168 matches
-
vreodată. Și totuși aici, în această Noapte nepătrunsă și prin mijlocirea sa se înfăptuiește istorialul Ființei despre care vorbim, operația imobilă în care viața se cuprinde pe sine în cuprinderea conservării și a sporirii sale. Această cuprindere este fenomenologică, este fenomenalitatea în textura sa cea mai originară, este patosul în care consistă suferirea de sine primitivă care este viața și care se modalizează potrivit tonalităților fenomenologice fundamentale ale suferinței și ale bucuriei. În suferirea vieții care se încearcă pe sine și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestea fenomenologic de la un capăt la celălalt, înfăptuindu-se ca fapt de a suferi și ca fapt de a se bucura. Faptul că, purtați de acest proces, noi îl înfăptuim noi înșine ne aruncă în această suferire ca și în fenomenalitatea sporirii. Energia este astfel în noi așa cum este în sine, această Suferire primitivă care este relația noastră patetică a ființei așa cum este raportarea ființei la ea însăși. A ne folosi energia, această Energie pe care o primim ca pe ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pornește să se cunoască pe sine, propunându-se astfel ei înseși ca temă proprie a sa. Realizarea acestei sarcini ridică probleme considerabile, a căror soluționare presupune elucidarea formelor oricărei cunoașteri posibile și în ultimă instanță a esenței lor comune, adică fenomenalitatea ca atare. Înțelegându-se ca fenomenologie, filozofia își oferă mijlocul de a îndeplini programul lăsat moștenire de istorie și de a-l duce la bun sfârșit: de a nu fi numai o teorie transcendentală a cunoașterii și a științei, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
bucureșteni (dinamoviști), a ajuns: „Luați cuțite, luați topoare,/ Să curgă sînge în Ștefan cel Mare!"? Studenții americaniști de la NYUL (New York University of London) au un aer cumva special în comunitatea academică a Londrei. Obiectul lor de studiu este America - o fenomenalitate care, pentru mulți englezi, nu merită un efort cognitiv deosebit (și, mai ales, „profesionalizat"!), întrucît „mecanismele" sale de funcționare (la nivel cultural, mentalitar, politic și chiar istoric) sînt de o bătătoare la ochi simplitate. America are o dinamică existențială excepțională
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
mic paradis natural, departe de lumea dezlănțuită. Andrei a mers pînă acolo încît a constatat că Palatul Culturii din Iași e, în multe privințe, mai impunător decît reședința monarhică engleză. Totuși, la Buckingham, dincolo de butaforia propriu-zisă, se derulează o întreagă fenomenalitate culturală și istorică. Un segment semnificativ din caracterul britanic se regăsește în semiotica elaborată a Coroanei. Nu ai cum să separi identitatea genuină, de profunzime, a Angliei de tradiția sa conservatoare, aristocratică și, nu în ultimul rînd, regală. Pentru mulți
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
lui Fortunato ca act sacrificial (eliminarea ideii și nu a persoanei), precum și aparentul paradox creștin - revanșa (acceptată, totuși, aici la nivel impersonal, divin, în numele "dragostei lui Dumnezeu" și nu al orgoliului individual). Astfel, Montresor devine doar un exponent al unei fenomenalități spirituale, un executant de misiuni trans-ipostasice, depersonalizat și egal în gesturi ca o mașinărie. După cincizeci de ani, aflat prezumtiv pe patul morții, el repersonalizează faptele și simte penitență. Întreaga lui narațiune pare să fie rezultatul acestei pocăințe, povestirea luînd
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
care, încă mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simți de parcă-ai fi chiar tu/ pe sârmă, nu altcineva, -/ Dimov, e limpede că nu/ prea avea chef de cinema,/ pe pânza lui rulând alt vis...”. Echilibrul poeziei în raport cu universul fenomenalității e figurat într-un alt poem, avându-i ca protagoniști pe Mazilescu și pe Foarță însuși („Eu și Virgil aveam un joc/ de un cu totul alt calibru,/ mai neriscant, mai nătântoc,/ mai compatibil cu un claun:/ de-a cine
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Precizia aserțiunilor, echilibrul frazării și densitatea expunerii sunt, în aceste cărți, elemente constitutive. Ștefan Borbely surprinde, de altfel, timbrul acestei voci critice atrase mai ales de raportul inefabil dintre viață și text, de relația paradoxală dintre reverberațiile artei și reprezentările fenomenalității: „Decadent discret, Constantin M. Popa urmărește, în bune pagini de observații aleatorii, grupate într-o carte totuși eterogenă, câteva complexe identitare proprii, drapate indirect în haina fastuoasă a literaturii, savurând spectacolul lumii și al cărților din jur, descoperind detalii relevante
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
COMICĂ PENTRU COPII Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Spectacolele Operei Comice pentru Copii sunt făptuite pe o principală ardoare în toate planurile componente (scenariu, costume, decoruri, mișcare scenică, interpretare): fenomenalitatea pur interioară a meditației, distracției, implicării la tensiunea spiritului muzicii a copiilor. Circularea în expresia actului artistic din scenă, a propriilor trăiri ale copiilor, a propriilor idei, caracterizări, analize, concluzii pe firul descriptiv al spectacolului este totodată un mod superior
