1,521 matches
-
european în secolul al XIX-lea, subcapitolele cele mai substanțiale sînt dedicate operelor majore ale unor Musset (Lorenzaccio) și Pușkin (Boris Godunov), a căror "dramă romantică de inspirație istorică depășește ș... ț romanescul" și se ridică spre psihologizarea istoriei; tratează Fenomenologia creației în drama romantică în scrierile dramatice de mare tensiune ale lui Alfred de Vigny (Chatterton), Pușkin (Mozart și Salieri) și Lermontov (Mascarada); cu toate acestea, nu sînt ocolite nici dramele predecesorilor - teatrul afectului al lui Kleist, dramele lui Goethe
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
de orientare a unui interval. Spațial, profilul este înspre-acut/-grav. Temporal, întrucât timpul fizic este ireversibil, posibilitatea orientării în ambitusul unei durate este unică: început-(de oriunde)-către-sfârșit. De aceea traducem direcția profilului temporal sub un alt aspect, ținând de fenomenologia timpului muzical, care, deși ireversibil sensual, este repetabil sau ciclic în mod natural, ceea ce instrumental se recunoaște prin pulsație, iar interpretativ, ca tempo ori agogică (conduita mișcării). Așa cum intervalul (de/între înălțimi) poate fi direcționat înspre- acut/-grav, pulsația (ca
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sa culturală. Avem atât de multe oportunități minunate de a crește în acest sens și de a oferi rezonanță internațională, la cel mai înalt nivel posibil. Imaginați-vă, pentru o secundă, studenți veniți din toate colțurile lumii pentru a studia Fenomenologia muzicii, a lui Celibidache, la București. Numai la București! Din Tokyo, New York sau Berlin.... toți aceștia la București! Noi am reușit să-i aducem aici, pe toți, pe parcursul unei luni de zile. Și o putem face la o scară chiar
Festivalul Sergiu Celibidache nu se va mai organiza! [Corola-blog/BlogPost/93944_a_95236]
-
polemică față de consacrata teorie maioresciană a "formelor fără fond", contribuța lui E. Lovinescu la definirea profilului identitar românesc în epoca modernă apare astăzi, în condițile cu adevărat revoluțonare ale globalizării, cu atît mai importantă și mai semnificativă. Fără îndoială că fenomenologia istorică și culturală a perioadei interbelice, în care autorul nostru și-a elaborat studiul, diferă profund de aceea caracteristică începutului celui de-al treilea mileniu, însă valabilitatea principiului universal al imitaței este pe deplin confirmată, și într-un caz, și
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
el, asemenea discipolului alături de călugărul geometru Fra Luca Pacioli, necăutând nici spre el, nici măcar spre scrierile sale și totuși, un timp măcar, uniți într-o viziune comună. În anii aceia când " cu totul împotriva vederilor lui Blaga " descopeream cu entuziasm fenomenologia, aș fi numit acea comuniune în viziune cu magistrul meu de filosofia culturii, folosind cuvintele lui Husserl, drept o împărtășire "im unzeitlichen Reiche der Ideen" " în imperiul intemporal al ideilor. Dar istoria, plină de larmă și furie, bântuia în timp ce noi
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Euharistice. Astfel, o mulțime de izvoare și documente editate au fost consultate, fie în limba română, fie în alte limbi străine, cum ar fi engleza, franceza și greaca. Deci, munca de cercetare a autorului se îndreaptă spre viața Bisericii, examinând fenomenologia euharistică și felul în care Biserica noastră Ortodoxă a știut să transmită fiilor și fiicelor ei evlavia și experiența harică, dobândită de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos și transmisă, prin Sfinții Apostoli, până în zilele noastre. Prin această prezentare, oricine poate lua
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
spunînd că mai mult de jumătate din învățămîntul filozofic european s-a convertit deja la rigoarea pe care un asemenea mod de filozofare îl cere. În plus, voga acestei paradigme este atît de mare încît astăzi, întrecînd filozofia politică sau fenomenologia, școala analitică reprezintă forma dominantă de gîndire contemporană. În fața avîntului ei, formele tradiționale de gîndire europeană - metafizica, dialectica sau structuralismul - au dat ortul popii. Din ele nu au mai rămas decît rămășițele unor curente pe care ne-am obișnuit să
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
