29,999 matches
-
încercat să-i fac să înțeleagă că actorul trebuie să fie un partener de dialog, și nu doar un executant. Alături de regizor și de scenograf, și el este creator al spectacolului. De aceea, programa propusă de noi oferă multe uși, ferestre spre lume, spre lumea interioară, spre lumea teatrului. De aceea, am invitat specialiști importanți pe anumite domenii - de la teatrul elisabetan, la Nô, la dans, la commedia dell'arte. Am vrut să le dăm instrumentele de ultimă oră cu care să
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
spune slujnica. În grădină (iulie 1639). În cameră de două ori. În pivniță, la lumina unui felinar din tablă. În vechea țiglărie. În mansardă de șase ori. La han. Într-o barcă închiriată cu ziua, o dată. Capitolul IV La han. Fereastra se deschide brusc cu un zgomot de tunet. Peste amanții care se iubesc, cade brusc o ploaie de cioburi. Subalternul lui Jakobsz, pe nume Vanlacre, s-a rănit făcînd țăndări ochiurile de geam. Se clatină. Buza îi sîngerează. Scoate dopul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
am făcut ordine în vechiul-noul nostru apartament. Într-o scobitură a podelei am găsit o furculiță având gravată pe mâner o svastică. Dindărătul boazeriei ieșeau resturile unui ziar, de fapt putea fi deslușit un singur cuvânt: "proletari". R. deschidea larg ferestrele ca să atârne perdelele și atunci pătrundea în odaie zgomotul orchestrelor de mineri, care seara treceau prin oraș. În prima noapte când Dulapul a participat la visele noastre, n-am putut adormi multă vreme. Mâna lui R. tot rătăcea fără somn
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
e natura minții. "Înger, îngerașul meu" - mi-am zărit îngerul cu un chip atât de frumos, încât trebuia să fie mort - "întotdeauna fii cu mine" - aripile sale ca de ceară cuprind drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când apune soarele, "ziua" - existența devine echivalentă cu trăirea, zgomotul, mișcarea, milioane de activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă să fie cuprinsă de întuneric.
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Cadril). Sau: "pînă cînd pînă cînd întreabă/ pipăindu-și oasele pictate cu discursuri" (Întrebare inutilă). Sau: "ultimul chefliu părăsește bodega acră/ tapetată cu anacronice afișe electorale// în timp ce maimuțe miliardare/ descarcă din mașini cadouri scumpe/ înfășurate-n staniolul justiției republicane// sub fereastra șomerului înghețată/ un cîine comunitar roade un os/ azvîrlit de preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii se întorc nu doar cu mîinile goale, "îmbătrîniți și gîrbovi", ci și cu "opțiunile politice schimbate", exploratorii care, "înaintînd vitejește ziua și noaptea
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
din casă! M-a gonit din nou din România. (Rîde sarcastic) Iar acuma, ba stau la prieteni, ba la hoteluri. Asta e. R.B.: ...și în Statele Unite? N.C.: În Statele Unite stau într-o insulă numită Rooswelt Island, vizavi de Manhattan, de la fereastra mea văd tot ce trebuie și trăiesc din ce-mi trimite un fost prieten al tatălui meu, care este un om foarte bogat și mai primesc ceva din moștenirea verișoarei mele. Este de fapt amoral, eu n-am muncit pentru
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
consideram veverița casei și îi puneam în fiecare zi nuci și alune într-un colț al terasei. Dar niciodată nu mai mulțumise în felul acesta, niciodată nu se dăduse atîta peste cap și nu se jucase cu atîta gingășie în fața ferestrei pline de flori de gheață. Era o zi obișnuită de iarnă, femeile sporovăiau domol, pe masă prindea formă viitoarea noastră plapumă vișinie, iar eu primeam în numele familiei, cu solemnitatea vîrstei cînd totul e luat foarte serios, mulțumirile unui animal al
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
ca netrebnice gunoaie. Tributar superbiei, nefericitul suveran Ludovic al XVI-lea, singurul Bourbon cinstit, cum s-a spus, urma sfatul unui pișicher, bancher într-un timp, de a ascunde falimentul prin organizarea de fastuoase petreceri și aruncarea de bani pe fereastră. Falsa imagine n-a păcălit pe nimeni. Dimpotrivă, bănuit a tăinui averi uriașe, Altân-bey - prințul aurului - Constantin Brâncoveanu, și-a pierdut capul pentru că ceea ce se credea despre dânsul era adevărat. Atât de capricios operează imaginea, de la un pol la altul
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
