997 matches
-
inexprimabilului. Îmi cunosc limitele și încerc doar să le depășesc propulsat de un soi de lene alertă. Experimentez deci o iluzorie dilatare a timpului, în oazele de atemporalitate pe care care ajunge să le decreteze poezia. Cînd pătrunzi în interiorul acestei fenomenale libertăți din care se alimentează energia imaginativă a creației poetice ești, probabil, în starea de beatitudine și de generozitate față de întreaga lume pe care numai yoghinii cei severi o mai cunosc, acei digambara înveșmîntați doar cu spațiul. Eu caut simplitatea
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
ceea ce nu poate fi descompus mai departe), și a-l ilustra prin formule tehnice și expresive astfel încît să se facă vizibile imensa complexitate, dar și elementaritate a stilului mozartian. Șerban Novac a reușit ca, printr-o gradare procesuală, intens fenomenală a evenimentelor sonore, să suspende dureroasa inadecvare ce se poate ivi între redarea obiectelor muzicale și destinația lor de a oglindi această complexitate și elementaritate. Șerban Novac a adoptat o atitudine de maximă previziune, conștientizînd pe cît posibil întregul ansamblu
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
savantă se prezintă ca o sumă de arhipelaguri sonore alcătuite dintr-o sumedenie de insulițe în care, pomenindu-l pe Spinoza, fiecare poate să gîndească ce vrea și să spună ce gîndește. Toate acestea în pofida faptului că, dintr-o perspectivă fenomenală, muzica savantă nu și-a curmat cursul niciodată, neproducîndu-se hiatusuri sau intervale care să o reducă la tăcere. Au existat, desigur, perioade mai liniștite (rectilinii) și perioade mai agitate (zigzagate ori oblice), dar fundamentală s-a dovedit a fi continuitatea
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
cele șase care au făcut lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
pe care Eminescu o colportează cu sârguință: "Descoperim cititorilor noștri că îndărătul înființării mitropoliei catolice este mâna politicei orientale a Austriei..." Cât despre icoane, poetul le abordează strict sub aspectul realizărilor artistice. Exemple strălucite de "artă primitivă", de o "sluțenie fenomenală", "tipuri monstruoase", acestea ar trebui să nu ignore modelele occidentale, desăvârșirea figurilor lui Rafael, Correggio, Murillo sau Michelangelo. Memorabil este articolul Liber-cugetător, liberă-cugetare. Gazetarul judecă neortodox, maniheist și vede în Dumnezeul Vechiului Testament "o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
de presant, cu convoiul lui de cauze și efecte - cele mai multe, de o parte și de cealaltă, nedepistate și invizibile, fără legătură logică între ele și aleatorii - spre un orizont cultural dominat de armonii preponderent solare, cum se învederează, și azi, fenomenalul spectru al liricii vechi grecești, doamna Băluță-Skultéty ne propune nu o nostalgică reîntoarcere la originile poeziei europene și, implicit, la rădăcinile ei, ci identificarea actualității umane a experienței poetice antice, aceasta din urmă departe de a se confunda cu un
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
Musulmanul este acela care s-a predat, s-a supus, obținând astfel siguranța.” Citind această definiție, poți lesne ajunge la concluzia că mulți dintre români sunt musulmani fără să știe. Obsesia paternalismului, perfect sintetizată în secolul al douăzecilea, de impactul fenomenal al unor „tătuci ai nației”, precum Carol al II-lea, Zelea-Codreanu, Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și, până în zilele noastre, Ion Iliescu, pare descinsă din viziunea despre „societate și răsplățile acesteia” caracteristică formulei ai cărei profeți sunt astăzi nu doar Bin Laden și
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți va fi / că vei fi dus/ În lut // Martori ai acestei zvoniri, / adâncul suflet/ al țărânii/ și „Nu credeam să-nvăț / a muri, vreodată”. Nici spațiul liric nu este ferit de implicațiile fenomenalului filosofic fugit irreparabile tempus. Oricât de dinamizat ar fi permanentul remember, În care iubirile și-au făcut sălaș, Înviorarea atmosferei din prezent rămâne tot sub semnul Întrebărilor. Ele par doar curtenitoare, dar nu aduc niciun fel de ameliorare: „Au rămas
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
esență, sistemul constă În atribuirea de către un profesor a unei mantre, de exemplu Shri ring, Om Namaha Shivaya, Hare Krishna, etc., care repetată constant și regulat, de două ori pe zi câte 20 de minute, produce o limpezire a minții fenomenală. Lăsată liber să curgă mantra poate produce efecte somatice și psihologice bine determinate. Taberele de vacanță În care practica se poate adânci, cărțile, CD-urile, cursurile, etc. fac din această mișcare o industrie. Pe principiul că dacă ceva e bun