PETER PAN , PREMIERĂ LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382311_a_383640]
-
misterului cu frumosul în forma lui, în aspirația lui, în referința lui spirituală. Elena Plătică este, în înțelegerea logică, foarte sensibilă, inteligentă și de o fină eleganță a conersație. Altă înțelegere ține de conștiință, pentru că artista, în deplina interpretare a fenomenalității artei folclorice interpretate atât de ales, dar și ca prezență peronală, fizică și morală, devine iubită pe loc! De la prima vedere, de la primul cântec. Constatările acestea pot avea mult înțeles, dar se îmbracă într-o realitate dovedită, pentru oricine o
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
aproape și nici beneficia de prezența lor fizică, de cuvintele și de privirea lor. Căci personalitatea e un fenomen de câmp ce operează cu distanța. Când celebritatea devansează limitele persoanei fizice, le amplifică pe cele spirituale, absorbind persoana într-o fenomenalitate vie de tip cultural și spiritual care activează și radiază pe distanțe mari. Personalitatea e în fond un câmp magnetic și energetic generat de ființa creatoare ce se disipează într-un areal ce se măsoară de la dimensiuni imediate, regionale, până la
ANDREI DUMBRAVEANU 60 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347516_a_348845]
-
o intersecție între om și harul anexat vieții, neroditor în lipsa celorlalte însușiri, după cum luciul diamantului rezultă din munca șlefuitorului, nu din substanța lui brută. Este vorba despre actrița Valeria Seciu și este vorba despre o viață pur familiară decursă în fenomenalitatea îngemănării cu destinul singurătății; este vorba despre efigia teatrului și cinema-ului românesc pe care o poartă în lumină fruntea pleiadei de actori români de ieri și de azi, prin actul artistic sau urmele lor clădite în istoria culturii românești
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]
-
apa care plânge are, ca efect al plânsului, izvorârea (deci, întoarcerea la Inepuizabila Puritate originară) și clarul-claritate (aici, adverbial), prin în-focare (chemare-regăsire a Focului-Iluminare): Revelația Fântânii. Fântâna - prin care comunică tărâmurile (mai exact, Fântâna-arbore Cosmic, prin care se resoarbe tărâmul fenomenalității în Tărâmul Unic-Edenul - și ale cărei ramuri-izvoare înfloresc aștrii: luna, stelele, soarele Negru) - Fântâna cu Plâns: Apa Vie (Agheazma, Apă și Foc al Duhului Sfânt). Ochii sunt, de multe ori, stare de plâns (potențial sau cinetic). Stare continuă (suspendată sau
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
fenomenale] a se naște”) -cf. I-61: “Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri, / Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rânduri-rânduri”. Duh către duh, rost către rost (gură către gură), stau Călin și fata de împărat (alungată, din fenomenalitate în arhetipalitate) - și “apa ochilor” este faza premergătoare, preludiul (dar și mediul de închegare) al focului-Eros: (I-66) “... s-uită-n ochii plini de apă, / Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă”. Apa și Focul nu se resping
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
și “apa ochilor” este faza premergătoare, preludiul (dar și mediul de închegare) al focului-Eros: (I-66) “... s-uită-n ochii plini de apă, / Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă”. Apa și Focul nu se resping, ca-n fenomenalitate - ci, în arhetipalitate, sunt complementare (cf. nașterea lui Hyperion - Voievodul Solar din Cer-uranos [stelar, în-focat] și Mare. De aceea, jalea, se transformă în postludiul plânsului, ca stare de nuntă îndeplinită a Apei cu Focul (prin orfism), pentru a rezulta Originaritatea-Eden
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
simplă adeverire a acesteia. Căci, numind una sau alta dintre seducătoarele înfățișări ale Firii (Grădina de piatră - „în stil japonez”, Trandafiri, Flori de piersic, Toamnă, Val, vuiet, vânt..., Frunze, Pescăruși ori Ninsoare lină), poetul se simte atras nu atât de fenomenalitatea ei manifestă, cât mai ales de principiul ascuns care o guvernează și o face posibilă. Fascinat de acest „suflet” al lucrurilor, va și căuta, de altminteri, să le surprindă fulguranta clipă de taină și „har”. A colaborat la realizarea unor
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
Budai-Deleanu). Această trecere normală, cu contribuția cărților populare, de la bizantinism la b., printr-o dublă mișcare, spre adânc (fondul ancestral, greco-roman) și spre exterior (cultura occidentală), face inutilă recurgerea la conceptele de umanism și mai ales Renaștere pentru definirea unor fenomenalități de creație românești. Cultura noastră s-a integrat în cea europeană într-un proces de evoluție firească pe propriile coordonate. Validitatea acestui punct de vedere, inspirat, probabil, de eseistica revistei „Gândirea”, dar argumentat prin roadele unei laborioase cercetări personale, e
