63,117 matches
-
2010). 21 Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, ed. cît., pp. 317-347. 22 Idem, Nimic fără Dumnezeu: Noi Convorbiri cu Mihai I al României, ed. cît., p. 151. 23 Pentru detalii și pentru o amplă descriere a acestui fenomen vezi Alexandru Muraru, Cum supraviețuiește monarhia într-o republică? Regele Mihai, românii și regalitatea după 1989, Prefață de Emil Hurezeanu, Curtea Veche Publishing, București, 2015, pp. 78-96. 24 "Din partea Biroului de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai", Revista 22, anul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
am propus sprijin sporit pentru Grecia, o mai bună cooperare cu Turcia și o mai bună cooperare între statele aflate pe ruta din Balcanii de Vest. Pe termen mediu și lung, este foarte important să se lucreze la cauzele acestui fenomen, fie că vorbim de sărăcia din țările din Africa, fie că facem referire la conflictul din Siria. Există încă o problemă asociată fenomenului migraționist pe care trebuie să o amintesc: acum, cănd mii de refugiați bat la porțile continentului nostru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Balcanii de Vest. Pe termen mediu și lung, este foarte important să se lucreze la cauzele acestui fenomen, fie că vorbim de sărăcia din țările din Africa, fie că facem referire la conflictul din Siria. Există încă o problemă asociată fenomenului migraționist pe care trebuie să o amintesc: acum, cănd mii de refugiați bat la porțile continentului nostru, tentațiile populismului și rasismului riscă să renască. Împreună cu statele Europei, avem datoria de a le respinge. Sunt convins că putem să depășim împreună
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este rolul tradiției politice englezești în constituirea alfabetului politic românesc (i.e. a terminologiei politice de bază). Necesitatea de a învăța, perfecționă și aplică unui nou alfabet politic vine pe fondul dispariției accelerate a memoriei politice premoderne (fanariota și nu numai), fenomen asupra căruia ne atrage atenția Radu Rosetti: nici una dintre națiunile europene nu pare să fie atât de dispusă să-și facă trecutul tabula rasa anume spre a asimilă tradiția occidentală. Note 1 Nicolae Suțu, Memoriile Principelui Nicolae Suțu, mare logăfăt
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
empirice) și a intuițiilor pure apriorice (spațiu și timp); accesul nostru la lumea înconjurătoare este condiționat și totodată limitat de către acestea. Ce sunt lucrurile în sine, noumenele, deosebite de lucrurile așa cum ne apar nouă, plasate în diferite raporturi de cauzalitate, fenomenele, nu știm și nu vom ști niciodată, deoarece o astfel de cunoaștere ne este și ne va rămâne inaccesibila prin prisma faptului că propria noastră constituție intelectuală este configurata în acest fel și nu în altul. Kant nici nu insistă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dobândirea moralității (numită de Kant rațiune practică) în sensul de tratare a celorlalți oameni că scopuri, nu ca mijloace, spre adoptarea principiilor conforme cu "binele suveran", acel "imperiu al scopurilor" pe care Kant îl întrezărea, optimist, în mijlocul dezolantei lumi a fenomenelor, spre adoptarea de către subiect a maximelor având capacitatea de a fi universalizate, acționând astfel autonom, din convingere, din conștiința datoriei pe care o are față de societate, nu heteronom, adică supunându-se involuntar unor reguli de teama repercursiunilor cauzate de nerespectarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
din fluxul cauzalității fenomenologice prin intermediul moralității care eliberează și înnobilează. În baza rațiunii, care este universală, oamenii conștientizează comunitatea superioară din care pot și trebuie până la urmă să facă parte, biruind astfel necesitatea, raporturile inflexibile care structurează, înlănțuie și plasează fenomenele în perspectiva 16. Pe de altă parte, în acest proces rațiunea nu poate utiliza alt material decât cel pe care intelectul i l-a pus la dispoziție; îndepărtându-se nepermis de mult de experiență, rațiunea nu mai înnaintează pe un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Intelectul este o astfel de particularitate incapabilă să vadă și să treacă dincolo de sine pentru a avea acces la realitate că proces, nu ca abstracție fixă, goală și lipsită de viață. Intelectul este individul incapabil de a înțelege altceva decât fenomenul, incapabil de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui stat. Intelectul este pur si simplu negativitatea; pentru spirit, tocmai el reprezintă o abstracție vidata de orice conținut, pentru că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