regula traducerii lui Heidegger. Chiar și numai pentru acest fapt, Ființă și timp este un indiciu a cît poate să ducă o limbă în materie de concizie și abstracție filozofică. Cristian Ciocan, doctor în filozofie, președinte al Societății Române de Fenomenologie și editor al revistei Acta Phaenomenologica, a avut o idee stranie și neașteptată: să ceară tuturor traducătorilor lui Sein und Zeit din lume să-și povestească experiența pe care au trăit-o traducînd această magum opus. A urmat o lungă
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
apoi a operațiilor mecanice ale ansamblului." (Canguilhem, 1992, 46). Poziția complementară, care susține primatul factorului dinamic în funcționarea corpului uman, face și ea obiectul unor examinări filosofice recente; printre ele, cea "psiho-organologică" a lui Didier Deleule. Luînd în discuție subiectivitatea fenomenologiei husserliene, Deleule insistă asupra autonomiei și libertății dinamice care ar caracteriza orice corp biologic, chiar atunci cînd îl concepem că organism productiv: Spre deosebire de mașină, care este în mod evident dependența, corpul biologic e învăluit într-o imagine complexă în care
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
a statuat-o în coloanele revistei sale, Săptămîna muncii intelectuale și artistice (1924). Cu toate că sursele filosofice și estetice ale gîndirii celor doi autori sînt eterogene, "dictatură spirituală a intelectualității" provenind la Camil din teze platoniciene, trecute prin bergsonism și prin fenomenologia husserliană, iar la Aderca din energetismul unor teorii biologizante, ele converg în același punct abstract, universalist. Ambele scot în mod decis spiritul românesc dintre limitele tot mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste. Prin recursul la
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
vor mai încăpea/ În perimetrul strîmt al lor și vor ieși/ Și vor trece-n viteză pe Calea Victoriei/ Apărați de cordoanele celor vii" (Veți spune că totul s-a terminat). O mulțime de sintagme ale viziunii ontologice bacoviene trimit la fenomenologia socială, la durerile noastre cele de toate zilele: "Îngerul meu de Pază/ Îmbrăcat în haine de polițist", "Vreme închisă, grea, bănuitoare"; "Acum chiar vremea parcă se deschide,/ Acum nu ne mai temem, acum așteptăm"; E liniște mai mult decît este
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
o albie cuprinzătoare. Și "vîrstele comportamentale" și "diacronia devenită sincronie" și "muzeul viu" al formelor și "translația între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul e absolut spontan, ergo inform, ergo scăpînd oricărei finalități, inclusiv celei estetice. Iată ce spune
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o "democratizare" a lor, cum se întîmplă sub regimul fanteziei laice, în suprarealism, bunăoară, unde asociațiile se îmbulzesc în actul electoral al imaginilor (voturi practic nesfîrșite pentru o listă practic infinită de
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează conștiința Nimicului, deci a însăși Ființei. Dialogurile din cel de-al doilea capitol accentuează convingerea istoricului literar că, pe cont propriu și în deplin secret, Sesto Pals face o experiență pe care o făcea (exact în același
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
ne îndeamnă să aprofundăm acest studiu pentru a obține o viziune și mai corect-științifică asupra variabilelor cu care s-a lucrat. Investigația își arată astfel eficiența constituindu-se ca fundament pentru alcătuirea unui program proiect cu destinație practică, reală, în ceea ce privește fenomenologia de lucru prin evaluarea motricității spontane prin comparare cu modelul de dezvoltare a motricității ideale, a reflexelor primitive (tranzitorii) și a celor șapte reacții tipice de postură (după Vojta) la nou-născut și sugar, ce reprezintă o condiție sine qua non
IMPORTANȚA CUNOAŞTERII UNUI DIAGNOSTIC RAPID AL TULBURĂRILOR MEDII ŞI SEVERE DE COORDONARE CENTRALĂ CU POTENȚIAL MAJOR DE EVOLUȚIE SPRE PARALIZIE CEREBRALĂ INFANTILĂ. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mariana Cordun , Daniela Stanca () [Corola-journal/Journalistic/247_a_529]
-
sarcopți cu pretenții rafinate ce parazitează o operă pînă la a-i slei tot farmecul. Din categoria textelor plate care fac din Ion Barbu un obiect de disecție pe cît de savantă, pe atît de fadă la lectură fac parte: „Fenomenologia actului poetic“ de Iosif Cheie-Pantea, „Căi al exhaustiunii“ de Pompiliu Crăciunescu, „Hermeneutica transdisciplinară a Jocului secund“ de Irina Dincă sau „Repere orientative în concepția despre poezie“ de Mircea Tomuș. Textele acestea sunt, fără îndoială, erudite, dar insipide prin ușurința cu
