48 matches
-
de același bun păcat - vă oferă chiar o mostră. Că uneori asta nu e la fel cu grosul mărfii, e o altă poveste... Doar că asta nu era doar o Încercare a calității, dar una a compatibilității cumpărăturii cu gustul, feleșagul vostru. Căci unul apreciază o brânză grasă, iar altul una slabă, ambele fiind totuși de calitate; unul vrea un cal iute, pe când altul unul puternic. Cam greu pentru voi a Încerca, Într’o atât de mare diversitate, aceea pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e Natura, aceea cu N mare. „Meridian“, 12 iulie 2002, ora 11... 57. Grinuț Cine e Grinuț? E prietenul meu bucureștean. Nu e negru ca mine, ci un tigrișor cenușiu. Nu e zdravăn ca mine - un moldovean - ci, respectând chiar feleșagul vostru, e „gracil“, ca mai toți muntenii. Se vede treaba că pisicile de București au alte gusturi decât acelea de la Iași, de vreme ce, chiar și așa, Grinuț nu dă pe acasă câte trei zile la rând. Ca și mine de altfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar cu „inițiativă“, bun pentru tată - de exemplu - dar rău pentru mamă. Iar indiferența se manifestă cu atât mai mult când cele două materiale se asociază. Dar aceste materiale mai fac ceva: Înglobează, tocmai pentru că’s incapabile a-și impune „feleșagul“, precum face cărămida, betonul, fierul, aluminiul, sticla ori alte materiale moderne, Înglobează deci un biocâmp rezultant al familiei, individualizând-o față de oricare alta, locuitoare a altui bordei, desigur față de tot atâtea obiceiuri. Asta e vrerea Naturii: o diversitate, dar nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
N’a fost să fie decât o altă carte. Dar, Moti, Îți recunosc pisicismul propunerii: prietenii nu se schimbă precum cămășile... Cum să renunț Însă la cele scrise mai sus, și care cuprind totuși o profesiune de credință și - conform feleșagului meu - o mărturisire? Pur și simplu nu recomand citirea lor. Să continui deci. 1. Mărțișor Cred că ai băgat de seamă, Cristi, că mi-am ținut boticul când cu „ziua Îndrăgostiților“. À propos: Nu știu cum ați ajuns 6 miliarde, bătând toate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Natura“. Dar atmosfera, aceea la care face referire epilogul acelei rubrici, nu era prielnică, oricâtă bunăvoință ar fi fost... uscându-i deîndată rădăcinile. 1. Înviere Îmi mărturisesc emoțiile care Însoțesc Începutul unui drum nou, motiv pentru care nu-mi părăsesc feleșagul. De altfel sunt obligat la asta, ba chiar aș mai deschide un drum, paralel, căci nimic nu e de prisos, ba chiar e prea puțin, când e vorba de ocrotirea Naturii, un domeniu În care niciodată nu va putea fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o cărămidă, din ea s’a scurs apa, a țâșnit focul, iar În mână i-a rămas pământul; dar nici un cuvânt despre aer și eter, Elemente mai greu de observat de entuziaștii contemporani ai experimentului. Toate Elementele purifică, fiecare după feleșag. Apa spălând, dizolvând; Aerul vânturând; Pământul putrezind; Eterul sublimând, compensând degradarea impurificării cu negentropia spiritului; Focul mistuind. Dar, Într’o lume avidă de energie, Focul nu poate fi decât sfânt. Motiv pentru care românul tradițional nu arde gunoaie, după cum nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că potcoavele interne se potrivesc la caii mei. Dar mai rău e atunci când accept nu doar potcoava străină, ci adopt și modul de viață al potcovarului. De pildă, ajung să mănânc mai puțină mămăligă compensând, să spunem, prin carne, conform feleșagului potcovarului care aparține poate unei societăți de păstori. Ce se Întâmplă atunci cu tradiția mea, condiția vieții mele? Din agricultor sedentar devin păstor ambulant. Și atunci, cineva care râvnește la sursa mea de existență va profita de firescul meu moment
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În noi identități, În virtutea altui principiu, și el generator de Imperiu. Entropic. Iar asta pentru că lumea nu poate avea sfârșit. Până la urmă Însă, entropizarea e un proces spontan. Iar globalizarea este extrema pe care o poate găzdui această planetă și feleșagul nostru. Poate fi ea oprită sau barem frânată? Desigur, dar cu condiția de a investi energie liberă, aceea care, disipând În cursul procesului de entropizare, poate alcătuiește, În respectul unei ipotetice legi de conservare, o altă lume. Și așa se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și când ieșe afar-în nărod, tot posomorât căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas învățătură de la Vasilie-vodă, fiindu cămăraș mare la Vasilie-vodă”. Să-l lăsăm pe Vodă cu feleșagul lui, dragă prietene, și noi să mai vorbim despre mănăstire. Biserica a fost înconjurată cu zid de cetate înalt de 7 metri, gros de 1,40 metri și prevăzut cu metereze. Înainte însă de a intra în curte, trebuie să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
indivizi cu dezechilibru temporar spre una din direcții, de regulă inversul stării obișnuite; iar în acest sens amintim un experiment în care premoniția unui eveniment s’a reflectat oxidativ la un bărbat, respectiv reductiv la o femeie, adică invers decât “feleșagul” acestora ). Numai că unii, cei evoluați, o fac discret, iar ceilalți, cei incipienți, cu reclama și goana după beneficiu material caracteristice. Fiind evident că deficitul în bilanțul pacientului este mai dăunător (diminuarea fluidului vital − eteric, astral) decât excedentul, pacienții sunt
