186 matches
-
treptele unde se adăpostise Hamilcar, o voce de femeie se auzi În noapte. Oare Hamilcar al nostru ce-o face? Recunoscu glasul femeii stăpânului său. Se bucură. De două zile Îi căuta, iar acum Îi aflase. Ieși de sub trepte cu fereală, Întră pe ușa de la intrare În bloc și Începu să zgârie ușa de unde mirosuri cunoscute Îi aduceau aminte de stăpân. Ușa se deschise, iar În pragul ei apăru cu o lumânare În mână el, bărbatul și stăpânul casei. Oare mă
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
adevărat -, iar la întoarcerea din străinătate este mutată din redacția României libere la serviciul Documentare, încăpere care, se înțelege, era puternic microfonizată. Colac peste pupăză, e vizitată aici de Petre Mihai Băcanu care îi vorbește cu voce tare, fără nici o fereală de microfoane - " era provocare sau disperare?"-, despre un ziar clandestin făcut cu Uncu și alții, pe care voiau să-l difuzeze "de ziua 'monstrului' ". Tia Șerbănescu îl asigură că ea își va ține gura, dar îl avertizează că va fi
O carte de zile mari by Mariana Codruț [Corola-website/Imaginative/14626_a_15951]
-
bunicii părea să se joace de-a v-ați-ascunselea, întreruptă doar de năvălirea la intervale regulate a larmei bătăilor de pendul, pentru ca apoi să o auzi numărând iarăși, cu același tic-tac monoton ce părea să caște, printre florile peste care cu fereală pășeau căprioarele din tablourile bucolice, brodate pe peretarii prinși în ținte lângă pat. Și-n pacea adâncă, Ana auzea cum târșindu-și pașii de pluș, se furișa tot mai aproape tristețea. O tristețe adâncă ce se lipea de pereți ca o
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nisipuri_tania_nicolescu_1358526754.html [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
oști nu făcea decât să dea din cap, căci nici una nu semăna măcar cu fata cărbunarului. Când se isprăvi șirul fetelor, regele sări în picioare de la locul său. - Unde e fata cărbunarului? - Se pare că n-a venit, zise cu fereală căpitanul de oști. - Cum îndrăznește să-mi nesocotească porunca? I s-a dat de veste la timp? A fost adus în fața regelui mesagerul care fusese la casa cărbunarului, iar acesta povesti, tremurând de spaimă, că făcuse cunoscută porunca regelui chiar
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1465381757.html [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
caută surse de inspirație. Rămâne în faza de intenție. Vorbe. Discutabile la nivelul veridicității. Amețiți de foame, privitorii urmăresc ludic desfășurarea. O savuroasa lecție despre cum se scrie istoria. Altădată, măi citeai printre rânduri. Eroizarea ideologică se făcea mai cu fereala. Astăzi, sforarii nici nu se mai sinchisesc că s-ar putea ca cineva să vadă printre imagini. Ei și ? Programul pentru privitori e neantizarea. Cine se mai apucă să reconstituie fragmentar o realitate?! Fiecare începe prin a reconstrui o sensibilă
ANGAJAMENTE SI ARANJAMENTE de DONA TUDOR în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Angajamente_si_aranjamente_dona_tudor_1351250064.html [Corola-blog/BlogPost/358786_a_360115]
-
vor dori împărăția din adâncul pământului. După plecarea celor doi feciori, împăratul îl chemă la sine pe Cățelul Pământului, cel mai bun oștean al său. - Du-te în Peștera Ruginoasă, găsește pe Urâtul Pământului și adu-l la mine cu fereală, să nu te vadă vreun liliac sau vreo rozătoare! Plecă oșteanul în mare grabă iar împăratul se puse pe așteptat. Așteptă o zi, așteptă două, iar în a treia zi, Cățelul Pământului se înfățișă de unul singur la patul de
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
se întinseră un pic pe câte un braț de fân să-și mai tragă sufletul. Ioana își făcea de lucru pe lângă ei și nu se putea abține să nu tragă cu ochiul la Colaie din când în când, mai cu fereală să nu care cumva s-o vadă Mărin. -‘’Frumos, Doamne iartă-mă, mai e Colaie ăsta!’’ își spunea în gând cu un oftat înăbușit. La amiaz’, Ioana n-a mai venit cu mâncare. Au mâncat ce le-a mai rămas
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1429078587.html [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
