175 matches
-
Acești copii umblau să caute prin lăzi de gunoi. Vă pot descrie. Cred că ați văzut În filme, de multe ori arată cum erau copiii, și la Auschwitz, cu niște piciorușe ca niște bețișoare, cu niște burți enorme, cu o fețișoară mică, trasă - erau un fel de mumii umblătoare acești copii. Dezbrăcați și goi, destul de dezbrăcați și-n toiul iernii și cu mânuțele lor dezgropau coji de cartofi și ce mai găseau În aceste lăzi de gunoaie, În timp ce veneau, totuși, subvenții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
crizele. Mi-am petrecut foarte mult timp nemișcată, ținându-mi fetița în brațe. Îi atingeam piciorușele micuțe, micuțe de păpușică, degețelele perfecte, roz și miniaturale de la picioare, pumnișorii strânși, urechiușele catifelate, îi mângâiam cu blândețe pielea delicată a incredibilei ei fețișoare, întrebându-mă ce culoare o să aibă ochișorii ei. Era așa de frumoasă, de perfectă, era așa un miracol. Mi se spusese să mă aștept să fiu copleșită de dragoste pentru copilul meu. Dumnezeu știe că nu puteam pretinde că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-am vorbit prea mult. Mai curând am stat într-o tăcere relaxată, bând cafea și mâncând brioșe, înconjurați de sacoșele mele care zăceau împrăștiate. Adam era ocupat: se juca cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-am gândit. Adam e pedofilul! — Crezi, a zis el gânditor, vorbind cu mine, dar continuând s-o privească pe Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el furios. Mi-a pus mâinile pe umeri și m-a împins în jos, înapoi pe scaun, fără drept de apel. Doamne! m-am gândit șocată. Relaxează-te! —Of, iartă-mă, Kate, și-a cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui Kate se citea surpriza provocată de această schimbare bruscă de situație. Și-acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ți meargă. Nenorocit fără inimă, m-am gândit o clipă, dar apoi mi-am alungat din minte gândul nedemn. Nu răspund decât la lacrimile femeilor aflate sub vârsta de doi ani, a continuat Adam cu un zâmbet abia schițat, mângâind fețișoara lui Kate. A, am spus eu. Am încercat să fiu curajoasă și să râd, cu toate că încă plângeam. Și de ce îți e așa de frică, de trebuie să fii rea cu mine? m-a întrebat el. De data asta vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dracu’ stătea așa, cu bățul în fund? Eu aveam dreptul să iau atitudinea asta, nu? Kate era în sufragerie. Stătea întinsă în pătuț și era splendidă. Am luat-o din pătuț și am rămas în picioare, cu ea în brațe. Fețișoara îi era lipită de a mea. — Ea e Kate, am spus simplu. James s-a holbat la noi, deschizând și închizând gura. Arăta cam ca un pește. Un pește palid și serios. S-a... s-a făcut așa de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prudență. —Vaci leneșe ce sunteți! Toată ziua zaceți și nu faceți nimic, în timp ce eu trebuie să învăț de-mi sar capacele, a continuat Helen ofticată. Eu mi-am pus mâna streașină la ochi ca să mă pot uita la Helen, la fețișoara ei furioasă. Abia atunci am realizat că Helen nu era singură. Ne adusese un musafir. Un musafir de sex masculin. Un musafir înalt, frumos și de sex masculin. Un musafir splendid, cu ochi albaștri, cu părul închis la culoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
harță. Mă deranjează. A urmat o pauză pe parcursul căreia Helen s-a luptat cu curiozitatea care-o măcina. După care a întrebat: —De ce? Îți explic mai târziu, a spus Adam cu o privire blândă. Helen a rămas lângă ușă. Pe fețișoara ei superbă se citeau suspiciunea și gelozia. — Cinci minute, a zis ea aruncându-mi o privire otrăvită, după care a ieșit din cameră. —Of, Doamne, am exclamat eu. Ar fi mai bine să pleci. Nu, mi-a spus Adam. