858 matches
-
când legau de gâtul viorilor năframe albe. Orice urzicenean în vârstă nu poate să nu știe de familia Carabulea ori de tribul Olmazu (cu acordeonistul mai tânăr, Basacu, jucam biliard la nea Luca). Țigan să fure, să șterpelească, la Urziceni?... Ferit-a sfântul! Erau niște domni, curați, onești; numai că atât știau și ei - să cânte. Am mai scris o dată - să mă ierte criticul - și despre Gioaca, țigăncușa ageră ridicată, la propriu, în balonul de observație al regimentului bucureștean 23 infanterie
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
bucurându-te de confortul casnic cel mai sofisticat. Probabil că și asta declanșase în mine un resort ascuns... Fapt e că târziu de tot, noaptea, după cină, mă strecurasem singur afară, într-un fel de poiană-grădină, căutând un loc mai ferit, să nu fiu zărit. Mă lungisem în iarba moale, mătăsoasă, o specie vegetală de import, durabilă, și mă uitam la cerul înstelat de septembrie, un pic răcoros. Și, deodată, cum stăteam și mă uitam așa la cer, mă bătu un
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
cu o literă și ieșise când în locul ei puseseră alta. * * Un purceluș abia născut, al șaptelea, al unei scroafe care fătase nouă, când iese din burta maică-si, își face repede loc printre ceilalți opt, se duce într-un loc ferit și, prima și prima dată, se p... lung, ușurându-se de toxinele adunate în el în timpul gestației. Aerul său de independență și de detașare absolută față de proba grea a nașterii prin care trecuse. * * Cristos trăgând cu mitraliera într-o mulțime
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
puteam să fim chiaburi. Și pe-atunci, dacă vreți să ne credeți, existau și săraci, dar și bogați. Acele case erau arătoase pe dinafară, dar pe dinăuntru, pe paturi erau întinse vestitele rogojini. Să vezi chiabur dormind pe cearceaf, saltea? Ferit-a Sfântul! Vorba unui învățător suplinitor, dar sărac lipit (foarte elegant) pământului: Ocupi rogojina în lung și-n lat Alături de-un înalt bărbat de Stat. Din tot căsoiul acela, căsoi cu de la 6 camere în sus, olteanul din acele
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
generos, ca arii de folosire, decît romanescul postum, dar nu și un corespondent pentru antum. Soluția fericită, posibilă datorită comunei origini latine, a fost renunțarea la o perifraza greoaie, pentru a crea ex novo termenul antumo: Mă non guarisco dalla ferita del secolo, dalla ferita del mondo,/ da questi distici fragili./ Antumi?/Postumi? („Una poesia molto semplice”). Preocupați de curgerea firească a monologului și de valorizarea timbrului, cei doi traducători au evitat tentanta echivalare a cuvintelor atunci cînd ea ar fi
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
folosire, decît romanescul postum, dar nu și un corespondent pentru antum. Soluția fericită, posibilă datorită comunei origini latine, a fost renunțarea la o perifraza greoaie, pentru a crea ex novo termenul antumo: Mă non guarisco dalla ferita del secolo, dalla ferita del mondo,/ da questi distici fragili./ Antumi?/Postumi? („Una poesia molto semplice”). Preocupați de curgerea firească a monologului și de valorizarea timbrului, cei doi traducători au evitat tentanta echivalare a cuvintelor atunci cînd ea ar fi periclitat, daca nu chiar
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
vă împărtășesc mica mea descoperire, o cafenea intimă, boemă, care are darul de a reuni oameni frumoși, cu povești și mai frumoase. Old School Coffee House, situată în centrul Clujului, pe una din cele mai pitorești străduțe, lângă Canalul Morii, ferită însă de aglomerația tipică zonelor ultra centrale, este fără doar și poate o cafenea primitoare, unde, personalul mereu bine dispus și atent la nevoile clienților știe exact cum să ne facă șederea cât mai plăcută. De la decorul eclectic, care reunește
Old School Coffee House [Corola-blog/BlogPost/97426_a_98718]
-
Olga? Cine a văzut pe Olga? -A plecat cu Eugen. Într-adevăr, Olga făcuse semn lui Eugen, să o urmeze, cu un zâmbet plin de machism, de satisfacție masculină pe față a plecat în urma femeii. Ajunși într-un loc mai ferit,Olga a atacat direct: -Felicitări Eugen, ești tată! Acesta surprins, s-a uitat la ea, sperând, să o vadă râzând ca de o glumă bună. -Nu e o glumă, este un adevăr, cavaler rătăcitor ce ești. -Cine naște și eu
