72 matches
-
pielea, încă netedă pe mușchii brațelor și își zâmbi complice, în oglindă, hlizindu-și dinții proeminenți într-o grimasă de autoapreciere. Când termină, începu să se îmbrace, satisfăcut de ceea ce vedea dinaintea ochilor. Ținea mult la imaginea lui de bărbat fercheș și stilat, chiar și când pleca la muncă. Așa a fost mereu și deși trecerea anilor semănase câteva fire albe la tâmplele sale și în mustața decolorată de la tutun, el nu se dezmințea în ce privește look-ul. Când trecea pe drum
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
entuziasm pe tarlalele înfrățite. Imaginile destinate paginii întîi a "organului" nu puteau, evident, apărea așa. Deci: retuș. Îi descălțam pe aliații clasei muncitoare de opinci și-i încălțam cu cizme de cauciuc negru-smoală. Le dădeam cușmele jos și-i făceam fercheși, le ghiceam chelia sau moțul și-i puneam să zîmbească viitorului luminos. Și încă: dacă statuia cuiva din vechime, scăpată demolărilor proletare, părea prea tristă în fotografie, trebuia s-o fac să surîdă, îi netezeam comisura buzelor, îi lungeam ochii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de boier moldovean, lavaliera, ... sacoșa. Treaba asta, oarecum ignobilă, o făcea, pînă mai ieri, doamna lui, cu naturalețea fostei fiice de grof, nesimțindu-se căzută astfel din rang. El, profesorul de marcă, ieșea și intra, pe poarta de veche feronerie, fercheș, radios, jovial. Acum? Ea Alzheimer. Dispărută total, nici măcar ivindu-se între tufănelele ei dragi din curte. El autorul unui cutremurător jurnal nescris. Anonim. Moșu. A rămas de la ultima nuntă cîinească. S-a pripășit în frunzarele de lîngă bloc. De origine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încăperi ce să nu semene aidoma celei a domnului Lăzărescu. În fine. Și dincoace, în ieșenimea tulburată în care mă mișc, mai totul începe să fie lăzărescianism pe bandă rulantă. Pus în hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională) de fercheșul lider local de vizuale, întîlnit în chiar cinegala de la Republica. Fete și băieți care habar n-au de mizeriile ingerințelor propagandiste ale abiatrecutului se dedică, fanatic, sub același plafon eminamente pixelizat, instalării unor spații atît de simptomatic asemănătoare celui al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist, a influenței nefaste a artei decadente occidentale. Scrieți că, "în ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local de vizuale" zăpăcește, cu "hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională)", "o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți" etc. Chiar dacă nu am "o siluetă prosperă", m-am înghesuit și eu la "înțesate vernisaje", observîndu-i pe acești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1881 lasă să se Întrevadă ceva din șicul parizian. Iată-l transpus În savuroasa frazare a lui Ghica: Coletti e „cam muchelef la haine”. Răscolind dicționarele, observăm că muchelef explodează Într-o arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vreo 200, cele mai multe, fragmente din romanele lui Kogălniceanu, Pantazi Ghica, Radu Ionescu ori Bujoreanu și, cu imensă delectare, parte din scrisorile lui Ion Ghica. Și ce am văzut? Că din toate fragmentele puse la un loc răsar ici-colo juni spilcuiți, fercheșii Bucureștilor sau Iașilor, semn că tinerimea română nu vrea să fie demodată. Chiar dacă grafia epocii Îl Înregistrează ca dandi, cuvântul poate fi Întâlnit pentru prima oară, după știința noastră, În romanul neterminat al lui Kogălniceanu Tainele inimei, din 1850. „Tineri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cap rotund și turtit era format d-o mare pirozea Încongiurată c-un cerc d-aur”2. Cum lesne se poate vedea, până aici a fost vorba fie despre tablouri de epocă, În care la Iași ori București răsar tineri fercheși În carne și oase, fie despre pagini de proză unde eleganții români devin personaje. Adică ficțiuni. Dar autorii