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
fiind una cu sine (monadică). Pe plan formal, durabilitatea OS corespunde stării de-o clipă, pe coordonata unei simultaneități tip cluster negru, ca pluralitate compactă, inevaluabilă, fără reverberație, precum un zgomot surd. În acest stadiu, OS apare ca materialitate incidentă, fenomenală și unică. Ca atare, este reperabilă sensibil prin prisma senzațiilor și a impresiilor de moment. Întrucât TA este perfect indecelabil de OS (încremenită peste el), conținutul acesteia rămâne inaccesibil, fiind absorbit cu totul (incomensurabil) în chiar clipa (limita) lui. Orice
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
mod reflexiv, încercând să recupereze OS ca valoare de sens. „Gongul” așteptat va bate astfel nu doar cât pentru un ciclu secvențial ci cât pentru întreaga operă, a cărei sonoritate va fi percepută ca auzire de sens, dincolo de concretitudinea ei fenomenală. Dar, ca dintr-un lucru să se poată extrage (releva) sensul, trebuie ca acel lucru să fie reperat ca simbol și petrecut apoi prin gândire, care, la rândul ei, este condiționată de limbaj<footnote Expresia „repede ca gândul”, indicând un
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
în concepția sa "cere dezinteresare și sacrificii pentru patria întreagă, chiar dacă aceasta stă din mai multe naționalități, pentru binele tuturor, fără distincțiune de naționalitate, de confesiune și de alte câteva diviziuni ce se pot afla într-însa". Râvna sa, memoria fenomenală, ușurința extraordinară în însușirea celor mai diverse limbi i-au conferit o aură legendară, inspirând opere literare și memorialistice. Odobescu descrie în culori vii manifestația de simpatie și respect a tinerimii studioase din Blaj față de marele învățat, iar Iorga, într-
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
nască de-apururi măreția-mi din ceruri s-o privească aurora boreală și stele lucitoare să lumineze tainic mormântul tău în mare". Exegeții antici în majoritatea lor au interpretat cecitatea lui Homer în chip filozofic: ochii îi erau închiși pentru lumea fenomenală, adică pentru lumea aparențelor; în schimb, divinul aed "vedea" lumea frumuseților eterne, lumea ideilor platonice. Cât a trăit, Sarmis n-a putut vedea decât aparențele: abia după orbirea sa și după moarte el a dobândit capacitatea de a înțelege realitatea
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
vădește valabil pentru investigarea oricărei istorii. Indiferent de arcul temporal, de secvența delimitată formal, prin repere evenimențiale, a scrie istorie înseamnă, azi, a percepe - scuzați repetarea cuvântului - global fenomenul uman. Înseamnă, azi, a scrie o istorie care să totalizeze exterioritatea fenomenală, înglobând în același timp "pliurile", "volutele", "volumele", deci și profunzimea evenimentelor. A scrie, azi, istorie - indiferent de obiectul ei circumscris spațio-temporal - nu cred că se mai poate face, serios și nu amatoristico-anecdotic, altfel decât a făcut-o Eugen Cizek. Acesta
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
apropii” foarte tare de întruchiparea lui DON QUIJOTE! Ești “neobosit” în lupta ta cu “morile de vânt”! Unde “morile de vânt” sunt idealurile pentru care lupți/militezi fără odihnă. Oberon-visul unei nopți de vară Cu Nenea Lefter din “Două Lozuri” - fenomenala replică de la sfârșitul piesei “Viceversa? Cum așa viceversa?”. Spun asta deoarece consider că ești un personaj care s-a născut într-o epocă nepotrivită - mult prea galant pentru vremurile astea. Pompierul din “Cântăreața Cheala” de Ionesco Ovidiu Iuliu Moldovan
Ce personaj aș fi? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82496_a_83821]
-
d. În acest sens, "evazionismul" lui Mircea Ivănescu se dovedește, poate, cu adevăr "subversiv". Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile. Aflăm că "mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - / adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumi -/ și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
rațiunea aristoteliană, și cea "luciferică", al cărei obiect era explorarea unei "topografii a misterelor", sunt preluate și potențate artistic în poezie. într-adevăr, caracterul tensionat și de mare vibrație intelectuală al acesteia e dat de năzuința de a depăși lumea fenomenală și de a reconstitui totalitatea și plenitudinea misterioasă a universului. Misterul, "taina universului", l-a atras și pe Béezina, constituind unul din motivele principale ale creației sale poetice. începând cu primul său volum, Depărtări tainice, se conturează imaginea unui Béezina