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-a scoate din pungă cremenea, amnarul și iasca ca să-și aprindă hornoaica nu scoate o vorbă. Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș Dumitru, privind la gesturile leneșe ale lui Pâcu. Ca un făcut, Pâcu nu a ieșit cu o iotă din toate ale lui. Ba parcă de această dată a lungit cât a putut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât mai mult acum, în tovărășia camaradului său și a țoiului cu rachiu... Și până la urmă i-o trecut de tot supărarea lui Toader Căpitanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uitat unul la altul dând din umeri... S-a nimerit însă ca printre localnici să se găsească unul care să priceapă graiul bejenarilor... Odată cu ultima vorbă, Pâcu a gustat cu multă evlavie din ulcica cu vin și, după cum îi era feleșagul, a tras adânc și din lulea... Și cum spuneam, s-a nimerit să fie printre săteni și unul care să le tălmăcească vorbele fugarilor. „Auziți, oameni buni, ei umblă după moartă... <Po umerla> - în limba lor - înseamnă după moartă”. Sigur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
hotărât moș Dumitru. Ei, dacă-i musai, îi musai. Ce să mai zic? a oftat lelea Zamfira, în timp ce punea pe masă de ale gurii. Cu toată graba pe care o avea, moș Dumitru a mâncat pe așezatelea. Așa îi era feleșagul, cum spunea el. Când s-a ridicat de la masă, și-a făcut cruce, și-a îndesat cușma pe cap și a ieșit... Mergea grăbit, cu gândul la oamenii care ar fi buni pentru treaba pe care o plănuise... Bine te-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
le stârnești pe drum. - Și mâncarea al’dată era mâncare, întări cu avânt Gafton. țin minte, bătrâna mea punea pe iarnă pană de somn la salamură, că era grasă și tare-i plăcea babei cu mujdei. - Degeaba, se împotrivi gazda. Feleșagul peștelui e să fie proaspăt, sarea îi ia dulceața. - Ba, de-l pui în apă de cu seară cu paie de ovăz, dimineața e cum nu se află mai bun. - Mofturi omenești, sări fina. Mai era un moșneag, Clătinici, care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
că pentru somn mai este timp și la noapte. Eu mă duc la treburile mele, iar tu citește... Îi urmez sfatul. Citesc cu nesaț...În acest timp se aud pașii bătrânului prin curte. Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din chilioară începe să pălească, aud clar cântarea ce se prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
curățat hogașul și ajungând pe galerie, a dat o fugă până la următoarea cameră, la nișa de unde venea apa Și minerii Loghin Volintiru, un ortac vârtos și Constantin Sutașu, care cântă la acordeon, seara, la club și Ilarion Cărare, al cărui feleșag este să nu tresară din pasul lui, nici la bombardament, erau ieșiți la gura nișei cu vinovăția și curățau linia ferată, să poată trece locomotiva minieră, cu vagoanele de minereu din front Dar Ilarion Cărare, cel pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
negru, ne pândește o doctoriță de oase, pe care, dacă n-o îmblânzim cu niscaiva vorbe comedioase, o să ne pună ea ștampila pe ceferticatul medical Drept pentru care, don Duran să binevoiască a-l îngădui pe el, Cornel Braiu, cu feleșagul lui, așa cum și Braiu îi îngăduie pe alții, care stau a ploaie, deși numai udeală nu ne mai trebuie, pe aici, pe unde ne aflăm Iar noi ședeam, care pe geamblacul de scânduri al sondei, care legați de schelele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Străilaș și când s-a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe o tuse de slăbăciune, de să se prăpădească de râs, nu alta, acolo, pe geamblacul sondei După care, cum e feleșagul lui, s-a jurat că de ar fi Străilaș belit, cenătuit și pus la baiț, fără să-l vadă el și de ar fi făcut mâncare tot în vase de aur și de argint și de l-ar fierbe, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vodă ținea divan sau doar ședea de vorbă cu unii boieri...Când bunul Alexandru s-a dus în lumea celor drepți, eu am rămas să-l slujesc pe feciorul său, Ștefan voievod...Nu mi-a fost greu să-i învăț feleșagul...Iată-l - aflat la plimbare, stând de vorbă cu boierii din suita lui: De o bucată de vreme am băgat de seamă cum un popă bătrân de când lumea dă târcoale mereu curții noastre domnești. Știe careva dintre voi ce caută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe cap și, făcându-i semn lui Pâcu, au ieșit. Apoi tu ești bun de negustor, Dumitre. Mi-o plăcut cum l-ai luat pe jupân Aizic. Negustorește. Ce mai? Am îmbătrânit printre negustori, Pâcule. Așa că, vrând-nevrând, le-am deprins feleșagul...Hai să înjugăm, Pâcule, și să pornim spre casă, că timpul nu așteaptă. El atâta știe...Să treacă... Când ziua își aduna poalele ca să treacă pe celălalt tărâm, moș Dumitru cu ai lui intrau în sat...Cei doi, Alecu și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
l-a prevenit Costache crâșmarul. Apoi când s-o născut Pâcu aista avea traista cu povești și luleaua legate de gât. Nu le lasă el pe nici unde - a adăugat moș Dumitru. Eu așa mă știu și așa mi-i feleșagul. De-amu nu m-oi schimba, pentru că îi greu să înveți calul bătrân să tragă în ham - a răspuns Pâcu, spre hazul celor din jur... Când soarele a destrămat vălul de ceață de deasupra Coșcovei, eliberându-și strălucirea subțire, șirul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]