183 matches
-
terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul de când au început să mănânce și până la terminarea vinului din ulcele, nu s-a auzit o vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către ușa odăiței unde zăcea Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rutier, care nici nu voiau să piardă prea mult timp cu declarațiile, dar nici nu se puteau Îndepărta de scena respectivă. Tupilându-se de-a lungul propriei mașini ca pe lângă o redută inamică, Guido a deschis ușile din spatele dubei cu fereală, apoi s-a retras Îndărătul uneia, de parcă ar fi transportat nu aparatură electronică, ci crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca pe un preaviz. Așa mai merge, zise Timișoara, dar bagă la cap ce-ți spun, după ce o să se mai liniștească apele, o să te răzgîndești. — Nici vorbă, hotărîrea e luată, spuse Poștașul. M-am săturat pînă în gît de atîta fereală și mîncătorie. — în schimb ai reușit să ni le urci în cap pe toate boarfele alea, încercă Timișoara să-i reproșeze, dacă odată și-odată o să afle Milițică de la cine a plecat totul, să știi că ăla ești. Din partea asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese la sobă. Fata stătea cu degetele mari Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după ea cât mai curând și, din fereala cu care o făcea, Își dădu seama că nu era obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de frică. Experiența lui Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nimeni, deși uneori provoacă într-adevăr greață. — Chestia aia s-a aflat în mine? Nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de la peștele-idee unduitor care atârna la doar câțiva metri de mine. — Da, confirmă Nimeni. Se ridică în picioare și, fără fereală, se apropie de pește prin spate. Eram îngrijorați că te vei răzgândi și nu ne vei mai ajuta să-ți prindem ludovicianul atunci când vei înțelege... Făcu o pauză. — Voiam să spun „gradul tău de implicare“, dar mă refeream de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca pe un preaviz. Așa mai merge, zise Timișoara, dar bagă la cap ce-ți spun, după ce o să se mai liniștească apele, o să te răzgîndești. — Nici vorbă, hotărîrea e luată, spuse Poștașul. M-am săturat pînă în gît de atîta fereală și mîncătorie. — în schimb ai reușit să ni le urci în cap pe toate boarfele alea, încercă Timișoara să-i reproșeze, dacă odată și-odată o să afle Milițică de la cine a plecat totul, să știi că ăla ești. Din partea asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de nepătruns. Și, deodată, ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca în vuietul furtunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ouăle crude și nuiaua de alun (ca să ne învețe minte, nu să ne încălzească, deși după aia o anumită parte a trupului zău că ardea ca focul... un timp). Tocmai ajunseserăm lângă casa nebunului. Poarta era deschisă. Am pășit cu fereală pe potecă, să nu sară vreun câine de undeva dar era liniște. Cam multă liniște mi-a trecut prin minte. Am mers după frații mai mari, dar tot mă uitam și mi se părea ba că e prea multă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pământului, a mai scăpat, cine știe cum, prin ce minune, unul din cei vechi care știe să vorbească Tatălui din Cer și că, dac-o fi și-o fi, să se ducă la el, după ajutor. Și a pornit copilul. Mergea cu fereală, să nu i se ia urma. A mers ce-a mers prin pustiul de cenușă, înnopta prin clădiri goale care nu mai serveau nimănui, se învelea cu pânzele lungi și grele ale reclamelor care rămăseseră agățate ici și colo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată, a început să vorbească: "Vrei să te faci sănătos?" Am deschis ochii. Stătea acolo, în fața mea. Nu știam cine era. Părea, așa, om ca toți oamenii... I-am răspuns cu fereală că n-are cine să mă arunce în apă când trece îngerul... și coboară altul înaintea mea... Dar El mi-a zis : "Ia-ți targa și umblă". Și nu mai știu nimic, decât că m-am ridicat în picioare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
m-a privit însuși Regele, îmi spuneam... Apoi mi s-a făcut dor de mâinile Lui. Dacă a plecat în altă parte ?! N-ar trebui să mă duc după el ?! Dar mă învățasem minte de la bătaia primită: am intrat cu fereală, în oraș. Mergeam numai noaptea, ca să nu mă vadă oamenii. O singură dată m-am păcălit, când, în mijlocul zilei, s-a făcut deodată întuneric și pământul a început să se clatine și să tremure. M-am ridicat și am rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
învelișul din ei (oamenii spun la asta "moarte", dar la noi, la măgari, asta nu se cheamă în nici un fel fiindcă noi știm că așa ceva nu există : noi mergem în cer). Da, de acolo venea lumina. M-am așezat cu fereală, dincolo de deal, să nu se supere Regele când o să iasă, ca să-L aștept. Ei, da, mi-era și foame, și sete, dar știam că am să mă satur când o să vină el. Dacă o să vrea să-L duc în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zis, se vede c-oi fi mâncat cine știe ce iarbă de aud ce nu poate fi... de unde atâția copii, că nu e decât puștiul ăsta care stă cu Bălțata și doarme și el... Ia să mă uit ! Și am deschis cu fereală ochii: da, puștiul dormea dus lângă Bălțata, focul se făcuse mic, abia mai pâlpâia... Dar de auzit, se auzeau copii cântând... Și, cum mă socoteam așa dacă să mă scol, mi-am întins labele din față, mi-am întins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nimica toată?! Pot să mă duc să le iau apă sau de-ale gurii de pe drum, că alerg mai repede ca ei mă rog, găsesc eu ce să le spun atunci. ...Până am ieșit la drumul mare, am mers cu fereală, să nu mă vadă cine știe cine dintre vecini care s-ar fi trezit, așa, cu noaptea-n cap sau să dau de vreuna din gărzi: acu', după ce-L omorâseră, se temeau și mai abitir de El, să nu cumva să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