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
o sintaxă țeapănă, făcînd uz de un jargon ce amintește de lespezi abstracte. Conținutul lor e doct pînă la amănunțime, dar forma menită a le da glas e deplorabilă. Iosif Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger și Husserl, urzește considerații de genul: „Pledînd cu atîta fervoare pentru o poezie a esențelor, în care lumea, epurată de scoria accidentalului, se sublimează într-un spațiu noetic, Ion Barbu nu formulează numai un deziderat teoretic, interesant, desigur
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare uitate voluntar de subiectul incapabil să își refacă traseele primordiale ale experiențelor traumatice, până la patru studii de fenomenologie a uitării și filosofie a istoriei dedicate lui Heidegger (de A. Bejinariu și B. Mincă), lui Ricoeur (de P. Marinescu), lui Fink (de O. Stanciu) și un alt grup de studii care pun problema uitării din perspectiva angajamentului etic, individual
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
recuperarea memoriei evenimentului originar, dar avertizează asupra posibilității eșecului în repetiția formală (deci infinit inutilă) a evenimentului, așa cum pacientul îl interpretase deja anterior întâlnirii propriu-zise cu terapeutul. Studiile heideggeriene, cu deschideri fie spre sursele presocratice, fie spre alte nume ale fenomenologiei contemporane, apelează uitarea în relație cu memoria sub conotația nevoii de suprimare a uitării drept cale spre experiențele originare ale filosofării despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
Constantin Țoiu Sept. 1959. Husserl. Ideen zu einer reinen Phänomenologie unde phänomenologischen Philosophie. Schiță a unei fenomenologii pure și a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian. Fenomenologia, știință a conștiinței pure transcendentale, deosebită de psihologie și de astronomie, de pildă, care rămîn niște științe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
Constantin Țoiu Sept. 1959. Husserl. Ideen zu einer reinen Phänomenologie unde phänomenologischen Philosophie. Schiță a unei fenomenologii pure și a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian. Fenomenologia, știință a conștiinței pure transcendentale, deosebită de psihologie și de astronomie, de pildă, care rămîn niște științe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziția generală a existenței" aparținînd esenței acestei atitudini naturale
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
unei fenomenologii pure și a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian. Fenomenologia, știință a conștiinței pure transcendentale, deosebită de psihologie și de astronomie, de pildă, care rămîn niște științe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziția generală a existenței" aparținînd esenței acestei atitudini naturale. Este deci o știință eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care țîșnește cunoașterea adevărurilor eterne". (Ideen) Se fundamentează, astfel, și proza, romanul de ficțiune, fenomenologia devenind, prin idei, și prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care țîșnește cunoașterea adevărurilor eterne". (Ideen) Se fundamentează, astfel, și proza, romanul de ficțiune, fenomenologia devenind, prin idei, și prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de imaginație... "Erlebnisse"-ul intențional, trăirea intențională... Orice conștiință este conștiința a ceva, adică se raportează intențional la ceva. Structura esențială a oricărei conștiințe este
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
sorginte husserliană, la urma urmei, deși cu rădăcini nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea elenă... Intuițiile științei materialiste, grosiere, bazate pe evidența unei experiențe privilegiate ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. De unde, efortul salvator al fenomenologiei. A pleca, în știință, de la un anumit "comportament simplist". "La conduite du miroir" (Georges Bachelard) - prejudecata materialistă - schemă științifică primitivă... Aventura spațială - imposibilă prin această gîndire depășită, sec. 19... Sîntem mai liberi decît ar fi necesar.
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]