realitate, realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ca parte, de a se muta din acestă, în lumea libertății. În timp ce viața pășește în libertate, totalitatea limitaților este în același timp nimicita, e raportată în această nimicire la absolut, și totodată este prin această înțeleasă și afirmata ca simplu fenomen: ruptura dintre absolut și totalitatea limitărilor a disparut"44. Eliberat de limitele sale, de unilateralitatea să care insistă să se determine strict în opoziție cu lumea încojurătoare și putând să se transforme astfel cu ușurință în fanatism 45 - intelectul se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
generatoare de conflicte de stradă între periferie și forțele de ordine etc.). Această Carta ar realiza o enumerare a drepturilor omului pe baza exclusiv, a calității sale specifice de "om trăitor în mari aglomerații urbane" (metropole, megalopolisuri), având în vedere fenomenul de universalizare al urbanizării 16, ca fenomen specific al epocii globalizării, la începutul secolului XXI. Calitatea de "om trăitor în mari aglomerații urbane" ar trebui, în opinia noastră, luată în considerare cu mare atenție de juriștii secolului XXI, devenind o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și forțele de ordine etc.). Această Carta ar realiza o enumerare a drepturilor omului pe baza exclusiv, a calității sale specifice de "om trăitor în mari aglomerații urbane" (metropole, megalopolisuri), având în vedere fenomenul de universalizare al urbanizării 16, ca fenomen specific al epocii globalizării, la începutul secolului XXI. Calitatea de "om trăitor în mari aglomerații urbane" ar trebui, în opinia noastră, luată în considerare cu mare atenție de juriștii secolului XXI, devenind o calitate juridică, generatoare de drepturi și de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
au primit o reglementare juridică internațională (precum războaiele meteorologice). Probleme care interesează direct conceptul (și politicile naționale, regionale și internaționale dezvoltate din acestă) de "dezvoltare durabilă", precum efectele exploziei demografice din anumite regiuni ale globului și presiunea realizată de acest fenomen asupra distribuției și împărțirii echitabile a resurselor planetei (de unde se nasc raporturile economice și sociale inegale dintre Nord și Sud) ori lipsa unui model universal-valabil de dezvoltare 26, se conectează și cu protecția efectivă oferită de un drept al omului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Atât din studierea biografiilor teroriștilor, cât și din cercetările sociologice, reiese că aceasta motivație nu constă în sărăcie sau în lipsă de educație, așa cum se auto-amăgesc unii occidentali, sperând că prin ușoară ameliorare a unor condiții sociale se va eradica fenomenul. Aceștia sunt doar doi factori care, acționând asupra mediului în care operează extremiștii islamici, le oferă uneori beneficiul unei anumite susțineri din partea unor grupuri de populație, care, prin tăcere sau chiar sprijin logistic, le înlesnesc sau încurajează indirect acțiunile. Dar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu vine din bunurile tangibile pe care această lume le are de oferit. Religia noastră este Islamul, supunerea față de singurul adevărat Dumnezeu și urmărea pașilor ultimului profet"10. Islamizarea generației a doua Sociologul britanic Ronald Dore a descris apariția unui fenomen de "indigenizare a generației a doua", referindu-se la descendenții primei generații modernizatoare (post-independență) din toate culturile non-occidentale care s-au dezvoltat sub o puternică influență europeană 11 (de exemplu, în fostele colonii). La prima generație de intelectuali avusese loc
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
schimb, la generația a doua ("copiii") s-a constatat o așa-numita indigenizare, constând în reîntoarcerea la tradițiile naționale (limba, religie, atitudine față de istorie, vestimentație etc.), fiindcă această generație trebuia să găsească în propria societate mijloacele de a reuși 12. Fenomenul care a început să se producă acum în țările occidentale pare unul similar, de indigenizare a generației a doua de imigranți, numai că e diferit atât prin locul de manifestare (de data aceasta chiar pe teritoriul occidental) și nu mai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