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
de atunci, din acel moment istoric de cumpănă". Să aibă oare dreptate Lucian Valea, cînd, alături de consemnarea întristării marelui Blaga, consideră că sub egida acestuia "s-ar fi putut preconiza mai convingător necesitatea unei noi orientări pentru literatura transilvană, orientare ferită și de excesele etniciste dar și de intoleranțele estetizante"? Oricît de seducător ar apărea gestul d-sale de arbitraj postfactual (deși sintagma "intoleranțe estetizante" e, să admitem, ea însăși nu tocmai tolerantă!), avem totuși impresia că E. Lovinescu a fost
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
de boală și de umblat din casă-n casă, după găzduire, ca refugiați. Protipendada lovită de război își arată, față de alți înșelați ai soartei, delicateți incredibile altădată. Casa unui avocat de odinioară, puțin închipuit, devine reședința Petrenilor. În jurul acestei lumi ferite se-nvîrtesc prezențe feminine copleșitoare. Lelia, fata lui Codrescu, prieten cu Petreanu-bătrînul din anii școlii, e prima muză. Vîrsta celui de-al doilea Petreanu, principalul obstacol. Diana, apoi, o vedetă a ștrandului, justificîndu-și strengărește micile flirturi la întîmplare. Nici ea, o
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
iasă pe poartă, și-a fluierat Grigori cîinele, care atîta aștepta, să se așeze pe capră și să se uite de sus la cîinii de prin curți care l-au lătrat invidioși pînă la ieșirea din oraș unde-l așteptau, feriți, pe Grigori cei șase mușterii. și-au încărcat calabalîcul în lada încăpătoare din spatele trăsurii contelui sau înțeles între ei care cum se așează, cu fața sau cu spatele la drum. Muscalul și-a îndemnat caii la un trap spornic, să știe ceolovecii
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
școală, publicul crede că vrea să anunțe un premiu, omul, de pe scenă tace, e gâtuit de emoție - apoi strigă ce s-a-ntâmplat. Femeile leșină. La 7 ani, copil, nu înțelesesem. Moartea, când vine, nu se ține minte. Copilăria e ferită. Grozăviile nu se memorează. Soră-mea, Tanța, care era la premiere, își revenise cu greu din leșin. Degeaba o zgâlțâia Marica și o pălmuia, să se trezească - "Tanțo... eu sunt, Marica... trăiesc, tu,... n-am murit - acum am sosit!" Coana
La Marica by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8119_a_9444]
-
și barul din centrul orașului era deja plin. Clienți, de toate vârstele, majoritatea bărbați în toată firea, dar și tineri, unii probabil încă elevi. Erau și femei, mai toate tinere și frumoase, unele însoțite, altele singure. Într-un colț mai ferit, trei polițiști și un ofițer superior de infanterie purtau o discuție aprinsă, la o masă plină de sticle. În alt colț, un preot asculta răbdător confidențele unei copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de oameni avea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vorba! Unde a auzit ea vorbindu-se de bal? Ce bal? Când frontul s-a dat peste cap și din clipă-n clipă totul se așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gabardină, un pârlit de fochist? Hai cu mine. N-ai pus în gură nimic... Să mănânc?! se miră Miluță, și dădu din umeri. De mâncare îmi arde mie, când sunt pe urmele mele? Intră cu Ghiță Todireanu într-un local ferit, știut numai de mecanic, și-i izbi nările, gata să-l dea jos de pe picioare, un miros puternic de costiță afumată, cu varză. Câte-o holercă și ceva să-și astâmpere foamea flăcăul ista, spuse mecanicul femeii trupeșe, bălană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
afară, vrând să scape de arma ascunsă. Dar unde o putea el ascunde astfel Încât să n-o găsească nici un moldovean? Căci ar fi fost vai și amar de pielea lui. Atunci Îi veni o idee: merse Într-un loc mai ferit, Își scoase sabia Încovoiata de sub haină și o aruncă sus-sus, cât de tare putu, punându-și nădejdea În Allah. Dar Dumnezeul moldovenilor a vrut ca Ștefan să vadă mișelia musafirului său, așa că lăsă sabia atârnată de cer, ca s-o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dreapta? Dar dacă fiul de miner sindicalist chiar a rămas acolo, de partea unui socialism utopic trădat într-o execrabilă aplicare istorică? Această ipoteză de lucru cu destinul unui scriitor umanist, pe care o regăsim la mii de intelectuali occidentali (feriți, ce-i drept, de experiențe concrete dincoace de Cortina de Fier) este respinsă aprioric de criticul nostru, pentru care orice disociere între socialismul real și cel teoretic este o manevră menită să oculteze vinovății și crime. Nici cazul lui Geo