sport sau la saloanele de înfrumusețare, pe care le frecventase cu atâta plăcere odată, pur și simplu pentru că amărâtul ei venit de profesoară de filosofie abia îi permitea să trăiască de pe o zi pe alta. Apoi, începu să caute. Cu fereală, cu rușine, pe site-urile matrimoniale. Prima dată, își spuse că arunca doar o privire, de curiozitate, și trecu repede peste câteva imagini. A doua oară, citi descrierile de sub imaginile care i se păreau mai interesante. În cele din urmă
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1421656868.html [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din ziua aceea, omul și-a hotărât loc de pază la poarta bătrânei. Sta acolo de dinaintea răsăritului și până se întuneca, plimbându-și ochii ciudat de galbeni în lungul și-n latul uliței, nefăcând
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
dau față-n față, o țintuiește cu ochii straniu de galbeni. Parc-ar vrea să-i spună oarece. Și într-o dimineață, când biata curăța grajdul, năvăli și el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
încruntat, tipul aparent dur și conectat telefonic la un puternic din incintă sediului. După spusele lui, conectat la Secretarul General, dar nu l-am crezut căci pe site-ul primăriei, Secretar General este o doamnă. El părea că vorbește, cu fereală, cinci pași mai încolo de mine, să nu aud, cu un domn. Domnu’ Cumustața (DC), am să-l poreclesc eu, nu-i știu numele, jovial, cu privire șireată, un fel de șef al parcării din fața sediului sau chiar mai mult
După ce noua administrație locală din București a trecut pe șest un PUZ pentru „un ansamblu rezidențial”, mi-am luat o zi liberă de la birou și m-am dus la ședința CGMB by https://republica.ro/dupa-ce-noua-administratie-locala-din-bucuresti-a-trecut-pe-sest-un-puz-pentru-zun-ansamblu-rezidential [Corola-blog/BlogPost/337748_a_339077]
-
Acasa > Impact > Scrieri > DRAGOSTE INTERZISĂ Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Florica se strecură cu fereală în hambarul lui nea' Gheorghe. Înăuntru, o mână aspră îi astupă gura pentru câteva secunde. - Șșt ! - Tu ești, Neluțule ? - Bineînțeles că eu sunt. Te-a văzut cineva ? - Nu, nu cred. Urmă un sărut prelung. Apoi mângâieri. Apoi ... Apoi Florica oftă
DRAGOSTE INTERZISĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1402304405.html [Corola-blog/BlogPost/365468_a_366797]
-
Legii salarizării. Era gata, conform propagandei socialiste, încă de acum trei ani! Cu atât mai jenantă este declarația „proiectul a suferit doar câteva modificări minore, solicitate de parlamentari, care nu afectează prevederile importante”. Serios? Atunci de ce a fost ținut la fereală atâta vreme, aruncându-se tot felul de gulgute românilor prin media de partid? Oare se mai gândesc socialiștii la buzunarele românilor, cum tot clamau isteroid în campania electorală? Constat că pe primul loc sunt, acum, buzunarele forțelor de ordine ale
TABLETA DE WEEKEND (193): RIDICAREA ŞI DECĂDEREA CIUMEŢILOR ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1493543177.html [Corola-blog/BlogPost/368783_a_370112]
-
pârleala a doua zi. Arestatul este trezit cu brutalitate și înjurături dis-de-dimineață, pentru a fi scos la înviorare. Faptul că trecuse pe acasă, în timpul unei misiuni, părea să fie o crimă atroce. Nu-i vine să creadă atunci când, ajunși la fereală, cel care îl trezise îi oferit o țigară scuzându-se : - Te-am scos doar ca să nu-și mai bată joc de tine descreieratul ăla ! Era cel căruia îi aparținea valiza „ scăpată ” de soldatul Bert. - Hai să ne uităm la curve
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475299421.html [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
și mii de ferestre care străluceau în soarele încins ca niște diamante. Sperând să fie primit înăuntru, prințul prinse să bată cu polonicul în poarta înaltă, acoperită cu pietre prețioase. Aceasta se deschise ușor, de una singură. Flăcăul pătrunse cu fereală într-o sală uriașă, împodobită numai cu odoare din aur. Prințul privi, dar nu atinse nimic din tot ceea ce era la vedere și trecu mai departe, într-o sală plină cu diamante. Privi și de data aceasta fără să atingă
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1463129889.html [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
