45 matches
-
modul în care arată. Dacă publicul se obișnuise în ultima vreme ca politicianul să aibă barbă și părul mai lung, acum Prigoană s-a bărbierit și s-a tuns. Silviu Prigoană a postat pe Facebook o imagine în care este ferchezuit. Schimbarea a fost bine primită de prietenii săi virtuali, care au avut numai cuvinte de laude. Toți au fost de părere că îl prinde de minune noul look și că îl întinerește cu zece ani. Adriana Bahmuțeanu a decis la
Silviu Prigoană și-a revenit. Vezi ce schimbare a făcut politicianul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/73124_a_74449]
-
se remarcă, pe lângă agresivitatea obișnuită, în registrul imaginarului, a personajului expansiv, deficiențele reale ale unei poezii ce trece cu ușurință de la plasticitate la stridență și la vulgaritate în toată puterea cuvântului. În unele cazuri (Fragment de jurnal..., Icoanele nu se ferchezuiesc, De asta cred că-mi place cel mai mult), autorul dă senzația că nu-și mai poate controla debitul poetic, versurile derapând în zona unei "imagistici" încropite, penibile. E drept că față de volumul anterior aceste derapaje sunt mai rare; dar
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
Gâsca. Da ce-ai gândit că la cumpărat ? Lăzurenii au scos grâul din întovărășire de două ori cât noi. - Au în sat și frizer, făcu Areta cu invidie. - Dé, la noi, fiecare pe la casa lui. Pe Petrache Pelin cum îl ferchezuiește baba ? Cică-i pune curaua în gât și-un genunchi în piept și, haști haști, trage briciul, că sufli pe el puful și-l despici în lung. - Bine-ar fi de n-ar fi lumea strâcată, rămâne Soltana la vechea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
autobuz la intersecția dintre Gran Vía și Paseo de Gracia, sub un cer de cenușă care Înghițea lumina. Încheindu-și nasturii pardesiului pînă la gît, Fermín anunță că pleca În graba mare spre pensiunea lui, În intenția de a se ferchezui pentru Întîlnirea cu Bernarda. Află dumneata că, la o prezență prin excelență modestă ca a mea, toaleta nu poate scădea sub nouăzeci de minute. Nu există nici un geniu fără figură; asta-i trista realitate a acestor vremuri de bîlci. Vanitas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fie asta Ellie a noastră cea scumpă și dragă? — Place? Mă prostesc răsucindu-mă și mîndrindu-mă cu noul pulover, dîndu-mi părul pe spate și făcînd botic. — Arăți superb, zice Încuviințînd din cap. Cine s-ar fi gîndit ca o să te ferchezuiești așa? — O, mersi, mă strîmb eu. Cu prietene ca tine... — Stai jos, Îmi spune indicînd scaunul gol din fața ei. Dă-mi voie să-ți aduc ceva de băut. — Nu te deranja. Le aduc eu. Vodcă și merișor? Întreb arătînd spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la cât de multă vreme mai este înainte Îsau nici măcar gândind astea, pentru că nu se poate ști ce gândea cu adevărat, ci doar bănui după anumite priviri sau vorbe sau neliniște sau agitație chiar), umblând prin casă, bărbierindu-se și ferchezuindu-se cu mare atenție și fără grabă. Gesturile încete, aproape leneșe, chibzuite, temător să nu lovească, să scape lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se uită la ea pe de o parte înfiorat de tonul cu care-i vorbea și, pe de altă parte, bucuros c-o vede lîngă el. Dar nu se pricepu să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l ferchezuiască pe același ton cîteva secunde, apoi se apropie de el și, privindu-1 pînă în adîncul ochilor, îi spuse încet, ca și cum i-ar fi încredințat cea mai mare taină: Prostule! Bărzăunul zîmbi și lăsă capul în jos fericit. Asta însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
masasa balanăsa varză cu carne de porc grasă Văzându-le, oricui îi venea să spună că mai bine s-ar fi ascuns în întunecimea corturilor pentru că, dacă stăteau la vedere, erau în stare să incendieze toți flăcăii șatrei. Apoi, se ferchezuiau și se îmbrăcau cu fuste înflorate peste bluze ale căror culori păreau a fi împrumutate de la curcubeu, bluze ce le acopereau sânii înfierbântați pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele împletite cu grijă erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să mă împac cu situația aceasta care are atâtea necunoscute, nu numai pentru bietul copil, ci și pentru noi. - Și ce ai vrea să facem acum? Trebuie să ne pregătim de nuntă, să le comandăm băieților costume noi, să-i ferchezuim cum se cuvine... Vom fi lângă Vișinel cu tot sufletul, nu este el băiatul nostru? Ina nu mai avea la îndemână alte replici și de altfel, era greu de întreținut un dialog cu Alex, care masca abil, cu ajutorul unor glume