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
ofertă publică de recompensă“. O sintagmă simbol, nerozia supremă în care se topește disprețul unui întreg sistem. Adică, ce înțelegem noi din tupeul său masiv? Că exponenții cei mai detestabili ai sistemului răsturnat românesc se simt atât de puternici, de feriți, atât de imuni la lege, încât ar oferi șpagă în mod public. La vedere. Ce să se mai ascundă prin boscheți! Are dreptate. România a ajuns la un pas să decreteze nelegiuirile comise pe ascuns drept rușinea supremă, înjosirea cea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
altfel. Intâi și întâi îi înalt și bine făcut. Parcă îi un stâlp cioplit dintr-un stejar întreg. Pe urmă, are o inimă bună ca pâinea caldă. Si pe deasupra crede tot ce îi spui. Nu te-a bănui de minciună ferita sfântului. Ii cam prostălău, cum s-ar spune. Hai, că până aici îmi place de nepotul tău, Pâcule - l-a pișcat moș Dumitru. Iți place, nu-ți place, aista-i omul. Si cum spuneam, îi cam molâu. Cum îi, cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
divină generozitate!”... Cărăușii s-au tras la umbră, dondănind cu glasuri joase. Pentru majoritatea lor frumusețile din jur erau lucruri obișnuite. Nu și pentru Pâcu însă. El și-a aprins „hornoaica”, s-a așezat pe iarbă la un loc mai ferit și, trăgându-și pălăria pe frunte, a început să cerceteze cu ochi visători tot ce îl înconjura...Covorul de flori de pe costișă i-a reținut atenția cel mai mult...Moș Dumitru îl urmărea plin de curiozitate. „De când îi Pâcu așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Puicuțele cotcodăcesc în zadar, iar vremea se schimbă cum vrea ea și el nu vede, nu aude. Să știi că am să-i fac felu’ și gata. Da’ ia spune tu, Dumitre, la vremea noastră rămânea cumva vreo puicuță necălcată? Ferita sfântului! ... Acum să te văd, Pâcule! Fetișcanele se zburătăcesc ca rândunelele în jurul tău și tu nimica nimicuța... Cam ai dreptate, Dumitre, pentru că nu știu cum să-ți spun, dar...de o bucată de vreme mi-o cam slăbit vederea și...nici nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-a uitat cu necaz la ea și s-a apucat s-o meremetisească pe îndelete. Cei din jur făceau zâmbre, dar nu aveau ce-i face, pentru că îl știau bine pe Pâcu...N-a ieși el din pasul lui, ferita sfântului. Doar moș Dumitru își permitea să-l mai înțepe cu vorbe în doi peri. De această dată, însă, l-a lăsat și el în pace...o vreme. Când a văzut că Pâcu o lungește anume, l-a întrebat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai auzi nimic, nu mai simți nimic, vei avea noroc, nimic nu te va lovi, luna te va tatua cu lumina ei argintie pe umeri, vei deveni statuie pentru un timp, de cristal, de nectar, de coajă de nucă, ești ferită, ai noroc. șase în al cincilea loc: întărește-te în așteptarea ta, înțelege că totul se schimbă, avioanele devin biciclete, bicicletele devin poeme, poemele fac de gardă, ține garda sus, sprijină te pe piciorul drept, pe care du-l puțin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Adus-ai lemnele? DĂNILĂ (vine, îi întinde surcelele): Iaca ici. SMARANDA: Ce-i asta? Adă, omule, ceva ca lumea, că n-am să fac focul cu vânt! Eu nu pricep ce se întâmplă în capul acela al tău! (Dănilă trece, ferit, la gard, rupe câteva nuiele.) Iaca, azi mai opăresc în copaie ce pospai de făină mai este în traistă, să le coc copiilor o turtă de mălai. Da' mâine ce-om face? DĂNILĂ (vine cu vreascurile): Iaca lemnele. SMARANDA: Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu buzele țuguiete. Habacuc, nu cu părere de bine:) Hopa, iaca și Sfântul Pafnutie! (Pafnutie oprește ucenicii, pare a șovăi, apoi îi așază pe cei trei, la rând, pe o piatră potrivită și se apropie cu pași rari. Habacuc acoperă, ferit, tabla cu bobi, folosind poalele anteriului. Pafnutie vine spre ei.) PAFNUTIE: Da' ce faceți sfințiile voastre aici? HABACUC: Iaca stăteam și noi... de vorbă... mai de una, mai de alta... PAFNUTIE (dezvelește țintarul cu grijă, folosindu-se de toiag): Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]