68 matches
-
Acesta este principala cale de acces spre oraș (socotind în această categorie și aeroportul). Municipalitatea insulei asigura vizitatorilor posibilitatea practicarii diverselor activități culturale și sporturi - tenis, ciclism montan, golf, călărie, windsurfing, navigație, scufundări, quad, karting! Orașul fortificat Dalt Vila, așezarea feniciana Să Caleta, necropolisul Puig des Molins și câmpiile subacvatice din Posidonia Oceanica sunt cele patru elemente excepționale care au fost hotărâtoare că insula să fie declarată „Patrimoniu al Umanităiiț” de către UNESCO în anul 1999. Structura urbană Dalt Vila a fost
Ibiza () [Corola-website/Science/303183_a_304512]
-
scăpat doar bătrânul Uta-Napiștim... Aceasta se vede și din asemănarea uimitoare a alfabetului fenician cu cel paleoebraic (despre care nu se știe nimic!). Alfabetul a mai fost îmbunătățit de către greci și romani. Totodată numerele așa-zis arabe sunt de fapt feniciene? Ele au fost numite "arabe" pentru că aceasta a fost filiera prin care au ajuns în Europa. Ingeniozitatea comercianților fenicieni care le foloseau pentru a-și ține socotelile consta in faptul ca fiecare cifră, scrisă fără curbe, doar din linii drepte
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
(اللغة العربية "al-luġatu al-‘arabiyya") este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice. Clasificată ca semitică centrală, aceasta este înrudită îndeaproape cu akkadiana, ebraica, aramaica, siriaca, cananeana, feniciana, limbile etiopiene (gheeză, tigrină, tigri, amhară) etc. În momentul de față, araba este limba oficială în Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Comore (alături de alte limbi), Djibuti, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Maroc, Mauritania, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Somalia (alături de somaleză
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, italica veche, iberică). Subiectul tăblițelor de la Tărtăria are o frecvență de citare în articolele științifice și arheologie mult mai mare decât majoritatea artefactelor arheologice. Se pare totuși că frecvența nu ajunge la cotele la care sunt citate scrierile sumeriană
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
se pot observa de-a lungul insulei, diverse semne provenite foarte probabil, de la oameni ajunși aici din partea orientală a Europei, cu siguranță din insulele Creta și Ciclade. Limba vorbită în Sardinia este sarda, o limbă romanică cu origini obscure în feniciană, etruscă și în alte limbi din orientul apropriat. În timp ce a fost destul înlocuită de către italiană în scopurile oficiale, și în timp ce este puțin cunoscută de către tineretul din Sardinia, în special în Cagliari. Moneda Sardiniei (ca și o parte a Italiei) este
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
puternică precum în nordul celtiberic. După afirmațiile geografului Claudius Ptolemeu, indigenii erau puternicul trib al turdetanilor în valea Guadalquivirului în vest, mărginindu-se cu Lusitania, și tribul parțial elenizat al turdulilor cu orașul lor Baelon, în hinterlandul din spatele coloniilor comerciale feniciene de pe coastă, pe ai căror locuitori puni Ptolemeu îi numea "bastuli." Orașul fenician Gadira (Cadiz) se afla pe o insulă pe coasta Hispaniei Baetica. Alți iberi importanți erau bastetanii, care ocupau regiunile Almería și Granada muntoasă. Către sud-est, influența punică
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
Himera de adversarul său, Terillos apelează la ajutorul Cartaginei, întocmai cum Hippias apelase la cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea tuturor ținuturilor unde se instalaseră grecii, mai ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
și nici cu macedo-româna (aromana), dialect sud-dunărean al limbii române. Greacă veche/elina (l.m.): mileniul ÎI i.C. - sec. IV i.C. Sec. XVI-XI i.C. - limba miceniana cu scriere linear B. Alfabet caracteristic cu 24 de litere de origine feniciana. Poemele homerice Iliada și Odiseea (sec. IX- VIII i.C.) în dialectul ionic vechi. În ionică nouă scriu Herodot și Hipocrate. O dată cu dezvoltarea statului atenian, dialectul ionic (varianta atica: Eschil, Sofocle, Platon). Greacă koiné (l.m.): sec. IV i.C. - sec
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
genitiv și absolutiv/acuzativ. - două genuri, femininul fiind marcat prin sunetul ț sufixat și/sau prefixat. - tipologie sintactica VSO cu tendința spre SVO. Exemplificam 267 prin evoluția rădăcinii afro-asiatice *mwt: EGIPTEANĂ egipteană mwt copta muu SEMITICA akkadiana maat ugaritică mt feniciana mt ebraica mwt arameica mwt, myt arabă mwt mehri mwt socotri mii(ț) gheză (etiopiana veche) mwt tigré (hasa) mwt BERBERA shilha mta kabyl əmmət tuarega əmmət zenaga ēmmwi, ēmmi CUȘITICĂ rendille a-mut! aweer (boni) -wudsomali mōd CIADIANA hausa
