464 matches
-
cald uitării,Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător,Iubirea ta, pe viața mea,Am și plătit-o undeva candva;Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn,De a trai oricât, oricât,Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât,Toți ochii negri de tăciunePentru o clipă de înțelepciune,... VIII. POEMA DEVENIRII, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. POEMA DEVENIRII Din nou, în universul care veșnic trece, Uitarea se transformă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Citește mai mult DESTINUL CONSIMTUmbrele norilor cad peste zări,Ploi de lumină răsfrâng din potir
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
În eternul periplu-al căderiiDin cerul de vise ce am visat,Iubirea se numără în morțile verii,În verile- n care tu ai plecat,Zidită de vie-n zidul iubiriiClădit pe destinul acelor palate,Privesc candelabrele preaîmpliniriiPrin porțile lor doar ferecate,Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmtIar destinul consimt când mă strânge,Nu iubirea iubite ne- a înfrant,Doar viața uneori ne învinge.... XXV. ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. ÎNGERI
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ucisă în pădure, Am căutat să strângem ce alții să nu fure, Văzduh, lumină-n porți spre idealurile triste, Reprezentațiile obsesive altruiste, Pe care în stagiunile de viață și de moarte, Le veșnic repetasem citindu-le din carte, Din cartea ferecată și încă netradusă Din limba îngerească, ce chiar de ne-a fost spusă, Neauzită a ramas, ecoul este jocul Pe care îl trișăm și azi, când dăruim noi, focul. Silvana Andrada Tcacenco 9.11.2016 ... Citește mai mult CÂND AM
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ucisă în pădure,Am căutat să strângem ce alții să nu fure,Văzduh, lumină-n porți spre idealurile triste,Reprezentațiile obsesive altruiste,Pe care în stagiunile de viață și de moarte,Le veșnic repetasem citindu-le din carte,Din cartea ferecată și încă netradusăDin limba îngerească, ce chiar de ne-a fost spusă,Neauzită a ramas, ecoul este joculPe care îl trișăm și azi, când dăruim noi, focul.Silvana Andrada Tcacenco 9.11.2016... XXIX. CAUTĂ- MĂ, de Silvana Andrada , publicat
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
MAESTRUL NICOLAE VOICULEȚ - DE NAȘTEREA DOMNULUI LA SALINA TURDA, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. „Nu există limbaj, decât vibrație sonoră și de iubire!” Nicolae Voiculeț Muzica este cea care deschide porțile celor mai ferecate inimi. Este cea mai frumoasă formă de a comunica între noi fără a folosi cuvintele, ales de Dumnezeu. Dar dacă dorim să previzualizăm un Univers, un Univers interior populat de mii de sunete în loc de stele, de acorduri în loc de planete, de
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
marele privilegiu să cunosc un om înzestrat de divinitate, ce prin muzica sa, coboară în interiorul fiecărui spectator binele, pacea ... Citește mai mult „Nu există limbaj,decât vibrație sonoră și de iubire!” Nicolae VoiculețMuzica este cea care deschide porțile celor mai ferecate inimi. Este cea mai frumoasă formă de a comunica între noi fără a folosi cuvintele, ales de Dumnezeu. Dar dacă dorim să previzualizăm un Univers, un Univers interior populat de mii de sunete în loc de stele, de acorduri în loc de planete, de
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
zile în care porți tainele verii în vis și minunile ei ți le așterni cunună pe frunte, mai sunt câteva secunde până spre ceasul toamnei desfrunzit. Da, da, așa e, toamna are miresmele ai adânci, dulci-amărui și purtător de taină ferecată a rodului e al treilea anotimp, dar știți cum e...vara... dulcele anotimp fierbinte. Ajungem să ne lipsească ceva abia atunci când acel ceva s-a dus, așa e firea noastră, bine că anotimpurile își țin locul prin rotație și ne
A trecut vara [Corola-blog/BlogPost/96914_a_98206]
-
în direct pentru Televiziunea Română toate evenimentele importante din Armată: 25 Octombrie, 1 Decembrie, Ziua Eroilor, Festivalul Internațional al Muzicilor Militare. Am râs și am plâns de bucurie după orice realizare ce însemna un pas înainte, am deschis uși până atunci ferecate, am încercat să-mi găsesc un loc al meu. Am urcat treaptă cu treaptă scara ierarhiei redacționale: redactor, secretar general de redacție, redactor- șef adjunct, redactor- șef. Teme mari, total necunoscute au fost abordate. Emisiunea avea de toate: forță, pasiune
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93567_a_94859]
-
pe unitatea de suprafață a hîrtiei ajunge să sufoce acuratețea ideii, sensibilitatea incontestabilă a autorului fiind înăbușită de o grindină de enumerări emfatice care alterează calitatea textului. Pletora aceasta verbală face ca gîndurile cărții să nu mai ajungă la cititor, ferecate cum sînt de grosimea stratului de cuvinte bombastice. Ideea moare prin exces de masă lingvistică, așa cum silueta unui trup e urîțită de stufoșenia de dantele, panglici și volănașe purtate. De aici senzația neplăcută pe care o capeți: că cineva îți
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
obligatorie, nu are rost să te minți. Și atunci îți rămâne scrisul“, mărturisește Emil Brumaru. Emil Brumaru: Dumnezeu se uită la noi cu binoclul. Editura Polirom, Iași, 2006. Preț: 16,90 lei. Tenebrele istoriei Ordinul templierilor, o cheie pentru porțile ferecate ale istoriei, o călătorie fără tihnă înapoi în timp,de-a lungul secolelor, o goană fără oprire după ultimul mare mister al omenirii. Tezaurul cavalerilor templieri, un secret pe care Raymond Khoury ni-l dezvăluie într-un thriller palpitant, în