acestor pagini? Sunt ei oare În realitate niște dandy? Chiar dacă majoritatea Își petrec tinerețile la Paris, chiar dacă simt cei dintâi briza Occidentului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și nu mai avea ce pierde. În cele din urmă, auziră, foarte departe, răsunând treptele unei scări de fier, apoi pași pe un culoar, pe altul și, În sfârșit, cineva bătu la ușă. — Intră! Era un polițist CRS, foarte tânăr, fercheș, care, În fața celor trei bărbați În vârstă, dădea impresia de forță. Lecoeur, străin În acea clădire, Îl Întrebă: — Ai un moment liber? Bineînțeles, domnule comisar. Jucam cărți... — Vrei să stai cu domnul Pélardeau cât lipsim noi? Tânărul polițist nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu mult înainte să apar eu în peisaj, și de cele mai multe ori mă gândesc că erau de departe mai fericite, doar că nu aveau pe cineva care să le facă mereu ceai seara. Sophie e blondă: o blondă șic și fercheșă, cu un zâmbet îmbietor și ochi care te invită în pat. Lisa este brunetă, are părul lung și ciufulit și o gură plină și îmbufnată. Când le vedeți pentru prima oară, ați crede probabil că sunt consumatoare de modă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai talentați. Dar, în general, pe teren sunt un zero barat. Fielding a fost bun. A fost bun în adevăratul sens al cuvântului. Mai trebuie puse la socoteală și diferențele dintre noi privind sănătatea, tonusul muscular, coordonarea mișcărilor. Fielding, bronzat, fercheș, cu gura pusă la punct printr-o lucrare de ortodonție care costase o avere, crescut cu fripturi și lapte, a cărui aciditate fusese redusă cu fier sau zinc, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, mlădiindu-se pentru a-și expedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi un telefon când vei afla exact despre ce e vorba. A închis. Mi-am aprins două țigări și am apăsat cele paisprezece taste... Era șapte dimineața, acolo, în Manhattan. Fielding tocmai se întorsese din alergarea lui matinală. Era proaspăt, fercheș, oxigenat. Era adevăratul om de afaceri, care avea de-a face doar cu unul din numeroasele proiecte. La care se adăuga și senzația că Good Money pierduse teren în fața lui din punct de vedere artistic și nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de atunci s-a ales el cu metehne. Pe de altă parte, poate că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi, reîncarnații, adică dumnealui, Iepurilă și cu mine, purtătorii legali de blăniță, ne putem strecura fără tam-tam, chiar și în public, sub forma noastră comună, animalieră. Cu botu-nchis, fără discuție! Tu, însă, Îngere, iartă-ne, dar ești nefrecventabil. Ești prea fercheș! Nu poți umbla îmbrăcat așa, prin târg, înțelegi? Riști prea mult, cu deghizamentul tău funambulesc. Numai dacă nu ții morțiș să vizitezi niște locuri absolut, dar absolut indezirabile, cum ar fi arestul poliției, ori secția spitalicească de psihiatrie. Mai sănătos
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să-și lege mai fercheș cravata verde la gât, nepăsător față de tot ce se petrecea, cu gândurile la fata grecului cu care a avut norocul să vorbească ieri și care i-a zâmbit. ― Domnule Chiriță, rogu-te, ajută-mi mătăluță nițeluș la procesele-verbale! strigă deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe străzi deși nu le puteam suferi și de multe ori nici nu-mi ascundeam repulsia. Trecătorii mi se păreau gălăgioși și aroganți... Doi zdrahoni fercheși, fără doar și poate din protipendada comunistă, ieșiți la aer, au fost cât pe-aci să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de oameni care parcă înghițiseră un băț și începuseră să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o clipă m-am gîn-dit s-o ajut, dar am renunțat descoperind că era urâtă; ― o femeie elegantă care a oprit o mașină ― i-am adresat în sinea mea: ia-mă cu tine, frumoaso! ― un țăran însoțit de un tânăr fercheș, care mergea puțin înainte ― e tată-său, îmi spuneam, și se rușinează de el.) Și așa, până când am ajuns acasă, în strada Amzei. Dispoziția mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rița, servitoarea noastră, tocmai ieșea din pivnița