culoare maronie, din făină integrală de tapioca se bate între palme, pe verticală, ca o lipie). Sunet de fond : zgomotul valurilor. Apare un băiețel, de 6-7 ani, îmbrăcat în alb...cam murdar (pantaloni lungi și o tunică), și înaintează cu fereală spre fundalul scenei. Mama : Hai, vino la lumină ! Încotro ? Unde crezi că te ascunzi? Te-am căutat, te-am tot strigat în cele din urmă am renunțat: mă gândeam eu că ți s-o face foame și vii tu acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ușa cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sosirea poștașului cu pensia aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne goale-pușcă și un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de Diego Alatriste și, cu o mișcare a bărbiei, Îi arătă doi indivizi care se țineau la distanță, În mulțime. — Te urmăresc pe dumneata, căpitane? Întrebă Încet, dând impresia că vorbea de cu totul altceva. Sau pe mine? Alatriste, cu fereală, aruncă o iute ocheadă spre perechea aceea. Păreau a fi potere, sau spadasini năimiți. Simțindu-se observați, se Întoarseră pe jumătate, fără grabă. — Aș zice că pe mine, don Francisco. Dar cu domnia voastră și cu versurile domniei voastre, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
E clar că nu citesc cărți sau că, poate, citesc cărți cu vocabular la fel de sărac și de previzibil. De fapt, îmi spun, foarte rar mai văd pe cineva deschizând o carte într-un autobuz. Din ce în ce mai rar și cu din ce în ce mai mare fereală, ca și cum ar face un gest desuet și reprobabil. Ca și cum ochii s-ar fi dezvățat să vadă literele scrise și mintea s-ar fi dezvățat să mai citească texte literare. Câteva stații mai încolo năvălește un grup (sau, mai degrabă, o
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
curent legat de identitatea lor și abia după aia lua receptorul, cam împotriva voinței lui. Renunță în cele din urmă să mai vorbească la telefon, dar o asculta pe Anna în camera cealaltă vorbind despre situația lui încet și cu fereală: analizele arătau că tumoarea nu dădea nici un semn de regenerare, mergea regulat la doctor, nu-i revenise nici o amintire dincolo de copilărie, ea îi era în continuare total străină, iar el era schimbat, nu era deloc același om. Umbla cu pași
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
ceară Partidului Democrat să-și retragă din Parlament oameni care sunt sub anchetă penală, așa cum ne-au cerut nouă sau de-ar fi chiar condamnați. N-a ieșit niciodată să-i spună domnului Băsescu, domnului Boc, cuiva, furați mai cu fereală, nu vă mai bateți joc de banul public pentru că e furt și am niște legi severe! Monica Macovei trudește ca un călugăr benedictin la un manuscris, presupun, al unui cod de integritate pe care o să-l aplice Daniel Buda cu
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
aici?” vorbi cu voce ridicată, dând impresia că legătura e cam proastă. „Da, da, continuă, cu convingere, prost, ăsta-i cuvântul, să moară mama, săraca, dac-ar vedea, da io zic să-i lăsăm să vorbească și să stăm cu fereală, c-asta e o boală care se ia, ca râia...” - Ce faci? se întoarse Pârnaie, uitându- se la el cum se aprinde, vorbind și însoțind cu mișcări largi ale brațului. - Iaca, vorbesc la telefon. Ce treabă ai tu? - Cu cine
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
omenești, Ibn Hazm se dovedește și un abil narator, fiindcă pasajele care ar putea trece cu ușurință drept panseuri filozofice capătă o puternică dimensiune epică. Îndrăgostitul este protagonistul cărții, cel pe care rând pe rând îl încearcă iubirea, ezitarea, nesupunerea, fereala, statornicirea ori trădarea, consolarea sau uitarea. Dar pe lângă îndrăgostit, fiecare sentiment profund uman în parte capătă individualitate, trăsături caracteristice, noimă și este ilustrat prin povești scurte sau anecdote. De asemenea, de undeva din fundal pândește răgazul, un alt personaj bine
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
în celula sa, se mai ruga, probabil că spunea în gând o rugăciune. Uneori, la apelul de dimineață sau de seară, deținutului i se citeau pe buze cuvinte, șoptea o rugăciune, poate se auzea nedeslușit un Doamne, cuvânt spus cu fereală, poate și un scurt Doamne, apără-mă! sau Doamne, ajută-mă! Iar gardianul, vigilent, venea peste el cu pumnii și cu picioarele și zicea: Ce faci, bă, te rogi?, și urma înjurătura.” Explicația e interesantă. Să notăm în plus că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
fi avut și ea un har ascuns de romancieră?... Soarta, până acum, m-a pus deseori la încercare în legătură cu persoanele feminine de care am fost mai apropiat. Cei ce mă cunosc, înțeleg. Prima încercare, dură, directă, macabră, lipsită de orice fereală, a fost scena de la morga din Ploiești de pe ziua de 12 iulie 1979. Stabilimentul orășenesc nou, abia construit... Aleea de asfalt, proaspăt turnată... Rampa dând spre una din sălile morgei, plină de coridoare, ca un labirint. Șeful sălii nr. 4
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]