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plasticieni, am spus, repetând la rându-mi ce ne spusese doctorul. E adevărat, a aprobat mama. Dar vocea ei suna îndepărtată și înecată. Am deschis ochii repede. Era ghemuită și murmura ceva ce ar fi putut să fie „Biata ta fețișoară“. —Mamă, nu plânge! Nu plâng. —Bun. — Oricum, mi se pare că o aud pe Margaret. Și-a șters repede lacrimile cu un șervețel și a ieșit să râdă de noua mașină a lui Maggie. Maggie venise pentru plimbarea zilnică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-mi iau după-amiaza liberă ca să merg la un curs de alăptare? Alice a ezitat. — Dar știi că în după-amiaza asta am conferința aia telefonică din Europa. E important să fii aici ca să te asiguri că toate legăturile internaționale funcționează. Fețișoara lui Sherry s-a bosumflat. Alice și-a ridicat palmele într-un gest explicativ. Îmi pare rău, Sherry. Nu poți să înveți altă dată despre alăptare? Vreau să spun că înțeleg că e teribil de important și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu să mă spetesc gătind ca o sclavă. Când a pomenit-o pe preaiubita ei fiică, vocea lui Alice s-a înmuiat. Pentru ea, paradisul însemna să-și lipească nasul de căpșorul ei călduț, cu păr mătăsos, și să privească fețișoara aceea serioasă, cu un năsturel de nas și cu ochi albaștri uriași, în timp ce Rosa se concentra asupra a ceea ce-i atrăsese atenția: cheile lui Alice de la casă, o monedă rătăcită pe podea. Trebuia spus că rareori se întâmpla ca Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâna în buzunarul hainei din piele neagră strălucitoare și a agitat metalul zornăitor. — Încă mai am cheile. În timp ce Amanda înainta în cameră pe tocurile ei înalte, Theo s-a oprit din jocul cu inelele și a ridicat privirea către ea. Fețișoara copilului căpătase o expresie solemnă, iar ochii, o privire gravă. Hugo s-a uitat la el îngrijorat. Copilul acumula toată tensiunea din atmosferă ca un burete. A doua zi, un copil amărât de la Chicklets avea să sufere consecințele. Amanda l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să alerge În cerc În jurul lor și o luase Înainte strigând: — Hai odată! Aproape am ajuns. O fetiță slăbuță de trei ani alergă Înainte și se agăță de picioarele lui Pată Neagră. Acesta o ridică În aer, se uită la fețișoara ei și, după râsul și zâmbetul ei, concluzionă că era sănătoasă, scăpase de malarie. O luă pe umeri și intră În tabără. Soția lui Pată Neagră era și ea de față, dar nu zâmbea. De fiecare dată când erau Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va salva! Prietenii mei zâmbiră crezând că li se ura „bun venit“ și spuseră: —Mulțumim! Ne pare bine să fim aici. Trei copii se apropiară să-i vadă mai bine - străini la ei acasă, În junglă! Erau muți de uimire. Fețișoarele lor erau serioase și atente, iar când Moff și Wyatt se lăsară pe vine, țipară ascuțit și o luară la goană. Salut! strigă Wyatt după ei. Cum vă cheamă? Fetițe În rochii albe din pânză de sac stăteau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-mi-o!" a spus ea. Vorbea atât de rar, încât eu credeam că nici nu știe să vorbească, doar să cânte. I-am pus-o în mânuțele ei mici. Era grea. Dar fetița a ridicat-o, a dus-o spre fețișoara ei... vedeam cum îi curgeau lacrimile amestecate cu boabe mari de sudoare... atunci m-am gândit că nu numai pâinea adusă la altar e din darul Domnului și sudoarea omului, dar fiecare lucru pe care-l facem e așa... Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Sigur că am să-L cunosc, dacă el e regele. Și chiar dacă n-o să mă vindece, am văzut tot ce era de văzut: și umbra, și lumina. M-o fi ales pe mine umbra, dar eu țin minte lumina. Și fețișoara aceea mică, la fel cu a fraților mei, la fel cu a fiecărui copil, era fața regelui. Și eu am văzut-O! Cât o fi noaptea de lungă, aceea e lumina mea. Eu L-am văzut. Și nu sunt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i întâlni privirea. În schimb, se uită cu o mină amuzată, gânditoare, la sugarii plescăitori și își spuse în sinea lui: „Ce mi-ar mai plăcea să-i înec pe amărâții ăștia!