Agenda2006-23-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285042_a_286371]
-
cred că pe drept cuvânt se afirmă asta) că trăim într-o lume mereu grăbită, aproape sufocantă, dar fiecare om are, bine ascunsă în el, o „căsuță” a sufletului, grandioasă sau doar minicochetă, cu geamuri mici sau mari, cu uși ferecate sau larg deschise. Acolo învățăm sa ne reinventăm, pe bucățele, bineînțeles dacă ne acordăm ceea ne lipsește cel mai mult: timpul. Prea multă filosofie, pentru o zi de duminică. Nici n-am observat când au trecut orele și că afară
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele de vis într-un paradis neatins decât în gând, mereu încercat, în porțile cetății ferecat. Abia târziu am zburat și am aflat și eu că lumea începe cu Dumnezeu, că vor trece anii, fără să fiu întrebat?! De unde atâta pasiune în bătrânul regat? Rochia se făcu de platină, în bătaia vântului se clatină cu sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare urcă sus, la margini de lumi, fără soare în oglinzile mătuite de brumă. Pădurea și cerbii au pierit în apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lui, la amiază. Nu și despre Leovigildo. Poate pentru că erau prea puțini cei care știau, poate pentru că, în timp, copilul devenit, de-acum, cu mult mai învățat ca dascălii lui înțelesese primejdia tainei și o ținuse pentru sine, o păstrase ferecată sub haina lui de prinț arab, acolo unde se legăna uneori, aproape de inimă, un inel cu safir, neștiut nici măcar de Tariq ibn Ziyad, uneltitorul, și despre care tatăl lui, Musa, îi spusese că era piatra lui Solomon și că fusese
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de moralitate. Frână În toate cazurile, voința frânează alunecarea spre viciu. Zestre Între zestrea spirituală a omului și structura sa caracterială nu există relație de dependență. Rezistență Numai caracterele puternice rezistă furtunilor dezastruoase ale vieții. Zădărnicie Zadarnic bați la ușa ferecată a unui suflet împietrit. Suflet În sufletul deschis, inocent și imaculat de copil poți citi ca într-o carte. Lecții Păcălelile și minciunile adulților sunt primele lecții de necinste pentru copil. Somn Somnul recuperator de energie este necesar și benefic
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
armonioasă. Familie Orice familie are particularitățile și intimitățile ei care nu trebuie să devină publice (apropo de spălarea rufelor murdare). Nu e bine nici ca familia să fie asemenea unei cetăți medievale cu ferestrele și ușile oblonite și cu porțile ferecate. Depărtare Departe de familii nu sunt numai persoanele aflate la mari distanțe geografice ci și cele care s-au îndepărtat sufletește de ele. Dragoste Dragostea ardentă și devotată este arma cu care unul dintre partenerii cuplului îl domină pe celălalt
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
care vin (sau pleacă). Deși Bacon (în interviurile cu Sylvester) se declară ateu convins, arta sa abundă în simbolurile unui profan sacralizat, ce par să actualizeze un cult arhaic al morților. Nimic din toate acestea la Picasso: ușa cabinei rămâne ferecată, iar senina Bagneuse nu-i trece pragul pentru a rătăci în lumea umbrelor. 3. Crucificări Crucificarea din 1932 expusă la Mayor Gallery (și apoi reprodusă în cartea lui Herbert Read) marchează debutul perioadei explicit picassoene a lui Bacon, încheiată în
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul, gratiile și ușa ferecată nu fac altceva decât să trezească numai curiozitatea și suspiciunile, adică boala. Noi nu avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în cele mai multe familii, la o anumită oră, se discută numai cu ușile închise. Adică discuțiile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
manevre de trupe aiurea. Așa ți-a suflat-o de sub nas Picioruș de Ghips, el n-a stat mult pe gînduri, meritul lui, ce mai, era pe viață și pe moarte, puteai să dai asigurări că gura ta va rămîne ferecată, dar tot degeaba, cine ar mai fi avut încredere în unul ca tine? Bănuiau că n-o să lași nici o mărturie în scris, n-a mai fost nevoie să-și bată capul cu asta, erau siguri că o vei face așa cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mai dau câteva telefoane, dar sunasem deja la toate numerele unde aș fi putut da de ea. Acum nu mai aveam altă dorință decât să pătrund în locuința aceea, ca și cum acest simplu fapt ar putea preîntâmpina o nenorocire. Ușa ferecată dobândise o putere magnetică. Am rămas pe loc până ce, împins parcă brusc de un resort, mi s-a părut că aud ceva și m-am aplecat și am pus urechea la gaura cheii, ținându-mi respirația. În scurt timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth‑Swanson să‑l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care‑l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul Whittier stă pe o sofa de catifea albastră, sub frunzele de sticlă ale unui candelabru mare cât un nor scânteietor. Deja Pețitorul le spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noi, într-un moment oarecare al vieții, le-a pus Dumnezeu mâna în cap cocoțându-i în scaune confortabile undeva, deasupra noastră. Întru deplina lor siguranță și pentru a-și păstra marele mister, aceste scaune <funcționează> în spatele unor uși bine ferecate. Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]