30 de lei de la vânzătorii ambulanți basarabeni, pe care mi-o cereau "băieții" cu împrumut pentru o seară petrecută împreună cu "prietena". Vânzători care, în treacăt spus, comercializau printre altele costum de scafandru militar sovietic și AK 47, vândut mai cu fereală. Veioza, foarte necesară printre altele pentru a crea un dram de intimitate în acel loc atât de impersonal, căminul studențesc. Mesele de la sfârșit de sesiune, când rămâneam fără bani și mâncam împreună pentru a uni firimiturile: unul venea cu un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care scria "Depozitarea gunoiului interzisă, amendă de la un milion de lei la trei milioane" (totul tras cu vopsea neagră și o caligrafie chinuită) fusese lipit un afiș electoral. Un afiș mic, din cele ce se lipesc repede și cu fereală la lumina farurilor. Un broscoi electoral îmbrăcat în verde, sugrumat cu o cravată cu motive geometrice roșii și galbene promitea "fapte, nu vorbe". Pe fundal se vedea un alt panou strâmb pe care era desenată o săgeată, urmată de inscripția
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de nepătruns. Și, deodată, ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca în vuietul furtunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ouăle crude și nuiaua de alun (ca să ne învețe minte, nu să ne încălzească, deși după aia o anumită parte a trupului zău că ardea ca focul... un timp). Tocmai ajunseserăm lângă casa nebunului. Poarta era deschisă. Am pășit cu fereală pe potecă, să nu sară vreun câine de undeva dar era liniște. Cam multă liniște mi-a trecut prin minte. Am mers după frații mai mari, dar tot mă uitam și mi se părea ba că e prea multă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pământului, a mai scăpat, cine știe cum, prin ce minune, unul din cei vechi care știe să vorbească Tatălui din Cer și că, dac-o fi și-o fi, să se ducă la el, după ajutor. Și a pornit copilul. Mergea cu fereală, să nu i se ia urma. A mers ce-a mers prin pustiul de cenușă, înnopta prin clădiri goale care nu mai serveau nimănui, se învelea cu pânzele lungi și grele ale reclamelor care rămăseseră agățate ici și colo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată, a început să vorbească: "Vrei să te faci sănătos?" Am deschis ochii. Stătea acolo, în fața mea. Nu știam cine era. Părea, așa, om ca toți oamenii... I-am răspuns cu fereală că n-are cine să mă arunce în apă când trece îngerul... și coboară altul înaintea mea... Dar El mi-a zis : "Ia-ți targa și umblă". Și nu mai știu nimic, decât că m-am ridicat în picioare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
m-a privit însuși Regele, îmi spuneam... Apoi mi s-a făcut dor de mâinile Lui. Dacă a plecat în altă parte ?! N-ar trebui să mă duc după el ?! Dar mă învățasem minte de la bătaia primită: am intrat cu fereală, în oraș. Mergeam numai noaptea, ca să nu mă vadă oamenii. O singură dată m-am păcălit, când, în mijlocul zilei, s-a făcut deodată întuneric și pământul a început să se clatine și să tremure. M-am ridicat și am rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
învelișul din ei (oamenii spun la asta "moarte", dar la noi, la măgari, asta nu se cheamă în nici un fel fiindcă noi știm că așa ceva nu există : noi mergem în cer). Da, de acolo venea lumina. M-am așezat cu fereală, dincolo de deal, să nu se supere Regele când o să iasă, ca să-L aștept. Ei, da, mi-era și foame, și sete, dar știam că am să mă satur când o să vină el. Dacă o să vrea să-L duc în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zis, se vede c-oi fi mâncat cine știe ce iarbă de aud ce nu poate fi... de unde atâția copii, că nu e decât puștiul ăsta care stă cu Bălțata și doarme și el... Ia să mă uit ! Și am deschis cu fereală ochii: da, puștiul dormea dus lângă Bălțata, focul se făcuse mic, abia mai pâlpâia... Dar de auzit, se auzeau copii cântând... Și, cum mă socoteam așa dacă să mă scol, mi-am întins labele din față, mi-am întins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nimica toată?! Pot să mă duc să le iau apă sau de-ale gurii de pe drum, că alerg mai repede ca ei mă rog, găsesc eu ce să le spun atunci. ...Până am ieșit la drumul mare, am mers cu fereală, să nu mă vadă cine știe cine dintre vecini care s-ar fi trezit, așa, cu noaptea-n cap sau să dau de vreuna din gărzi: acu', după ce-L omorâseră, se temeau și mai abitir de El, să nu cumva să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]