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vedere, mai frecvent, trei ramuri principale: - ramură de nord-est: akkadiana, l. m. (cu variantele asiriana și babiloniana), eblaită, l. m. și sureth (neo-arameică orientala) - ramură de nord-vest: arameica veche, l.m. (cu variantele samariteana, palestiniană, nabateeană, palmyreană), neo-arameică, ebraică, ugaritică (l.m.), feniciana (l.m.), punica (l.m.), moabită (l.m.), vechea cananeeană (l.m.), siriacă - ramură de sud: arabă propriu-zisă (literară, dialecte magrebiene, dialecte din Orientul Apropiat, malteza, arabă siciliana, arabă andaluza, siculo-arabă), sud-arabica, aflată la originea limbilor semitice din Cornul Africii (sud-arabica epigrafica l.m., șase
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cele mai cunoscute și citate limbi ergative transcriere latină 96. dzongkha (bhutani) O Bhutan / N Nepal, India; considerată și dialect al limbii tibetane familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană tibetana (uchen) 97. ebraica O Israel; etape: 1. proto-ebraica (dialect cananeean, asemănătoare cu feniciana, vorbit înainte de venirea triburilor israelite, care vorbeau un dialect arameic); 2. ebraica biblică (sec. X - sec. ÎI i.C.; limba în care a fost scrisă cea mai mare parte a Vechiului Testament - sec. IX - VII i.C.; cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lexical este apropiată de landsmål și de dialectele norvegiene de vest, iar la nivel morfologic de islandeza și de vechea nordică; unii lingviști o considera dialect al limbii islandeze familia indo-europeană, ramura germanica, grupul scandinav occidental; SVO + VSO latină 108. feniciana LM; asemănătoare cu ebraica veche; Fenicia (Liban și Siria de azi); răspîndită pe coasta mediteraneană (mai ales in Cartagina antică - limba punica, peninsula Iberica, sudul Franței, Malta, Sicilia) familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; VSO feniciana, de prin 1050
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
VSO latină 108. feniciana LM; asemănătoare cu ebraica veche; Fenicia (Liban și Siria de azi); răspîndită pe coasta mediteraneană (mai ales in Cartagina antică - limba punica, peninsula Iberica, sudul Franței, Malta, Sicilia) familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; VSO feniciana, de prin 1050 i.C.; în linie, de la dreapta la stînga; fenicienii sînt considerați inventatorii alfabetului; stă la baza tuturor alfabetelor ulterioare, semitice sau indo-europene (grec, etrusc, latin, chirilic, gotic, copt, ebraic, aramaic etc.) 109. fijiana O Fiji familia austroneziana
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
una vorbită, populară (dhimotiki) și una scrisă (katharevusa "purificata"), apropiată de greacă veche, folosită în ocazii oficiale familia indo-europeană, grupul helenic (greacă veche și macedoneană veche); actualmente neogreaca formează o ramură unilingva; SVO grecească, cu 24 de litere, de origine feniciana; stă la baza alfabetelor copt, gotic, glagolitic și chirilic 131. groenlandeza O Groenlanda (Danemarca); numită de populația autohtonă kalaallisut ("limba poporului") familia eschimo-aleută, ramura eschimo, grupul inuit; polisintetica; ergativă; aproape că nu are cuvinte compuse latină 132. guaraní O Paraguay
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
279, 290, 312, 313 eurasiamericană 121 eurasiatica 119, 121, 122, 128, 149, 175, 219, 225 eurolang 232 Eva mitocondriala 16 ewe 61, 88, 212, 228, 259, 323, 336 expresie perifrastica 65, 79 F faroeză, feroeză (faeroysk) 162, 260, 321, 322 feniciana 153, 169, 170, 239, 255, 260, 266 fijiana 196, 198, 260, 322 filipino (pilipino) 197, 198, 260, 270, 307, 313, 322 filozofie a limbajului 12, 25, 29, 38, 40, 41, 53, 127, 194, 355 finic 120, 177, 178, 179, 259
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
266, 267, 268, 274, 278, 282, 284, 285, 288, 290, 291, 295, 300, 303, ~ drantha 303, ~ ebraica 240, 255, 260, 269, 272, ~ elbasan 238, ~ etiopiana (geeză) 237, 239, 253, 289, 302, 309, ~ etrusca 259, 260, 263, 279, 290, 312, 313, ~ feniciana 153, 239, 255, 260, 266, ~ georgiana 237, 264, ~ glagolitica 164, 247, 248, 266, 303, ~ glifică 242, ~ gondi 266, ~ gotica 260, 264, 266, 280, 281, ~ grantha 174, 283, 307, ~ greacă 164, 238, 241, 264, 272, 279, 282, 296, 310, ~ gujarati 267
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în ritualul vedic de forma unei păsări cu aripile întinse, făcute din stâncă, lemn, bronz, aur, fier, alabastru, marmură, în creștinism sunt rectangulare, în rosicrucianism și unele ordine masonice triunghiulare, Altarul Pământului din Beijing este cubic, al Cerului și cele feniciene sunt cilindrice, în Grecia puteau fi scobite, iar în biserica romano-catolică există obligativitatea existenței unei pietre, indiferent de materialul altarului. 128 În Africa și America de sud. 129 Albert Einstein 130 Arthur C. Lehmann, James E. Myers, Magic, Witchcraft, and