părăsit țara în 1947, a făcut carieră în Franța ca inginer constructor, a frecventat constant cercurile literare românești din Paris și, deși încurajat să publice (Mircea Eliade, de exemplu, îl aprecia ca prozator), a debutat cu proză abia în 1993 (Ferestre zidite, roman tradus în Franța, Germania, Olanda și Spania, unde a avut cronici favorabile). Volumul apărut anul trecut la editura " Biblioteca Apostrof" reunește povestiri scrise între 1941 și 1997, în aceste condiții unitatea volumului fiind uimitoare. Conexiunea cu Kafka este
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
în ridicol sau grotesc. Să mai amintim doar de unicul supraviețuitor al... potopului care pune capăt existenței orașului, un "surdo-mut și orb", sau de turnul construit de cetățeni, mai înalt decît orice clădire din lume și "ciuruit" peste tot de ferestre pentru că cei care se opreau să se odihnească pe zid erau ocoliți de noile echipe, care construiau de dincolo de ei... Celelalte proze din volum sînt de o cu totul altă factură decît povestirea-titlu; nu mai cade nimic din cer, iar
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
că faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf în 2001 seamănă cu De Gaulle, în același loc simbolic, în 1944. Iar de la ferestrele zăbrelite ale castelelor de pe Loire umbrele doamnelor și domnițelor medievale privesc caravana ciclistă cu ochii miilor de turiști înșirați pe marginea șoselei, lîngă rulotele și corturile care i-au adăpostit peste noapte. Cicliștii, ca și cavalerii, sînt deopotrivă de efemeri
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
meu surescitat ies filme noi ale vieții, de sub pleoape sau din sângele care desenează și el pe tavan după ritmul lui. A răsărit soarele brusc, lucru atât de rar în luna aceasta a întunericului gri. M-am dus imediat la fereastră, am învățat asta aici, toți suedezii se așază cu fața la soare, când o rază cât de mică apare în dreptul lor. M-am uitat în soarele iernii ca într-un gălbenuș stins și am văzut culori stinse și semne. Un alfabet. Scrierea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
crească oasele copiilor. Pe pervazul bucătăriei se luptă coțofenele cu porumbeii pentru semințele puse de mine ieri-seară. Porumbeii câștigă, luptă cu pieptul lor greu, dar cred că victoria se datorează faptului că superbele coțofene nu se simt în siguranță pe ferestrele caselor unde apar capete omenești. Porumbeii sunt parcă obișnuiți cu oamenii, dar asta nu înseamnă că sunt mai blânzi sau mai pașnici. Că oamenii au făcut din ei simboluri ale iubirii sau că i-au pictat în locul Duhului Sfânt, asta
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Ca și cum sufletul ar fi răspândit în aventură. îi zăresc din nou pe cei doi bătrâni care deveniseră o pereche la sfârșitul vieții lor și închiriaseră o cămăruță lipită de marele apartament al lui Ingegerd în care locuiam noi. Ieșisem la fereastră și ei se aflau pe celălalt trotuar și zărindu-mă s-au oprit privindu-mă îndelung. El se uita furios la mine, surprins de vederea mea. Patul nostru se găsea lângă cămăruța lor în care ei încercau zadarnic să învie
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Renè va mai reuși, ca altădată, să iasă întreg din aceste teribile lupte cu băncile. în aceeași zi, Marianne (Sandels) mi-a trimis un pachet cu șervete desenate cu fluturi și o scrisoare în care povestește visul ei: Era la fereastra casei ei și deodată, privind spre cimitir, ne-a văzut pe Pierre (Zekeli), Renè și pe mine între Biserica Trinității și casa ei. Voia să ne strige și apoi și-a închipuit că suntem în drum spre ea, fără să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
florile și sunt de un verde de jad de India, un verde cu mult galben în el. Casa doctorului e înconjurată de trei tei mari și fațada de această glicină care privește direct către dormitorul nostru și o parte din ferestrele camerei mele de lucru. Teiul e arborele zodiacal al Elveției, pe când cedrul e arborele zodiacal al Indiei. Fiecare țară are arborele ei după poziția diferitelor constelații, căci arborii, ca și oamenii, au o naștere și o moarte legate de un
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Numai când soarele a apărut în toată splendoarea am ieșit toți patru în grădină să-l salutăm cu multe libații și apoi ne-am dus la culcare, pentru câteva ore numai. Casa veche trosnea din lemnele ei vechi și în ferestre lucea orbitor soarele de solstițiu.