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de plăcere cînd simți țesătura curată pe piele. L-am ajutat să-și Îmbrace izmenele, care Îi erau cu zece numere mai mari. Tata Își desfăcu cureaua și mi-o Întinse ca să-l Încing pe cerșetor. — Acuma chiar că sînteți ferchezuit, zise tata. Nu-i așa, Daniel? Orișicine l-ar lua drept un artist de cinema. — Ca să nu mai vorbim că nu mai sînt ce-am fost cîndva. Mi-am pierdut musculatura herculeană În Închisoare și de-atunci... — Mie Însă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ale chioșcului, se oprește o clipă și-l privește fix În ochi pe Antoniuă, ce citești În ochii mei? -Ai ochi verzi, frumoși, nu citesc În ei decât o misterioasă frumusețe. -Lasă găinăriile astea, ce, crezi că dacă te-ai ferchezuit astăzi, mă poți seduce? Îți spun eu ce se citește În ochii mei: o disperare cumplită. O disperare nemaivăzută. Eu și mama care are 75 de ani suntem singure pe lume, și trăim În sărăcie și cu frica de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
teritoriul dușman. Bătători cu talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu clapetă, decupat de-a dreptul în pielea-i rozalie de sub coaste, trase afară un ciob de oglindă și, cu gesturi îndemînatece și lingușite, se ferchezui îndelung într-însul, țuguindu-și buzele ori zvâcnind din șezut de fiecare dată când încerca să prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că i se strigă: - Pîști, hoarcă!... Acu-i momentul să le iei noroiul de pe glande! I-am amorțit pe ăștia, de ne țineau damigenele ascunse!... Acuma, mare Chiose și fă-i de intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat de istorisire Gabi cel Norocos, cu brațele desfăcute în cruce, de pe unul din refugiile autostrăzii București-Ploiești. Trezindu-ne luați ca din oală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin colțuri. Scutură trufandaua. Cu puțin noroc, 800-1 000 de sutici. Devenise un cetățean bogătaș. Cu atât bănet putea să-și târguie, de pe litoral, o Netuța gonflabilă. În drăgălașa de punguliță era chenzinele lui pe cinci ani. - Mâine dimineață, îți ferchezuiești tărăboanța, ți le schimbi pe șosete și, la ora 9,30, mă aștepți în fața portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele Îndurerate, ca și cum ar fi ferchezuit o pereche de ogari de curse cu blana lucioasă. — Doamna Shand a spus că vă poate primi acum, spuse Sonny Gardner, care mă aștepta lîngă piscină, apoi mă conduse către masă. Helmut și Wolfgang, doi prieteni din Hamburg. — SÎnt surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Florica începu să plîngă: - O să fie greu! Bătrână luă prosopul și șterse bine trupul mortului. - Haine bune are? -Are. - Scoate-le. Florica le aduse. Voi să-l îmbrace cu cămașa de ginere. - Lasă, ia una mai proastă. Ce-l cere ferchezuit pe lumea ailaltă? - Nu, dar ce-or să zică vecinii? - Mai dă-i dracului! Ascultă-mă pe mine. Ține lucrurile de le ai de la el! Or să-ți prindă bine. - Dacă zici dumneata... 288 Nevasta descuie șifonierul de nuc. Hainele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
părinții și Începuse viața de orfelinat de foarte mic, iar Grințu fusese adus acolo numai la vârsta destul de Înaintată de 13 ani, după ce o țărancă bătrână despre care el credea că Îi este mamă murise. Și, cât timp Zare Îl ferchezuiește pe Grințu În holul infirmeriei unității, Îmi voi permite, fără a pretinde că prin asta schimb cine știe ce reguli ale narațiunii romanești, să mai dau câteva detalii despre existența anterioară și ulterioară a fiecăruia dintre ei. Ne aflăm, deci, În 1973
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Râde, ca unul foarte sigur pe el. „Îi face curte un asistent. Zice că vrea s-o publice În Gazeta literară.“ „Și ce e rău În asta?“ „Dimpotrivă. Îmi ridică baremul, dar nu sunt sigur că o va publica.“ Se ferchezuiește, se dă cu parfum ca o cocotă și pleacă. „Ciao, Martine.“ „Pa.“ Las cartea, sar În picioare, ies la aer. Merg ca un automat pe calea Victoriei. Mă opresc din când În când și mă uit la câte o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-o faci chiar mâine, să n-ai timp să aranjezi o farsă mizerabilă“ „Bine. Mâine mergem la sfat și depunem actele.“ „Bate laba!“ și apoi către Spirache, care se afla și el În cameră: „Taie“. Zis și făcut. Mă ferchezuiesc. Îmi pun „libărcile“ galbene (așa spun eu la pantofii ce i-am primit din Italia), Îmi arunc pe umeri pelerina neagră de seducător și, În câteva minute, șterg colțul Universității pe la Matematici, avansez agale, mai mult cu fața spre zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Edenul, lui Stingo i se pregătește, fără știrea lui, un coșmar mai sordid decât toate cele de care avusese parte până atunci. Totul părea să fi început așa de bine, totuși... În ziua hotărâtă, plin de voie-bună, tânărul, care se ferchezuise cu grijă, își dăduse părul cu briantină și se parfumase, așa că răspândea în jur un puternic miros de "crângușor tropical", se duce acasă la Leslie. Spre marea lui surpriză, descoperă o locuință somptuoasă, de "o eleganță năucitoare". Era limpede că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]