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a fi învățat pe de rost; fără îndoială că din acest motiv cartea arabă a rămas pînă în secolul al XIX-lea un manuscris caligrafiat. Totuși se dezvolta o literatură profană importantă, îmbogățită cu influențe diverse. Scrierea însăși provenise din feniciană, prin intermediul aramaicei; ea mai era încă practicată pe o suprafață care se întindea din Maroc pînă în Malaezia. Provenită din cultura neopersană, cultura arabă a fost influențată și de lumea bizantină; să nu uităm că arabii au păstrat și au
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
sol din spațiul arab, după solurile aluviale intrazonale din luncile Nilului și Eufratului. Acest element a generat densitățile umane mari din regiunea atlantică marocană și din cea levantină, unde s-a înregistrat succesiunea și continuitatea entităților politico-statale, inițial berbere și feniciene, iar ulterior arabe. b. Deșerturile ocupă cea mai mare parte a spațiului arabofon. Sunt regiuni cu secete extreme și prelungite (sub 100 mm. precipitații/an și chiar sub 50 mm.), în care vegetația rară este localizată în spațiile mai umede
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
VIII-lea, adică chiar din perioada în care se crede că a trăit Homer. Un element cultural cu importante implicații pentru spațiul european l-a constituit însuși alfabetul grecesc. Asemănarea unor caractere grecești cu unele semne cu care se scria feniciana, precum și asemănările în ordinea caracterelor și în numirile pentru ele au dus la opinia originii feniciene a scrierii grecești, însă există și părerea că ambele alfabete au o origine comună, anume scrierea cretană și, din acest motiv, prezintă situații asemănătoare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
să fie doar un început al unei noi tragedii libaneze. Să privim lucrurile mai de aproape și într-un context mai larg. Pe acest teritoriu, numit azi Liban, a luat naștere în Antichitate una din cele mai strălucite civilizații cea feniciană care, între altele, ne-a lăsat moștenire alfabetul și numele cărții fundamentale, "Biblia", care provine de la numele vechiului oraș fenician Byblos. Navigatorii fenicieni au dominat câteva secole Mediterana, iar vestita Cartagina, care era mai-mai să distrugă Roma, era o colonie
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
originală): avll’ o”te dhv evto" hlqe hlqe periplomevnwn,/ tw oi” epeklwvsanto qeoi oikónde nevestai/ ei" Iqavkhn... Adică: „Dar când rotirea vremurilor aduse/ Și ziua-n care zeii sorociră/ Întorsul lui la insula Itaca...” (vv. 26-28 la Murnu). 20. Euripide, Fenicienele, 1736 (apud Dumitriu, op. cit., p. 566). 21. Odiseea, cântul VI, vv. 407-410 (Murnu). 22. Ibidem, cântul VII, vv. 324-332 (Murnu). 23. Ibidem, cântul V, vv. 61-62 (Murnu). h”de evndon avoidiavous’opi kalh/ i(ston evpoicomenh cruseíh kerkíd’ u(fainen
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întâmplării, cu atât mai mult cu cât în lume nu există întâmplări, ci doar legături cauzale între fenomenele din lumea fizică și cea spirituală” (p. IX). Puțin mai jos el adaugă înrudirea dintre limbile indoeuropene și limbile semite: araba, ebraica, feniciana, arameica, siriana etc. Dar de la recunoașterea acestor înrudiri până la originea naturală a limbajului și la evoluția structurală comună a tuturor limbilor este o cale pe care neogramaticii nu au putut să o străbată. Toate „înrudirile îndepărtate“ ale limbilor indoeuropene cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din templul lui Ramses al III-lea, care menționează cetăți din Cipru: Salamis, Kition, Marion, Soloi, Akamas, Kerynia (Kyrenia) și Kourion Continuând cronologia, perioada 1050-325 î. H. este acoperită până în anul 850 de influențele egipteană și hitită, apoi urmează cele feniciene, asiriene și, din nou, egiptene. Anul 545 î. H. marchează începutul dominației Imperiului persan, care va dura două secole. În această perioadă, are loc prima unificare a Ciprului de către regele Evagoras al Salaminei (411-374 î. H.). El transformă insula într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
vechi timpuri s-au imaginat procedee de imobilizare. În Egipt a fost descoperit un fragment de maxilar cu molări fixați între ei cu o sârmă de aur (3000 -2500 î.e.n.). În muzeul Luvru există un fragment de mandibulă de origine feniciana ce poartă o legatura metalică pe dinți. În secolul XVIII î.e.n. etruscii foloseau pentru imobilizare sârmă, inele, atele sau benzi confecționate din aur. Pierre Fouchard descrie în cățea să „Le chirurgien dentiste" (1746) metode de imobilizare prin ligaturi de sârmă
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]