256 matches
-
rebel care l-a căutat permanent pe Dumnezeu. O bună parte a liricii lui se ocupă direct de raporturile lui cu Divinitatea. În primul rând „Psalmii”, dar și o mulțime de versuri din alte volume, au ca temă acestă căutare faustică a lui Dumnezeu. Știm că fostul ierodiacon a scris lucruri cumplite despre oamenii bisericii. Dar Arghezi recunoaște o autentică legitimitate doar „sentimentului religios”, spontan și liber de orice constrângeri rituale. El a găsit mereu resurse lirice neistovite pentru a exprima
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1428476014.html [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
parcurs labirinthic sau daca vreti decriptare mandalică. Artele sunt mistici ale fiindului nostru univ-în-diver sitate; geniul este intuitiv iar intuiția lui, când este empiric noncoformist, poate influența pe termene relative, în grila lui Einstein, (dacă vreți a cunoașterii luciferice, sau faustice), o cultură sau mai multe. * Iraționalul este cel ce agită și nu poate fi separat de rationem: conflictul duali tații, al sinelui cu sinele lumii, al unului-reductiv, cu unul universal, imuabil și cosmo polit. Entropia... este feno menul de ardere
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
care însumează căutări și concluzi cruciale în istoria omenirii. Goethe a transformat imaginea personajului legendar "Doctor Faust" într-o întruchipare a setei nepotolite a omului de a ajunge la cunoașterea adevărului prin acțiune (de unde s-a creat conceptul de "ideal faustic" al culturii și civilizației apusene), expusă în trecerea de la frământarea contemplativă din "Faust I", la acționismul voluntar din "Faust II". La Congresul din Erfurt, 27 septembrie - 14 octombrie în anul 1808, Goethe, a fost primit de Napoleon I, "Kurmainzer Statthalterei
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
ceea ce este însăși funcția poeziei. Activitatea eseistică a lui Horia Stamatu cuprinde studii de filosofia literaturii, ca ""Timp și literatură"" sau ""Între hieraticul mioritic și tendința orfică"", studii de istoria literaturii și culturii românești în contextul european, analiza occidentului tradițional faustic, devenit tot mai negativ decis față de spațiul istoric de răscruce, cum este Sud-Estul european (""Cincisute de ani de la cădera Bizanțului"", 1953; ""Reflexiones de un seglar en la espera"", 1959). Realitatea de bază românească este dezbătută în studiul ""Țăranii"" (1978) și
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
1991-1994, Asistent universitar de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj 1994-1999, Lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Cursuri și seminarii despre: "Escatologia europeană de la Homer la Dante"; "Mitul faustic din Renaștere până în secolul XX"; "Questa eșuată"; "Metaforele vieței baroce" etc. 1999, Conferențiar de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj 1993-2000, Director al revistei „Echinox” din Cluj. Coordonator al mai multor numere tematice: "Dicționar Echinox
Corin Braga () [Corola-website/Science/299177_a_300506]
-
cu cele patru anotimpuri: primăvara (nașterea și copilăria), vara (tinerețea), toamna (maturitatea) și iarna (bătrânețea și moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propiul “stil” sau “suflet”, cultura: egipteană, clasică (civilizația greco-romană), chineză, babiloneană, indiană, arabă și cultura vestică (faustică), fiecare din acestea parcurgând un ciclu de viață identic, de câteva sute de ani. Astfel, istoria este biografia generală a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme. Un rol însemnat îl are de asemenea compararea componentei clasice a civilizației cu
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
din acestea parcurgând un ciclu de viață identic, de câteva sute de ani. Astfel, istoria este biografia generală a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme. Un rol însemnat îl are de asemenea compararea componentei clasice a civilizației cu cea faustică. Spengler se disociază de majoritatea istoricilor prin metoda sa, prin preocuparea de a identifica analogii între diferite epoci culturale. Astfel, a identificat în Pitagora, Mahomed și Cromwell întruchiparea aceluiași spirit puritan, a comparat modernitatea cu antichitatea târzie și a găsit
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
de artă decât cu cele specifice științelor naturii”. (Mihai Macovei) Pe lângă adoptarea stilului aforistic, influența lui Nietzsche asupra lui Spengler s-a exercitat și în sensul “înțelegerii stilului unei culturi”. Mai exact, este vorba despre caracterizarea culturii occidentale ca fiind “faustică”, spre deosebire de cultura antică, o expresie a spiritului “apollinic”. Spengler concepe “fausticul” în termeni asemănători acelora în care Nietzsche concepea “dionisiacul”, și anume fausticul ca simbol al spațiului infinit și al “beției legată de dimensiunile acestuia”. Morfologia culturii concepută de Spengler