intim cu țara-mamă și nici nu au găsit în apartenența națională o diferență specifică pozitivă suficient de puternică pentru a-i motiva, ci au devenit musulmani mai radicali decât părinții lor. Procesul a fost amplificat și încurajat pe fondul unui fenomen global de resurgența a Islamului, având în vedere că acesta proclama superioritatea absolută a oricărui "drept credincios" și mai ales a unui "martir" față de "necredincioși", si ajutat de comunicațiile prin Internet să se dezvolte în rețele și grupări structurate. Așadar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a Islamului, având în vedere că acesta proclama superioritatea absolută a oricărui "drept credincios" și mai ales a unui "martir" față de "necredincioși", si ajutat de comunicațiile prin Internet să se dezvolte în rețele și grupări structurate. Așadar, putem identifica un fenomen de indigenizare cu anumite particularități, în fapt unul de "islamizare a generației a doua" de imigranți și refugiați. Cercetările efectuate de Pew Research Center 15 au arătat că aceasta aparentă islamizare a cetățenilor europeni de religie musulmană nu a apărut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a doua a coincis și s-a alimentat din indigenizarea și radicalizarea generației a doua din fostele colonii, din situațiile conflictuale din unele state majoritar musulmane și din eșecul, în termeni de democrație, al "Primăverii arabe" și, la rândul său, fenomenul în desfășurare în țările occidentale a alimentat zonele de conflict, atât cu luptători efectivi, cât și pe partea de propagandă. Putem spune că islamizarea generației a doua de imigranți din Occident și indigenizarea generației a doua din țările musulmane au
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și în celălalt. Ca să înțelegem islamizarea generației a doua și să-i estimăm amploarea, trebuie să vedem ce se petrece și în vasul celălalt, în lumea musulmană. Eșecul "Primăverii arabe" și (în)compatibilitatea Islamului cu democrația Optimismul occidental inițial în fața fenomenului cunoscut sub numele de "Primăvară arabă", început în decembrie 2010 în Tunisia și extins, în forme ample sau limitate, în numeroase țări majoritar musulmane, a pălit repede, fiind înlocuit în scurt timp de stupoare și îngrijorare. Până în vara lui 2013
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
-o direct: "Poate rezolva Islamul toate problemele? Răspunsul acestei întrebări este Da"32. Când e vorba de islamiștii cu vederi radicale, nici în cazul celor care trăiesc în statele musulmane nu s-a găsit o legătură directă între sărăcie și fenomenul de radicalizare. Un studiu cuprinzător, constând într-o serie de sondaje efectuate de Gallup, între 2001 și 2007, în 35 de țări majoritar musulmane sau cu minorități musulmane foarte mari, a arătat că nu se confirmă ipoteza mult vehiculată că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
greu de verificat, să se strecoare și radicali islamiști. Atentatele de la Paris, din 13 noiembrie 2015, au arătat că faptul s-a și întâmplat, dar, dincolo de acest lucru, lucrarea atrage atenția asupra unui risc pe termen lung, determinat de un fenomen de "islamizare a celei de-a două generații" de imigranți, o formă a "indigenizării generației a doua"37 descrise de Dore, dezvoltată de data aceasta în Occident. "Islamizarea generației a doua" a ajuns deja să-și arate roadele, într-un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Dore, dezvoltată de data aceasta în Occident. "Islamizarea generației a doua" a ajuns deja să-și arate roadele, într-un context internațional dificil și pe fondul "renașterii islamice", radicalizarea musulmanilor europeni și a celor din țările majoritar musulmane fiind două fenomene care se alimentează reciproc. Copiii imigranților și refugiaților de astăzi, care vor beneficia de plasă socială de siguranță din statele prospere, ca niște turiști cu bilete all-inclusive în Europa, ar putea, prin mecanismul psihologic de radicalizare descris în lucrare, să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
islamizare a radicalilor. Cel mai probabil, e vorba de ambele. Ținând cont că Europa bogată va rămâne un punct de atracție prin politicile sociale generoase, de faptul că sporul natural al populației musulmane este mai mare și de un posibil fenomen de islamizare la generația a doua, este aproape ironic, față de teama occidentalilor când aud cuvinte precum "jihad", ca Europa ar putea deveni cândva un califat nu prin cucerire cu armele și steagul negru, ci prin, folosind o expresie inspirată, jihadul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este una existențialista și, în măsura în care se poate vorbi despre o dificultate majoră, atunci aceasta stă tocmai în faptul că subiectul politic nu se apleacă asupra realității. Această realitate nu doar că există (deci nu este o impresie sau un simplu fenomen), dar chiar, mai mult, se lasă cunoscută. În mod indirect, Voegelin pare să indice acuzatoriu inadecvarea la realitate: "Pentru cel deschis la totalitatea experienței, porțile existenței stau larg deschise, oferind o perspectivă asupra treptelor Ființei care se întind de la natură
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]