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
legate de masă. Nicolae Turcan: Asta e o abordare fenomenologică... Doru Pop: Da, tocmai de aceea spuneam că metodele calitative decurg din fenomenologie, ca demers filosofic. În cadrul lor, nu interesează nici nivelul hermeneutic, nici dimensiunea strict pragmatică, ci fenomenul În fenomenalitatea sa, În actualizarea sa. Corin Braga: Văd totuși o posibilitate, nu de Împăcare, ci de aducere Împreună a celor două dimensiuni, a metafizicii imaginarului sau, hai să spunem, a antropologiei imaginarului, pe de o parte, și a pragmaticii imaginarului, pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu doar unul dintre cei doi participanți „toarnă” În celălalt un conținut formativ, ci amândoi suferă o influență pe care urmează ca fiecare să o gest(ion)eze conform naturii și puterii proprii. În ceea ce privește Însă schema de constituire triadică a fenomenalității pe care o prezentam mai Înainte, devine evident de ce am afirmat ceva mai sus că ea reprezintă doar prima jumătate a contribuției revoluționare a lui Humboldt. E adevărat, dacă ținem cont că limba este la fiecare moment depozitul alterității istorice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
2, inferând o consecință firească a modului cum lingvistul s-a raportat, În cele din urmă, la doctrina maestrului său filosofic Kant. Din moment ce schemele transcendentale kantiene au fost Înlocuite de conținuturile limbilor istorice 1, e firesc ca atât determinismul specific fenomenalității, cât și gradul libertății noastre În raport cu lumea să fie comensurabile cu limbajul. Entuziasmul deloc ascuns al comentatorilor humboldtieni În privința indiscutabilului pas Înainte săvârșit odată cu răsturnarea și doctrina relativității lingvistice - În direcția eliberării noastre de concepția naiv-obiectivistă asupra realului - trebuie Însă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
De când oamenii umblă pe lună,/ Îngerii nu mai vor să zboare”) și mai ales de melancolia insinuată discret în rememorări („Negri erau caii, negri erau,/ La mine nici nu s-au uitat”). Exuberanța naturistă e săgetată intermitent de sentimentul efemerității fenomenalităților, timpul e simțit acum ca o „sabie”. Titlurile unor volume sau cicluri includ și mai directe sugestii tanatice ( Cântecul lebedei, Masa tăcerii), nu sunt puține versurile ce anunță moartea, aluziv sau explicit: „Am fost nisip. Și-o să mai fiu.../ Nisip
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
ea implică ideologicul prin propria ei natură. Opera de artă (cea literară în chipul cel mai evident) va fi chemată să lumineze în real tipicul, iar tipic este nu ceea ce e mai răspândit, ci tot ce exprimă esența forțelor și fenomenalităților social-istorice. „Problema tipicității - se afirmă în Enciclopedia literară sovietică (1935), și unele dintre propozițiile de aici vor apărea, aproape identice, în raportul lui G.M. Malenkov la Congresul al XIX-lea al PCUS - este totdeauna o problemă politică. În concepția marxist-leninistă
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
a conștiinței pure a subiectivității ca spontaneitate ori pasivitate absolută. În matricea acestor foarte importante decizii teoretice ale lui Husserl, o fenomenologie a revelației este deja schițată. Turnura francezătc "Turnura franceză" Reluând tema kierkegaardiană a posibilității deasupra realității, Heidegger descrie fenomenalitatea unei apariții în termeni de auto-donație (Selbstgegebenheit). Din acest verdict decurge un alt concept al adevărului pentru care nu evidența obiectivată este ultimul criteriu (adaequatio rei ad intellectum), ci starea dinamică de „ieșire din ascundere” (die Unverborgenheit). Heidegger a aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prealabilă oricărei semnificări obiective a intenționalității; iar „esența manifestării” se dezvăluie ca act pasiv de autoafectare a Vieții divine. Prin însăși definiția sa, adevărul pur fenomenologic este revelație. Am putea vorbi, din acest punct de vedere, despre natura apocaliptică a fenomenalității. Pentru Marion, revelația se distinge după criterii morfologice, în funcție de gradul de saturare al unui fenomen. Pentru Henry, revelația este intrinsecă oricărei apariții, fiind pelicula invizibilă de adevăr care învăluie lumea. Acesta este limbajul în care Michel Henry a ales să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în stofă sau în metale prețioase, metopolisienii lucrează harnic, confecționând „falsuri exacte” ale unor prototipuri mai mult sau mai puțin faimoase. Cronica metopolisiană a personajului-autor numit generic Milionarul consemnează minuțios faza finală a procesului de degradare a arhetipurilor într-o fenomenalitate de stereotipuri pitorești. Inclusă en abîme în roman, piesa O feerie bizantină (certificatul de noblețe al orașului) ilustrează foarte bine mania bizantină a stereotipiei hilare. Printre personajele aduse în scenă apar trei Theodocte, două Rhodomnee, crainicul vesel și cel prăpăstios
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]