“. Se imagină apăsând o mână mare, grea, peste fețișoarele roze. Alex sosise cu Ruby. Ruby nu știa să înoate, nu înotase în viața ei și nu avea să înoate vreodată: ura apa. Totuși o însoțea pe Alex la Băi, și făcuse acest lucru de pe vremea când erau amândouă fetișcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsise pe Zet așteptându-l, după care inspectase colonia de rândunele de sub streșini, aferate să-și renoveze cuiburile de anul trecut. Mai târziu, în vară, vor putea fi văzuți puișorii, scoțându-și căpșoarele peste marginea cuiburilor, ca niște păpuși cu fețișoare albe. Brian și Gabriel veniră să-l caute, iar el îi însoțise, împreună cu Zet, până la Hattie și Pearl, care stăteau afară, cu părintele Bernard. Zet alergase de-a dreptul la Hattie, care-l luase în brațe și își îngropase nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seară în parcul Hampstead Heath. Erau câteva instantanee cu Sheba pe iarbă care n-o flatau. Erau mai multe cu Connolly făcând clovnerii: cu mușchii flexați în stilul lui Charles Atlas, cu limba scoasă, cu pleoapele întoarse pe dos. Vederea fețișoarei lui banale mi-a dat amețeli. Dar răul de-abia urma. La fundul teancului erau câteva imagini de-a dreptul scabroase cu cei doi iubiți. (Probabil Connolly ținuse aparatul cu mâna întinsă.) Aceste imagini aveau un caracter categoric lubric. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care dădea berile căpăta și o lanternă chinezească, cu baterii noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
este evidențiată și de portretul elogios, idealizat, pe care i-l face, căci mama este capabilă să vadă în feciorul ei întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor accentuează afecțiunea maternă. Disperarea căutării feciorului atinge dimensiunea tragicului, după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Alexandru al Serbiei. La Atena, o găsește pe Principesa Elisabeta bolnavă de febră tifoidă. Dar Sitta și Mihai erau sănătoși: „Mihai al nostru este o frumusețe, un dolofan rozaliu și alb, o comoară zâmbitoare, cu incredibile gropițe în obraji. Toată fețișoara lui este numai gropițe. St. John este extrem de mândru de el”. Duminica, 9 aprilie. „Familia s-a dus la biserică, dar eu (Regina Maria era de religie anglicană - n.n.) mi-am petrecut o oră bună cu Mihai. Copilul este adorabil
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
palid și mai slab decât atunci când l-am văzut ultima dată, dar este atât de drăgălaș și a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de bucle, fețișoara cam solemnă, și ocazional, surâde, ceea ce face să îi apară gropițe în obraji. Are totuși ceva patetic în el, ceea ce desigur n-ar trebui să aibă. St. John pare să se bucure foarte mult să fie din nou într-o
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
istorisesc epopeea inserției în lumea nouă. Amară experiență! C artea de față era să piară înainte de a se naște: mi s-a virusat computerul. L-am tăbârcit în brațe, așa cum am dus pisica la veterinar. Specialistul (voce gravă la telefon, fețișoară de puști de zici că nu-i vorba de una și aceeași persoană) îmi face loc, printre fire și șuruburi, pe un scaun din atelierul ca să nu zic laboratorul plin de monitoare pâlpâitoare, calculatoare autopsiate, prize, surse, căști, șurubelnițe, piese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pictură, muzică, se cânta mult; într-un cuvânt, înălțător. Domnișoara doctor Clara Lerner și-a făcut și ea stagiul la Frasin, după care a devenit un chirurg bun la spitalul din Suceava. Era o tânără evreică frumoasă, mignonă, cu o fețișoară rotundă și cu păr negru, creț. Pe lângă aspectul fizic plăcut avea și un suflet pe măsură, la fel ca toți cei care au trecut ori s au stabilit la Frasin. Doamna Stigleț, doamna Maricica Țugui, doamna Anișoara Ciofu, surori medicale
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]