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în arta sa, fără, însă, a împinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
în altul și ne amenințăm pentru o certitudine olfactivă măcar dacă nu mai putem să ne schimbăm între noi șepcile [...] cine să te creadă// chiar dacă asta-i singura limbă pe care o știi cât de cât și pronunți clar pervazul ferestrei motoreta florinei manșetele brodate pe care le porți într-o poză în clasa a doua lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe brusc
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
păsărilor urbane). Din această perspectivă, Răzvan Țupa e poet tocmai în versurile "sincere" care scapă vanității auctoriale și elaborării programatice: "5. Drumul care mă ține pe genunchi și călătoria păstrându-mă-ntre brațe de tablă sau aripa de sticlă-a ferestrei: nu pot să nu lase prin ele să vină înșiruirea copacilor verzi străbătută de-asfaltul șoselei" (Serbările). Deși reclamă mereu existența unui dialog prin diverse mărci retorico-textuale, poetul nu simte acut nevoia interlocutorului. Nepăsarea pentru coerență este, până la urmă, și
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
pentru a face loc, în rare și fragile plachete de versuri, unei grafii devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se înșiră, se deșiră, se repetă ca frînturi de ecou necontrolat, după regulile unei bizare și frînte geometrii, numită cu o vorbă inspirată a lui
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
un artificiu aplicat altui artificiu), se mulțumește a "aranja" segmente de real, generatoare de tensiune prin pura lor juxtapunere. A produce colaje cu ajutorul factorilor anodinului, din care țîșnește insolitul: " Îmi aduc aminte/ oamenii care treceau pe străzile din copilărie/ fotosinteza ferestrelor necunoscute/ acel amestec de tandrețe și neliniște care ieșea din ziduri/ cum cleiul la-ncheieturile prunilor/ și ziua cu zăpadă cînd întinzîndu-mă pe deasupra mesei/ ca să iau o bucată de pîine tăiată strîmb/ o durere fizică m-a cucerit și-am
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
traduce prin tăcere, suprimarea cuvîntului fiind o tentativă de exorcizare a existenței malefice: Odaia cea mai dinlăuntru/ este deschisă pentru omul tăcerii"/ suflul lui nu lipsește din nici un perete/ suflul lui e deopotrivă în grăuntele de var și-n sticla ferestrei/ în golul din trestie și-n acul albinei/ la petrecerile mulțimii printre pahare ciocnite și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un colț răzbate/ o respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
nu există", glisează între spațiul marcat de boală al sanatoriului și rătăcirea prin orașele și timpurile lumii, discret livrescă, așa cum este și personajul ei, Himerus Alter. "Mă trezesc cu mîna amorțită și mi se face teamă,/ Tremur ca-ntotdeauna, deschid fereastra, același sentiment greoi/ Din verile toride, închis în mine însumi, ursuz,/ La Cairo, printre cămile și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la țară
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]