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
din țară și de peste hotare. Primele, pe un fond muzical tonic cu predominarea alămurilor, foarte tovărășesc, extrem de mobilizator, te plimbau din uzine pe ogoare și înapoi în fabrici, printre oameni plesnind de voie bună și gata de realizări și mai fenomenale decât cele de acum o săptămână (ultimii la rând erau, evident, intelectualii, care nu aveau dreptul decât la câteva comentarii anoste rostite din vârful țuguiat al buzelor); celelalte, voit sumbre, prezentau cu toată tendențiozitatea de care erau în stare o
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
Popescu- Negreni este, cu alte cuvinte, un tradiționalist mereu proaspăt și permanent disponibil în față provocărilor din lumea tangibilă, în timp ce Vasile Dobrian este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care pîndește armoniile inalterabile de dincolo de lumea fenomenala. Așadar, cei doi artiști, chiar dacă au străbătut același timp, au înfruntat în mod distinct istoria și sînt radical diferiți atît că experiența imediată cît și că experiența interioară: Ion Popescu-Negreni a fost prizonier în Rusia și a cunoscut infernul siberian
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
aflăm minunea secundei de ignoranță. Lumea care ni se refuză devine ciudat de a noastră, ca o unghie tăiată". Poetul se desparte de lucrurile care vorbesc, cu infinite precauțiuni, trăiește cu o tristă voluptate golul ce-l separă de lumea fenomenală, încearcă nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
în 1993. Altminteri, filmul lui Kimberly Peirce e genul pe care ai fi tentat să-l combați exact prin ceea ce spune, clasîndu-l în dosarul "politic-corect" al curentului feminist. Premiată u Globul de Aur și nominalizată la Oscar, Hilary Swank e fenomenală în rolul unei tinere din Nebraska, de 19 ani, care traversează o criză de identitate sexuală. Pozînd în băiat, ace(a)sta se îndrăgostește de o fată, stîrnind gelozia criminală a prietenului acesteia. Ultimele 20 de minute ale acestei intense
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
candoarea înregistrării conduc pana lirică, ci o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă cu ochiuri prea largi. Deloc luat prin surprindere de enorma variație a fenomenalului, poetul îl trece prin filtrul criticismului d-sale imaginativ: "și actuala politică a lumii plutește la suprafața petrolului/ în irizări de roșu verde roșu și albastru/ grasă ca stratul de acid oleic/ pe membrana unei suspensii proteice" (ibidem). Sau înverșunîndu-se
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
îmi întorci spatele și spui:/ nu mă citi. nu mă citi.// tremură cîntarul infirmului: poemele își vînd/ măruntaiele în plină stradă" (Șase versuri de dus și întors). O dialectică asemănătoare apare în alt poem, ale cărui motive sînt eternizarea (fixarea) fenomenalului în limbajul liric, tendința de autonomie a acestuia pe calea obscurizării, instaurarea Formei, "lăuntrul" flamboaiant al poeziei, mixtura, ca și inevitabilă, de ridicol și sublim pe care o implică postura poetului: "copaci de sînteți vouă vă vorbesc/ și frunzele n-
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
fascinante, o combinație pe care o găseam foarte reușită. Mai târziu, în timpul studiilor în America, mi-am completat cunoștințele de filozofie politică prin Hannah Arendt. Prin lecturi, am fost profund influențat de Roland Barthes pe care-l consider un autor fenomenal. M.P.M.: Ai darul de a-ți face mulți prieteni... I.C.: Da, am contacte intense cu scriitorii și cu muzicienii deopotrivă. La Academia Germană mai ales mă întâlnesc cu scriitori și critici. Îmi plac mult scriitorii, muzicienii, în general artiștii liber-profesioniști
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
Dar nu numai filozofia și literatura română m-au interesat, ci și țara în sine. Am văzut mânăstirile din Nordul Moldovei, pe care le găsesc excepționale, și cele din jurul Bucureștiului mi-au plăcut, iar arhitectura orașului București mi se pare fenomenală. Îmi doresc să văd delta și o voi face cât de curând, mai ales că în viitor activitatea noastră se va intensifica o dată cu mutarea colegiului în casa nouă. M.P.M.: Deoarece cunoști destul de bine țara noastră, mi se pare oportun să
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]