douze), dar și un mare actor dramatic cum spunea Sarah Bernard însăși. În clipa în care i s-a încredințat crearea unui balet Nijinski a deschis drumuri absolut noi în dans, atât ca stil de mișcare, cât și ca tematică. Faunul evoca trezirea sexuală și emotivă a unui adolescent, precum și fetișismul amoros. Tema prindea viață prin linii complet străine clasicului - influențate de ideile lui Jacques-Dalcroze, pe care-l cunoscuse nu demult - care urmăreau să arate că mișcările socotite până atunci urâte
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
vârstnic „voyeur". Să reprezinte oare personajul un alter-ego al lui Picasso însuși? Nimeni nu știe cu adevărat... Gravurile nu sunt surprinzătoare pentru cunoscătorii operei sale târzii, o perioadă în care într-o lume plină de mușchetari, saltimbanci, toreadori, bacante și fauni, apar și siluetele altor artiști din trecut precum Rafael sau Rembrandt. Așa cum demonstrează și o altă expoziție recentă, „Picasso - teme și variațiuni", de la Muzeul de Artă Modernă, gravura, ca mod de exprimare, a însemnat enorm pentru Pablo Picasso, oferindu-i
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
Brumaru construiește o altă lume la antipodul celei fragede, serafice în care se complăcuse inițial, artificiu de astă-dată al unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea brută a erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la lumină. Nu este evitat un intermezzo, un amestec nervos de gingășie și impudoare: " Șerbane, icră veche, / în ce tristețuri zaci / Puținde la o leghe / Ca nimfele-ntre craci? // Balena, oh!, balena // Numită Moby Dick
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
amintiri - pe cel care, așa cum spune Stravinski, „era ființa omenească cea mai senzațională care a ars vreodată pe scenă”. Spectacolul lor se înscrie în zona experimentului, așa cum s-au înscris și spectacolele concepute de Nijinski în calitate de coregraf, precum După-amiaza unui faun, care, dincolo de scandalul declanșat, a fost un demers experimental, care, printre altele, a eliminat complet canoanele dansului clasic. În acest sens, desfășurarea spectacolului Nijinski - cealaltă față a geniului în cadrul Studioului Experimental de Operă și Balet „Ludovic Spiess” - inițiativă fericită, care
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
lui de a frige hribii nu-l împiedică de a-și da ifoase profesionale de Moschion sau de Labdacus (220). Tovarășul de drum al scriitorului este interpelat ca frumosul meu Adonis (59), frumosul meu Telemac (62), junele și grațiosul meu faun (69). Când ezită să se scalde pentru că e înfierbântat și plin de sudoare, el se vede pus în gardă să nu se considere din greșeală, drept Alexandru Machedon supus riscului de a muri de friguri (69). Când se adăpostește de
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
face un cot limpede și adânc. Scriitorul se lasă numaidecât purtat pe aripile imaginației și crede că a ajuns în tărâmul mitic al nimfelor. El se adresează partenerului său în termenii cei mai avântați: Iată-ne, junele și grațiosul meu faun, [...] sosiți la locul unde nimfele acestor păduri obișnuiesc a-și dezvăli, câteodată, comorile lor de grații; desfă deci cununa de iederă și de lăuruscă ce încinge fabuloasele tale tâmple, [...] și hai să cercăm dacă aceste unde de cristal răce și
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]