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pur și simplu. Și oare nu-i mai bine așa? Nepăsarea lor ne-ar face să suferim mai mult. "O să mi-o plătești!" îi spunea o fată tatălui ei, care n-o lăsase să se mărite cu un adorator, prea fercheș după gustul lui. După care s-a omorât. Dar tatăl n-a plătit nimic. Îi plăcea la nebunie pescuitul. După trei duminici, s-a întors la râu, ca să uite, zicea el. Și nu se înșela: a uitat. La drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Lică, și el, semăna din ce în ce mai puțin [a] haiduc și își schimba obiceiurile. Programul Siei era și el schimbat. Nu mai avea atâta libertate, iar plimbările cu Lică erau acum la cofetărie și cinematograf. Culmea distracțiilor selecte în tovărășia acelui cavaler fercheș! Totuși ea regreta lucrurile de mai înainte, dar Lică hotărâse că nu se mai poate merge acolo. In schimb, îi povestea amănunțit tot ce făcea, ca unui camarad. Sia nu purta necaz femeilor pe care Lică i le vindea în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca niște mame pentru copiii ăștia mai ales de cînd s-a prăpădit domnul... „Vino, Cinthia, odihnește-te, puțin, vino, Julius, stai lîngă surioara ta“... El era aproape și o privea lung. Și era chipeș metisul, pe jumătate alb și fercheș. Pesemne că sosiseră toți și nu mai trebuia să aștepte ca să deschidă ușa ori de cîte ori se auzea soneria. Toți erau acum acolo, În grădină și onomastica se desfășura normal. Victor (așa Îl chema pe acest pretendent al Vilmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Julius, ca și cum ar fi fost un prieten care venea În vizită. Și se așeză pe un scaun din vestibul fără să ceară voie nimănui. Celso Îl urî din prima clipă Palomino care, la rîndul lui, Îl disprețui pe Celso. Fercheșul metis era student la medicină și mai cîștiga un ban făcînd injecții. Se credea Don Juanul orașului și asta Îl obliga să poarte un impecabil costum bleumarin, În fiecare an de sărbătorile naționale. Ce-i drept, era regele țintașilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de parcă un curent electric l-ar fi străbătut din cap pînă-n picioare. Fericit de complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească laude de la stăpînul cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta ar fi Însemnat să se coboare pînă la nenorocita Sodomă a lui Abraham, care tînjea după lumea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi, la ora mesei, Carlos mînca Încîntat fiindcă acum avea pe cine lua peste picior o bucată de vreme și, dacă nu-i convenea stîrpiturii, era În stare să-l și atingă, iar Abraham gătea Încîntat, fiindcă șoferul, negru și fercheș, cu mustăcioara Întotdeauna aranjată, era ispita Întruchipată. Arminda nu-și dădea seama de amănuntele astea. Se completau golurile prin angajarea unor noi servitori, dar ea nu mai prindea nuanțele cu care se Îmbogățea viața din noul palat. Prezența lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el însuși ca-ntr o groapă adâncă, plină de șerpii ideilor. Neculai Procopiu, dimpotrivă, era mereu în panică, dornic de oameni și la vânătoare de idei. Se scula odată cu nevasta, la 7 dimineața, se primenea, își lega lavaliera, se făcea fercheș, de parcă s-ar fi dus la logodnă cu Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori mai intra la cafenea, la Bulevard
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că toate-i merg ca încuietorile unse, o să ajungă fercheș la „logodnica“ lui. — Ce-i Jeane, cum de ții deschis în zi de sărbătoare, n-oi fi turc? — Mie-mi zice Mitică, Dumitru, nu Jean, Jean e un frizer din Schitu Măgureanu, după câte știu, zise bărbierul, și-ncepu să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]