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
adoptarea stilului aforistic, influența lui Nietzsche asupra lui Spengler s-a exercitat și în sensul “înțelegerii stilului unei culturi”. Mai exact, este vorba despre caracterizarea culturii occidentale ca fiind “faustică”, spre deosebire de cultura antică, o expresie a spiritului “apollinic”. Spengler concepe “fausticul” în termeni asemănători acelora în care Nietzsche concepea “dionisiacul”, și anume fausticul ca simbol al spațiului infinit și al “beției legată de dimensiunile acestuia”. Morfologia culturii concepută de Spengler a dus la transformarea istoriei din “trecut” în “destin”, considerând că
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
și în sensul “înțelegerii stilului unei culturi”. Mai exact, este vorba despre caracterizarea culturii occidentale ca fiind “faustică”, spre deosebire de cultura antică, o expresie a spiritului “apollinic”. Spengler concepe “fausticul” în termeni asemănători acelora în care Nietzsche concepea “dionisiacul”, și anume fausticul ca simbol al spațiului infinit și al “beției legată de dimensiunile acestuia”. Morfologia culturii concepută de Spengler a dus la transformarea istoriei din “trecut” în “destin”, considerând că fiecare cultură este purtătoarea unei esențe a cărei revelare este inevitabilă. Spengler
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
de a fi lăsat moștenire culegerilor de lectură pentru copii istoria vigurosului galinaceu! Din același spirit burlesc vine și altă ingeniozitate a fostului diacon - de data asta inocentă. Oricît de hazliu ar părea, Povestea lui Stan Pățitul e fundată pe tema faustică a pactului cu diavolul, mutată la sat. Mefistofel care bîntuie meleagurile moldave și care, dacă nu-l întinerește pe vremelnicul lui stăpîn uman, cel puțin îl îmbogățește și-i găsește o soție convenabilă, se numește Chirică, diminutiv de la prenumele Chiriac
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
se cară spre noi aventuri. Ce fel de aventuri? Nu poți spune niciodată clipei: oprește-te, sânt fericit, atîts timp cât Mefisto stă lângă tine, să înmoaie brațul adversarului, ca să-l răpui tu cu ușurință". Nu în asta constă mitul faustic, zise marele poet deodată înviorat. E o reânviere a mitului dionisian, a eternei întoarceri și a trăirii în afara tragediei. Goethe iubea Grecia antică, dar în același timp știa că vremurile se schimbaseră, apăruseri Dumnezeu și puternicul Mefisto. S-a adresat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la catedra unde oficiați în numele spiritului v-a sugerat ca, după Nietzsche, să gîndiți: Dumnezeu e mort! Și să vedeți o mare turburare în lume.") " Nu se poate încheia nici un pact cu nimeni, dom' profesor, și de altfel un pact faustic care ne-ar feri de primejdiile riscului, repet, ne-ar priva și de bucuriile victoriei. Forța stă în noi înșine: dumneavoastră ați și semnat un pact încă din tinerețe cu puterile spiritului, trebuie să recurgeți la ele, să recitiți acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate lua nimeni niciodată. Vor fi ale tale pentru veșnicie. Ar trebui să te simți ca un zeu ce posedă aceste lumi, ce posedă cunoașterea diversității și evoluției umanității. Aaaa!... exclamă Noel. Ar putea fi parte integranta a acelui ideal faustic din înțelesurile moderne, ce reprezintă idealul uman de a trăi fericirea, prin setea de cunoaștere, prin nevoia nobilă de stăpânire a valorilor spirituale și materiale ale lumii, în ultimă instanță, fericirea. Lumile pe care le-ai aflat, le-ai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
vehemente, care au condus la moderarea poziției lui T. Publicistul formulează și idei din câmpul teoriei și criticii literare. După el, caracteristica scriitorilor transilvăneni ar sta într-o dramatică dualitate spirituală: tensiunea dintre impulsul autohton tradiționalist („static”) și cel european („faustic”, „heraclitic”), ilustrată exemplar de creația lui Octavian Goga. Din inițiativa lui, în 1910 „Luceafărul” realizează o amplă anchetă privitoare la poporanism, în cadrul căreia se înscrie și răsunătorul său articol despre cele două culturi. Comentariile critice ale lui T., probe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
cred că femeile au în ele ceva sfânt și profetic și nici nu le disprețuiesc, nici le nesocotesc sfaturile... Romantismul german de aici se trage. Ca și întreg umanismul... Scrisul tipografic... Gutenberg... Vorbirea la apogeu a Muzicii... Mozart... Beethoven... acțiunea faustică... Goethe... definiția umană cea mai înaltă a lui Kant...
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
a primit provocarea științei, provocând-o la rândul său cu întrebări la care nici chiar nu este gata să răspundă. Formula " Totul este problem" este provocarea tot eminesciană a științei, căreia i se pune în cârcă acel "tot" absolut. Dialogul faustic cu știința, bazat pe o provocare reciprocă, străbate universul poetului de la un capăt la altul; mai mult decât atât: și știința ulterioară a fost provocată de instituțiile sale ieșite din comun, fiindcă și el a simțit cu anticipație provocările ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fundamental al lui Hyperion: este covârșit de intelect și nu de simțirea umană trezită în el de visul fetei pământene. Orb la anumite mișcări ale individualului, el nu a putut nesocoti legile generalului, cunoașterea universului în mecanismul său intim. Omul faustic eminescian se simte bine atât în ansamblul Fauștilor secolului său, cât și în cercul Fauștilor mai școliți, mai știutori și mai relativiști în căutarea Absolutului. De aceea, Theodor Codreanu se vede îndreptățit să-l proiecteze pe Eminescu, fără ezitări deosebite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu însuși. Și cum n-ar fi din moment ce el repune în discuție toate legile universului, inclusiv cele ale limbajului, asemenea personalităților de vârf ale culturii (și științei, ca o componentă a acesteia) universale: Confucius, Platon, Dante, Newton, Kant, Einstein? Omul faustic nu doar parcurge din cerc în cerc, ca cel goethean, ci notează cu o fervoare aparte ecuații, cifre, formule, fracții, scheme. Așa cum, în poetica propriu-zisă, se creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului. Prin structura lui "faustică", Maiorescu era condamnat să întindă cu o mână binele, iar cu cealaltă moartea". "Revista Nouă", nr. 1, ianuarie 2005 Adrian Dinu RACHIERU "Mitul Eminescu" A apărut de curând, o carte (Theodor Codreanu, Mitul Eminescu, Iași, Editura Junimea, 2004, col. "Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simboluri, metafore, caracteristici stilistice și/sau ideatice. Din marele număr de subtitluri cităm câteva pentru a ilustra puterea lor de sugestie asupra semnificațiilor și specificității prozei lui Mihail Diaconescu: Tentația puterii, Romanul total, Idealul dreptății, Fantasticul, "ars magica" și trăirea faustică, Urme și umbre, Himera lui Anteu, Triumf și singurătate. A treia parte, De la fenomenologia epică la fenomenologia culturii, se deschide cu o schiță de cadru și cuprinde capitole mari precum Eonul românesc, Estetica Ortodoxiei, O demistificare a istoriei și culturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din Roma nu sunt decât împrumutul celor din Grecia..." 61. Schimbul cultural poate fi socotit poate tot atât de important ca și schimbul comercial. Occidentul se dezvoltă sub semnul unei nevroze, dacă îi putem spune așa, a unei instabilități, determinată de spiritul faustic al căutării și al asimilării. Numai plecând de aici vom înțelege de ce capitalismul și lumea occidentală vor valorifica altfel, mult mai dinamic, multe dintre invențiile pe care lumea orientală i le va pune la dispoziție. Vorbim aici și despre lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cuminte și mulțumit de viața sa în dependență totală de Creator. Omul occidental, stăpânit de curiozitate și de propria-i genă de căutător, explorator, va pășii în afară asumându-și frumusețea, dar și drama celui care știe, care cunoaște. Spiritul faustic dez-vrăjește o lume frumoasă, cuminte și liniștită, a vremurilor de demult. Purtăm și azi în noi această nostalgie și chiar ne întrebăm,cei mai mulți dintre noi, dacă nu cumva era mai bine dacă viața noastră ar fi fost altfel, fără atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
De altfel, mitul plecării și al călătoriei se află din vremea de început a strămoșilor grecilor, la baza civilizației și culturii noastre. Cuceritorul ne este model și ideal și răsplătim căutarea și îndrăzneala. Așa cum vom face în știință, prin mitul faustic al vânzării sufletului pentru cunoaștere, tot așa vom proceda și în ceea ce privește geografia și comerțul. Europeanul va merge până la capăt pentru descoperirea lumilor noi, India și America, dezvoltând cu timpul o mitologie a tărâmurilor care promit și oferă fericirea pentru toți
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
psihologice ale culturilor umane"177. Diferențierile în construcția civilizației se datorează în primul rând unor ,,circumstanțe geografice, istorice și sociologice și nu vreunor aptitudini distincte ținând de constituția anatomică sau fiziologică a negrilor, galbenilor sau albilor"178. 5.5. Spiritul faustic Unul dintre cele mai importante mituri ale culturii noastre este acela al căderii omului în păcat. Creat ca ființă din trupul lui Dumnezeu, omul dorește mai mult și ajunge să nu respecte porunca divină de nu mușca din pomul cunoștinței
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]